Chris Jordan prezintă imagini cu statistici şocante

Artistul Chris Jordan ne prezintă o viziune impresionantă despre cum arată cultura vestică. Imaginile sale supradimensionate arată unele statistici aproape inimaginabile -- spre exemplu numărul uluitor de pahare de hârtie pe care le utilizăm zilnic.

Munca mea e despre comportamentele în care ne angajăm cu toţii

inconştient, la nivel colectiv.

Şi mă refer la comportamente

pe care refuzăm să le recunoaştem,

şi care operează sub nivelul conştient zilnic.

Şi ca indivizi toţi facem aceste lucruri, continuu, zi de zi.

Este ca şi atunci când sunteţi răutăcioşi cu soţia

deoarece sunteţi supărat pe altcineva.

Sau când beţi prea mult la o petrecere din cauza unei griji.

Sau când mâncaţi prea mult deoarece v-a rănit cineva, orice.

Şi când facem asemenea lucruri,

când 300 milioane de oameni sunt angajaţi în comportamente inconştiente,

acesta poate să rezulte în consecinţe catastrofice

pe care nimeni nu le doreşte şi nu le urmăreşte.

Şi asta urmăresc eu prin lucrările mele fotografice.

Iată o imagine care am finalizat-o recent, adică,

când sunteţi la distanţă,

pare a fi un fel de caricatură neo-gotică

a unei fabrici ce poluează.

Dar când vă apropiaţi puţin

începe să semene cu o mulţime de ţevi, poate ca o fabrică chimică,

sau o rafinărie, sau poate o intersecţie diabolică de autostrăzi.

Şi când vă apropiaţi complet,

realizaţi că de fapt e formată din grămezi peste grămezi de pahare de plastic.

Şi de fapt, aici sunt un milion de pahare de plastic,

numărul de pahare de plastic utilizate pe rutele aeriene

din SUA în fiecare şase ore.

Utilizăm 4 milioane pahare pe zi pe rutele aeriene

şi practic niciunul din ele nu este reutilizat sau reciclat;

ei pur şi simplu nu fac aşa ceva în această industrie.

Acest număr este eclipsat

de numărul de pahare de hârtie utilizate zilnic,

şi e vorba de 40 milioane pahare zilnic pentru băuturi calde,

mare parte fiind cafeaua.

Nu mi-au încăput 40 milioane pahare pe-o singură pânză,

am reuşit însă sa amplasez 410 000. Iată cum arată 410 mii de pahare.

Şi asta reprezintă doar 15 minute din consumul nostru zilnic.

Şi dacă am putea îngrămădi atâtea pahare în realitate,

iată care-ar fi dimensiunea.

Iată cât de multe sunt paharele utilizate într-o oră.

Şi acum paharele utilizate într-o zi.

Încă puteţi observa oamenii mărunţi în colţ jos.

Asta-i la fel de înalt ca şi o clădire de 42 etaje

şi am adăugat Statuia Libertăţii ca scară de referinţă.

Apropo de justiţie, un alt fenomen are loc în cultura noastră

şi-l găsesc foarte îngrijorător, şi e vorba că America acum

are cel mai mare procent a populaţiei în închisoare

din toate ţările pe Pământ.

Fiecare al patrulea, fiecare al patrulea om în puşcărie

este american închis în ţara noastră.

Şi am vrut să prezint numărul.

Numărul e - 2.3 milioane americani au fost încarceraţi în 2005.

Şi el a crescut de atunci dar încă nu avem numerele.

Aşa că am vrut să arăt 2.3 milioane de uniforme de puşcărie,

şi pe imaginea reală imprimată

fiecare uniformă e de dimensiunea unei monede aşezată pe muchie.

Sunt minuscule, abia de sunt vizibile ca o bucată de material,

şi pentru a prezenta 2.3 milioane e nevoie de-o hârtie

mai mare decât poate fi imprimat pe orice printer din lume.

