E creierul masculin sau feminin? - Daphna Joel la TEDxJaffa

Profesoara Daphna Joel explorează conceptul greșit de creier care este fie masculin, fie feminin, explicând astfel de ce femeile diferă de bărbați. Pune în discuție teoria, prezintă datele neurologice și demonstrează că fiecare creier e, de fapt, un mozaic unic de caracteristici masculine și feminine, formând un creier „intersexual”.

Știați că 15 minute de stres sunt suficiente
pentru a schimba sexul

unor zone din creier?

Din forma masculină în cea feminină sau invers?

Nici eu n-am știut, dar când am descoperit,

optica relației sex-creier mi s-a schimbat.

Totul a început cu patru ani în urmă,

când am decis să predau un curs
despre psihologia sexelor.

Am stat acasă aproape un an,
citind cărți și referate științifice

despre dezvoltarea bărbatului și a femeii
din momentul concepției.

Fiind neurolog, eram, desigur, interesată

de relația sex-creier.

Am descoperit repede că mulți oameni de știință,
ca majoritatea dintre noi,

cred că există un creier masculin și unul feminin

și acesta e motivul diferențelor fundamentale

dintre femei și bărbați.

Potrivit unei versiuni populare ale acestei teorii,

creierul feminin are centrul emoțional și al comunicării

foarte dezvoltate; e setat pentru empatie.

Creierul masculin, pe da altă parte, are un centru
pentru agresivitate și pentru sex

foarte dezvoltate; e setat pentru a construi sisteme.

Poate v-ați gândit la altceva,
dar asta e doar teorie științifică.

(Râsete)

E o teorie foarte acceptată

pentru că explică simplu lumea în care trăim.

Explică de ce femeile sunt mai sensibile și mai emotive,

iar bărbații mai agresivi și mai sexuali.

De ce majoritatea profesorilor sunt femei
și cei mai mulți ingineri, bărbați.

Încă din pântecul mamei, teoria spune,
imensul val de testosteron

transformă creierul fătului mascul

din forma feminină predefinită în forma masculină.

Astfel, băieții se nasc cu un creier masculin,
fetele, cu unul feminin.

Cu toate că noțiunea de creier masculin și creier feminin

se potrivește bine cu credința că bărbații
sunt de pe Marte, iar femeile de pe Venus,

nu se potrivește cu datele științifice care ne indică

o similaritate remarcabilă între bărbați și femei.

În ultimii 50 de ani, au fost publicate
peste 50.000 de referate

despre diferențele pe sexe în psihologie.

Nu le-am citit pe toate, nu mi-ar ajunge nici un an,

dar alții au făcut-o și concluziile lor
pe baza acestui număr enorm de studii

e că bărbații și femeile sunt în mare măsură similari

în aproape tot ce poate măsura psihologia.

Abilități intelectuale, cognitive,

emoționale, caractere de personalitate,

interese și atitudini.

Doar în câteva arii s-au găsit
diferențe între sexe.

De exemplu,

bărbații sunt în medie, nu toți,
dar în medie, mai agresivi decât femeile.

Astfel considerăm agresivitatea
o trăsătură masculină.

Femeile au în medie mai multă compasiune
decât bărbații,

astfel considerăm aceasta o trăsătură feminină.

Dar și în aceste arii bărbații și femeile
sunt foarte apropiați,

diferențele fiind foarte mici.

Mai important, acum știm că fiecare persoană
e un mozaic unic

de caracteristici, atât masculine, cât și feminine;

nu în totalitate masculină sau feminină.

Cred că știați asta, nu despre mine,
ci despre voi înșivă,

că aveți o parte feminină și una masculină.

Voi reveni la această descriere de mozaic unic

de trăsături masculine și feminine mai târziu.

Să ne întoarcem la creier.

Încă de pe la sfârșitul secolului XIX

oamenii de știință au descoperit
o diferență între creierul bărbaților

și cel al femeilor.

Au descoperit că la bărbați
creierul e în medie mai mare

decât la femei.

Unii oameni de știință au luat-o ca dovadă
ce sprijină și explică

teoria pe atunci foarte răspândită
că bărbații sunt mai deștepți decât femeile.

