Cum funcționează chimioterapia? - Hyunsoo Joshua No

Vezi lecția completă aici: https://ed.ted.com/lessons/how-does-chemotherapy-work-hyunsoo-joshua-no

În timpul Primului Război Mondial, oamenii de știință au încercat să găsească un antidot pentru norul galben de gaz otrăvitor cunoscut sub numele de gaz muștar. Au descoperit că acel gaz provoca daune ireparabile măduvei osoase a soldaților afectați. Acest lucru le-a dat oamenilor de știință o idee: celulele canceroase și măduva osoasă se reproduc cu rapiditate. Ar putea fi gazul muștar folosit în lupta împotriva cancerului? Hyunsoo No oferă detalii despre descoperirea și dezvoltarea chimioterapiei.

Lecție de Hyunsoo Joshua No, regizată de Artrake Studio.

În timpul Primului Război Mondial,
una dintre ororile tranșeelor

era un nor galben otrăvitor,
numit gaz muștar.

Cei care aveau ghinionul de a fi expuși

nu mai puteau respira,
aveau arsuri în zona ochilor

și dezvoltau bășici uriașe
pe pielea expusă.

Oamenii de știință au încercat
cu disperare să găsească un antidot.

În încercările lor, au descoperit
că acest gaz distrugea măduva osoasă

a soldaților afectați— împiedicând-o
să mai producă celule sangvine.

În ciuda acestor efecte devastatoare,
oamenii de știință au avut o idee.

Celulele canceroase au ceva în comun
cu măduva osoasă:

ambele se reproduc rapid.

Ar fi posibil ca una
dintre atrocitățile războiului

să devină o armă în lupta
contra cancerului?

Cercetătorii au investigat
acest lucru în anii 1930

prin injectarea unor componente
derivate din gazul muștar

în venele pacienților
care sufereau de cancer.

A durat ceva timp și multe încercări
pentru a găsi medicamente care să ajute,

dar spre sfârșitul

celui de-al Doilea Război Mondial,
au descoperit primele citostatice.

Astăzi, există mai mult
de o sută de tipuri.

Citostaticele sunt administrate
prin pastile și injecții

și folosesc agenți citotoxici,
care sunt dăunători pentru celulele vii.

În general, aceste medicamente dăunează
la un anumit nivel tuturor celulelor—

chiar și celor sănătoase.

Dar au cele mai puternice efecte
asupra celulelor care se divid rapid,

care reprezintă semnul distinctiv
al cancerului.

Luați ca exemplu primele citostatice,

numite agenți alchilanți
care sunt încă folosiți în prezent.

Aceștia sunt injectați în sânge,

ceea ce îi răspândește
în celulele din întregul corp.

Odată ajunși înăuntru, atunci când celula
își expune ADN-ul pentru a fi copiat,

agenții alchilanți afectează structura
de dublu helix a ADN-ului,

ceea ce duce la moartea celulei,
în cazul în care daunele nu sunt reparate.

Pentru că celulele canceroase
se multiplică rapid,

ele asimilează o concentrație mare
de agenți alchilanți,

iar ADN-ul lor este expus frecvent
și reparat doar rareori.

Așadar, celulele canceroase mor
mai des decât celelalte celule,

care au timp să repare ADN-ul afectat

și nu acumulează aceeași concentrație
de agenți alchilanți.

O altă formă de chimioterapie utilizează
stabilizatoarele microtubulilor.

Celulele au mici tubuli care se asamblează
cu scopul diviziunii celulare

și replicării ADN-ului,
iar mai apoi se descompun.

Când stabilizatoarele microtubulilor
ajung în interiorul celulei,

ele împiedică descompunerea tubulilor.

Aceasta împiedică celula
să se dividă, distrugând-o.

Acestea sunt doar două exemple
din cele șase clase de citostatice

folosite în ziua de azi
pentru tratarea cancerului.

Dar în ciuda beneficiilor,
chimioterapia are un mare dezavantaj:

afectează alte celule sănătoase din corp
care se regenerează rapid.

Foliculii de păr, mucoasa bucală
și cea gastro-intestinală,

sistemul reproducător și măduva osoasă
sunt afectate aproape precum cancerul.

În mod similar, replicarea rapidă
a acestor celule normale

înseamnă că ele consumă resurse
mai frecvent—

și sunt, ca rezultat, mai expuse
la efectele citostaticelor.

Aceasta conduce la efecte secundare
specifice chimioterapiei,

incluzând pierderea părului, oboseala,
infertilitatea, greața și vărsăturile.

Doctorii prescriu în mod obișnuit
medicamente care să ajute,

precum medicamente antivomitive puternice.

Împotriva alopeciei, dispozitivele
care scad temperatura scalpului

pot reduce prin vasoconstricție
circulația sângelui în jurul capului,

limitând cantitatea de citostatice
care ajunge la foliculii de păr.

Odată ce sesiunea de chimioterapie
s-a terminat,

țesuturile sănătoase care au fost afectate
de medicamente își vor reveni

și vor începe să se regenereze
ca de obicei.

Doar în 2018, peste 17 milioane de oameni
din lume au primit diagnosticul de cancer.

Dar chimioterapia și alte tratamente
au schimbat perspectiva pentru mulți.

Doar luați în considerare că aproape 95%
din cei care au cancer testicular

supraviețuiesc datorită
progreselor tratamentelor.

Chiar și în cazul persoanelor cu leucemie
acuta mieloidă— un cancer foarte agresiv—

chimioterapia aduce aproximativ 60%
din pacienții sub 60 de ani

în remisie după prima fază
a tratamentului.

Cercetătorii încă dezvoltă
tratamente mai precise

care să țintească
doar celulele canceroase.

Acest lucru va crește șansele
de supraviețuire,

provocând totodată daune reduse
țesuturilor sănătoase,

și va îmbunătăți una din armele
cele mai importante împotriva cancerului.