Aşa că am fost nevoit să-l împart în mai multe panouri

fiecare de peste 3 metri înălţime şi 7.5 metri lăţime.

Iată această lucrare expusă într-o galerie din New York;

aceştia sunt părinţii mei privind-o.

(Hohote de râs)

De fiecare dată când privesc această lucrare

îmi închipui pe mama şoptind tatei

"În fine şi-a împăturit rufele spălate."

(Hohote de râs)

Acum vreau să vă arăt câteva lucrări legate de dependenţă.

Aceasta este despre dependenţa de fumat.

Am vrut să creez o lucrare care arată numărul de americani

care mor de fumatul ţigărilor.

Mai mult de 400 000 oameni mor în SUA în fiecare an

din cauza fumatului.

Aşa că această lucrare este din multe multe cutii de ţigări.

Şi îndepărtându-vă încet

vedeţi ca de fapt e o pictură de Van Gogh, numită "Craniu cu Ţigaretă."

Este foarte straniu să te gândeşti că pe 11 septembrie 2001

când a avut loc acea tragedie, 3000 americani au murit,

şi vă amintiţi care-a fost reacţia?

A făcut înconjurul lumii,

şi va continua să reverbereze în timp.

Va fi ceva despre care vom vorbi peste 100 ani.

Şi totuşi în aceaşi zi, 1100 americani au murit de la fumat.

Şi ziua următoare alţi 1100 americani au murit de la fumat.

Şi în fiecare zi de atunci, 1100 americani au murit

şi azi, 1100 americani mor de fumatul ţigărilor.

Şi noi nu vorbim despre asta; ignorăm problema.

Influenţa industriei tutunului este prea puternică.

Respingem această informaţie din conştiinţa noastră.

Şi ştiind ce ştim despre puterea distructivă a ţigărilor,

continuăm să permitem copiilor noştri, fiilor şi fiicelor noastre,

să se afle în prezenţa influenţelor care-i fac să înceapă a fuma.

Şi următoarea lucrare e despre asta.

Astea-s multe multe ţigări: 65 000 ţigări

şi asta-i egal cu numărul adolescenţilor

care vor începe să fumeze în această lună şi în fiecare lună următoare în SUA.

Mai bine de 700 000 copii din SUA cu vârsta sub 18 ani

încep să fumeze în fiecare an.

O altă epidemie stranie în SUA

cu care vreau să vă familiarizez

e fenomenul abuzului şi utilizării greşite a medicamentelor.

Asta-i o imagine care-am făcut-o din multe multe pastile Vicodin --

bine, de fapt aveam o singură pastilă de Vicodin

pe care-am scanat-o de multe multe ori.

(Hohote de râs)

Şi când sunteţi la distanţă vedeţi 213 000 pastile de Vicodin,

egal cu numărul de vizite de urgenţă la spitale

din SUA anual,

acestea sunt atribuite abuzului analgezicilor prescrise

şi a medicamentelor anti-anxietate.

O treime din toate supra-dozările din SUA --

şi aici sunt incluse cocaina, heroina, alcoolul, totul --

o treime din supra-dozări sunt cauzate de medicamente prescrise.

Un fenomen straniu.

Asta-i o lucrare finalizată recent

despre un alt fenomen tragic. Şi e vorba de fenomenul,

această obsesie cu operaţiile de mărire a sânilor.

384 000 femei, femei americane, anul trecut

au recurs la operaţii de mărire a sânilor.

Acestea rapid devin cel mai popular cadou de absolvire a liceului,

cadouri oferite tinerelor care abia de vor merge la universitate.

Am compus această imagine din păpuşi Barbie

şi vedeţi această formă florală

şi când vă îndepărtaţi vedeţi 32000 păpuşi Barbie,

care reprezintă numărul de operaţii de mărire a sânilor

ce au loc în SUA lunar.