Unul dintre ei a afirmat chiar
că femeile, datorită creierului mic,

nu dețin capacitățile intelectuale și academice
necesare pentru a face studii superioare.

Nu e întâmplător că logica vi se pare familiară.

E părerea cu care am început,

că bărbații diferă fundamental de femei

pentru că ei au creier masculin, iar ele, feminin.

E o versiune învechită a mitului
și acum pare absurdă.

Azi, când femeile nu numai că merg la facultate,

dar îi întrec numeric pe bărbații ce urmează
studii superioare,

sună ridicol că cercetătorii au putut crede

că femeile nu pot urma o facultate
pentru că au un creier

în medie mai mic decât cel al bărbaților.

Nu mă înțelegeți greșit, creierul la femei,

în medie, e într-adevăr mai mic decât la bărbați.

Nu dimensiunea creierului s-a schimbat;

s-au schimbat normele sociale
și legile care interziceau

accesul femeilor la studiu, descurajându-le.

În ultimii 100 de ani,

oamenii de știință continuă să descopere diferențe

între creierul masculin și cel feminin,
atât la om, cât și la animale.

De exemplu, femeile au un cortex
mai adânc decât bărbații,

mai multă substanță cenușie
și mai puțină substanță albă.

Bărbații au ventricule mai mari decât femeile.

Aceste găuri mari pe care le vedeți în creier.

(Râsete)

Văd că unii dintre cei bucuroși să afle

că bărbații au creierul mai mare decât femeile

nu sunt prea încântați de această descoperire.

Și înțeleg. Dacă tot mai credeți,

la fel ca cercetătorii din secolul XIX,

că ce contează e mărimea creierului,

veți fi în încurcătură aflând
că acele creiere mai mari

vin cu niște – să le zicem
– goluri mai mari.

Dar vreau să răspândesc mesajul
că toate astea sunt nonsens;

bărbații se descurcă bine cu ventriculele lor mari.

(Râsete)

La fel de bine se descurcă și femeile
cu creierele lor mai mici.

Știm acum de sute de diferențe
dintre creierul masculin și cel feminin.

Nu doar diferențe de mărime
pe care tocmai vi le-am arătat,

ci și diferențe de microanatomie cerebrală

și vă voi arăta imediat un exemplu.

Pe măsură ce se descopereau
tot mai multe diferențe,

punctul de vedere cum că există
un creier masculin și unul feminin

devenea tot mai puternic

pentru că toată lumea lua drept fapt
presupunerea că aceste diferențe

se cumulau așa cum am arătat în această schemă.

La început și mie mi s-a părut asta perfect logic;

există multe diferențe între
creierul bărbaților și cel al femeilor,

așa că trebuie să fie un creier masculin și unul feminin.

Dar apoi am citit referatul
despre care v-am vorbit la început,

cel care a arătat că stresul
poate schimba sexul creierului,

și mi-am dat seama că această logică șchiopătează.

Să analizăm acest studiu împreună.

Aici cercetătorii au studiat efectele stresului

asupra ariei cerebrale numită hipocampus.

Au măsurat densitatea spinelor dendritice.

Vedeți aici un neuron cu dendritele sale,

punctele mici roșii sunt spinele dendritice.

Aici vedem o dendrită de șobolan,

de la un mascul și de la o femelă.

Am adăugat săgeți indicând spinele.

Se vede clar o diferență între sexe.

Masculii au spine mai puține decât femelele.

Savurați clipa, e prima dată când vedeți

diferența între sexe a creierului.

Putem spune că dendritele din această regiune
au o formă masculină

cu spine rare și una feminină cu spine dense.

A mai fost un grup de șobolani în acest studiu;

aceștia au fost stresați timp de 15 minute;

cât durează acest discurs, deci vă puteți imagina
ce se întâmplă cu creierul meu acum.

(Râsete)

Aici se văd dendritele unui mascul stresat

și cele ale unei femele stresate.

În mod ciudat, dendrita masculului stresat

are ceea ce am definit
drept formă feminină: multe spine.

Iar dendrita femelei stresate

are ce am definit anterior
drept formă masculină: spine puține.

