O scurtă istorie a goților - Dan Adams

Vezi lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/a-brief-history-of-goths-dan-adams

Ce au în comun fanii muzicii atmospheric post-punk cu barbarii antici? Nu prea multe... atunci de ce sunt ambele „tabere” cunoscute drept „goți”? E o coincidență ciudată sau există o legătură mai profundă ce se-ntinde de-a lungul secolelor? Dan Adams investighează.

Lecție de Dan Adams, animație de Globizco.

Ce au fanii muzicii atmospheric post-punk

în comun cu barbarii antici?

Nu prea multe.

Atunci de ce sunt
ambele „tabere” cunoscute drept goți?

E o coincidență ciudată

sau există o legătură mai profundă
ce se-ntinde de-a lungul secolelor?

Povestea începe în Roma Antică.

Pe măsură ce Imperiul Roman s-a extins,
s-a confruntat cu atacuri și invazii

din partea populațiilor seminomade
de-a lungul granițelor sale.

Printre cei mai puternici
era poporul germanic cunoscut ca goți,

alcătuit din două grupuri tribale:
vizigoți și ostrogoți.

În timp ce unele triburi germanice
au rămas dușmani ai Romei,

Imperiul i-a încorporat pe alții
în armata imperială.

Când Imperiul Roman s-a rupt în două,

aceste armate tribale
au jucat roluri mai importante

în apărarea sa
și în luptele interne pentru putere.

În secolul V, o revoltă a mercenarilor
condusă de un soldat numit Odoacru,

a cucerit Roma și l-a detronat
pe împăratul roman de Apus.

Odoacru și Theodoric,
succesorul său ostrogot,

au rămas teoretic
sub autoritatea împăratului de Răsărit

și au menținut tradițiile romane.

Dar Imperiul de Apus
nu avea să mai fie unit vreodată.

Domeniile s-au fragmentat
în regate conduse de goți

și de alte triburi germanice
care s-au asimilat în culturile locale,

deși multe dintre numele lor
au rămas încă pe hartă.

Acesta a fost sfârșitul perioadei clasice

și începutul a ceea ce mulți
o numesc Epoca întunecată.

Deși cultura romană
nu a fost vreodată pierdută cu adevărat,

influența sa a scăzut
și au apărat noi stiluri de artă

concentrate mai degrabă
pe simbolism religios și alegorie,

decât pe proporții și realism.

Această schimbare
s-a extins la arhitectură

cu construcția Catedralei din Saint-Denis,
din Franța, în 1137.

Ogivele, arcurile butante
și ferestrele mari

au dat structurii un aspect
mai scheletic și mai decorat.

Acest lucru a accentuat
interiorul deschis și luminos,

și nu pereții și coloanele solide
ale clădirilor clasice.

De-a lungul următoarelor câteva secole,

aceasta a devenit un model
pentru catedralele din Europa.

Dar moda se schimbă.

Admirația reînnoită a Renașterii italiene
față de Grecia Antică și Roma,

a făcut ca stilurile mai recente

să pară nerafinate
și inferioare prin comparație.

În cartea sa din 1550,
„Viețile artiștilor”,

Giorgio Vasari a fost primul
care a descris stilul drept gotic,

o referință jignitoare față de barbari,

despre care se credea
că ar fi distrus civilizația clasică.

Numele a prins și curând a ajuns
să descrie per ansamblu perioada medievală

cu asocierile sale cu întunericul,
superstiția și simplicitatea.

Dar cu trecerea timpului,
așa s-a dus și ce era considerat la modă.

În secolul XVIII a apărut
o perioadă numită Iluminism,

care prețuia rațiunea științifică
mai presus de toate.

Reacționând contra acesteia,
autorii romantici precum Goethe și Byron

au căutat viziuni idealizate
ale trecutului, ale peisajelor naturale

și ale forțelor spirituale misterioase.

Aici, cuvântul „gotic”
a primit iar un alt sens,

acela de a descrie un gen literar

născut dintr-o tulpină
mai întunecată a romantismului.

Termenul a fost aplicat întâi
de Horace Walpole

în romanul său din 1764,
„Castelul din Otranto”,

ca referință la subiect
și atmosfera generală.

Multe dintre elementele romanului
au ajuns trăsături esențiale de gen,

inspirând clasicii
și nenumăratele filme care au urmat.

Eticheta „gotic” a aparținut literaturii
și filmului până în anii '70

când s-a ivit o nouă apariție
în peisajul muzical.

Inspirându-se de la artiști ca
The Doors și The Velvet Underground,

formațiile britanice post-punk

precum Joy Division, Bauhaus și The Cure

au combinat versuri pesimiste
și disonanță punk

cu imagini inspirate de era victoriană,

oroarea clasică

și moda șic, androgină.

La începutul anilor '80,

formațiile similare erau constant descrise
de presa muzicală ca gothic rock,

iar popularitatea stilului
l-a scos din anonimat

și l-a prezentat
caselor de discuri majore și MTV.

Azi, în ciuda atenției negative ocazionale
a presei și a stereotipurilor,

muzica și moda gotică continuă
să fie un fenomen underground puternic.

S-au și divizat în subgenuri

precum cybergoth

gothabilly,

gothic metal

și chiar steampunk.

Istoria cuvântului „gotic”

este încorporată în mii de ani
de mișcări contraculturale,

de la invazia străinilor deveniți regi,

la turnuri înalte
ce înlocuiesc coloane solide,

sau la artiști ce găsesc
frumusețe în întuneric.

Fiecare pas a surprins un fel de revoluție

și o tendință a civilizației
de a-și contacta trecutul

pentru a-și remodela prezentul.