Marea majoritate a acestora sunt pe femei cu vârsta sub 21 ani.

Şi foarte straniu, unica operaţie plastică

mai populară ca mărirea sânilor este liposucţia,

şi majoritatea lor sunt făcute de bărbaţi.

Bine, vreau să accentuez că acestea sunt doar exemple.

Nu pretind că acestea sunt cele mai mari probleme.

Sunt doar exemple.

Şi motivul pentru care mă ocup cu aşa ceva e deoarece am această temere

că acum în această cultură nu simţim suficient.

Pare că în SUA suntem oarecum anesteziaţi în acest moment.

Ne-am pierdut simţul de indignare, furie şi întristare

despre ce se întâmplă în cultura noastră chiar acum,

ce se întâmplă în ţara noastră,

atrocităţile care se fac în numele nostru în lumea întreagă.

Le-am pierdut: aceste sentimente lipsesc.

Bucuria noastră culturală, bucuria naţională nu mai poate fi găsită.

Şi unul din motive, cred,

e că în timp ce fiecare din noi încearcă să creeze această viziune globală nouă,

această viziune globală optică, această imagine holografică

pe care cu toţii încercăm s-o creăm în minţile noastre

despre interconectarea lucrurilor: efectele asupra mediului

la o 1000 de mile distanţă de lucrurile pe care le cumpărăm;

consecinţele sociale la 10000 mile distanţă

de deciziile zilnice pe care le facem ca şi consumatori.

Şi în timp ce noi încercăm să clădim această viziune,

şi încercăm să ne educăm despre enormitatea culturii noastre,

informaţia cu care trebuie să operăm sunt aceste numere gigantice:

valori în milioane, în sute de milioane,

în miliarde şi acum chiar şi în trilioane.

Bugetul nou a lui Bush este de trilioane, şi acestea sunt numere

pe care creierul nostru pur şi simplu nu le poate înţelege.

Nu putem înţelege statisticile cu valori aşa de enorme.

Şi asta este ce încerc să arăt prin lucrările mele,

încerc să iau aceste numere, aceste statistici

din limbajul brut al datelor şi să le traduc

într-un limbaj vizual ceva mai universal, unul care poate fi simţit.

Deoarece cred că dacă putem simţi aceste probleme,

dacă vom aprecia aceste lucruri mai profund,

atunci ele vor conta mai mult pentru noi decât contează acum.

Şi dacă putem regăsi acest lucru,

apoi vom fi capabili să regăsim în noi înşine

de ce avem nevoie pentru a ne confrunta cu marea întrebare,

care ar fi: În ce mod ne schimbăm?

Pentru mine, asta e întrebarea majoră pe care-o avem în faţă ca popor:

Cum ne schimbăm? Cum ne schimbăm ca o cultură,

şi cum fiecare din noi îşi asumă răspunderea

de părticica de soluţie care depinde de noi,

şi asta-i comportamentul nostru?

Cred că nu trebuie să vă simţiţi rău

uitându-vă la aceste probleme.

Nu arăt cu deget de învinovăţire spre America.

Pur şi simplu spun - asta e ce suntem acum.

Şi dacă există lucruri pe care le observăm

şi care nu ne plac în cultura noastră,

atunci avem de făcut o alegere.

Gradul de integritate pe care fiecare din noi îl va etala,

îl va confrunta cu problema, tăria caracterului ce-o putem arăta

de fiecare dată când răspundem la întrebarea cum ne schimbăm.

Asta deja ne defineşte ca personalităţi şi ca naţiune,

şi va continua s-o facă în viitor.

Şi asta va afecta profund bunăstarea, calitatea vieţii,

pentru miliarde de oameni

care vor moşteni rezultatele deciziilor noastre.

Nu vorbesc abstract despre asta.

Spun -- asta e cine suntem în acestă sală.

Chiar acum, în acest moment.

Mulţumesc şi o seară bună.

(Aplauze)