Deci observăm că forma dendritelor
din această regiune depinde de sex;

e diferită la masculi față de femele.
Dar nu depinde doar de sex.

A ști că dendrita studiată e de la o femelă

nu e suficient pentru a prezice forma dendritei,

dacă va avea spine puține sau multe.

Pentru a prezice asta trebuie să se știe

dacă această femelă era sub stres sau nu.

Deci cu toate că sexul e important,
e vorba de interacțiunea sexului cu mediul,

în cazul acesta, stresul, ca fiind ceea
ce determină forma neuronilor din această arie.

Vă imaginați cât de surprinsă am fost
de acest studiu.

Așa că am început să caut alte studii similare.

Nu mi-a fost prea greu să dau de ele.

Au existat studii semnalând
efecte similare cu cele ale stresului,

când acesta a survenit în uter, la naștere
sau în perioada matură.

Efecte similare au fost raportate
și ca urmare a diferitelor manipulări.

De exemplu, dacă șobolanii erau ținuți
individual sau în grup,

dacă aveau cu ce să se joace sau nu.

Manipulările au afectat și alte arii cerebrale,
nu numai hipocampusul.

Precum și multe caracteristici ale creierului ca
mărime, număr de neuroni

și morfologia dendritelor așa cum tocmai am arătat.

Toate aceste studii au arătat

că, oricare ar fi manipularea,

unele caracteristici cerebrale
și-au schimbat forma sexuală, altele nu.

Vă puteți întreba: „Ce rost are

să vorbim despre sexul unei arii cerebrale,

dacă o simplă manipulare poate schimba forma masculină într-una feminină?”

Aveți întru-totul dreptate, nu are rost

să vorbim de o formă masculină și una feminină.

E mult mai logic, mai rezonabil,

mai rațional să se folosească termeni informativi
cum ar fi rar vs. dens,

ridicat vs. scăzut, lung vs. scurt.

Dar voi continua să folosesc
această terminologie masculin-feminin

fiindcă asta mă ajută să îmi exprim clar
punctul de vedere.

Să ne întoarcem acum la fetusul masculin

și la valul de testosteron ce îi transformă creierul

din forma feminină în cea masculină,
și nu numai în prezența stresului.

Imaginați-vă mama fătului
în lungile săptămâni de sarcină.

Uneori trece prin stres,

nu totdeauna, uneori.

De fiecare dată,
unele caracteristici ale creierul fătului își schimbă sexul.

La naștere, creierul e un mozaic de caracteristici,

atât masculine, cât și feminine.

Mozaicul e personal.

Dat de interacțiunile complexe ale hormonilor săi

cu mediul în care a trăit până atunci.

Același lucru e valabil și pentru fătul feminin.
Și creierul ei e modelat

de interacțiunile complexe dintre hormoni și mediu,

astfel că și fetița se naște cu un mozaic cerebral

de caracteristici masculine și feminine.

Vedem că încă de la naștere

avem un creier care nu e nici masculin, nici feminin.

E intersexual, o combinație de caracteristici
masculine și feminine.

Acesta, creierul nostru intersexual,
va continua să se schimbe pe parcursul vieții

ca rezultat al experiențelor noastre unice.

Putem acum adăuga imaginii noastre de mozaic unic

de caracteristici masculine și feminine,

imaginea creierului ca fiind un mozaic unic

de caracteristici masculine și feminine.

Închei astfel:

Multă lume crede că există
un creier masculin și unul feminin

pentru că asta le dă o explicație

de ce femeile sunt atât de diferite de bărbați

și de ce se comportă și trebuie tratate diferit.

V-am arătat azi că nu are sens

să vorbim de sexul creierului.

Creierul nu are sex.

Dacă vă referiți la sexul creierului, îl puteți numi intersexual,

o combinație de caracteristici masculine și feminine.

Nu există creier bărbătesc, nici creier femeiesc.

De aceea, existența lor nu poate explica
diferențele fundamentale

dintre bărbați și femei.

Ceea ce nu e o problemă foarte mare,
având în vedere

că femeile și bărbații sunt remarcabil similari.

Fiți voi înșivă. (Râsete)

Mulțumesc.

(Aplauze)