-
- [Jonathan Pageau]: Odată ce recunoști
că asta face parte din
-
declarația conform căreia lumea
-
întruchipează aceste tipare,
-
că duce la acestea,
-
că duce la această poveste a unui om
-
care le-a întruchipat în mod absolut
-
asta ne aduce în El,
-
ca să le întruchipăm și noi
-
într-un fel care ne va transforma.
-
Scopul final al viziunii ortodoxe
a creștinismului
-
este "Theosis" (îndumnezeirea),
-
este a deveni Dumnezeu,
-
prin transformare și participare
în Dumnezeu.
-
Acesta e scopul final
al tuturor lucrurilor:
-
a deveni participant la divin.
-
- [Jordan Peterson:] Și cum deosebești
asta de catolicism?
-
- [Jonathan Pageau:] În ceea ce privește
asta, cred că e o diferență de accent.
-
Cu siguranță că ortodocșii
au subliniat îndumnezeirea
-
mai mult decât catolicii,
-
catolicii sunt cam nesiguri
în privința Teozei.
-
Este acolo la unii dintre gânditori,
-
dar aș spune că probabil nu e chiar
-
în doctrina catolică oficială.
-
Dar cred că, fără îndumnezeire, pierzi
-
sensul întregului lucru,
-
pierzi sensul a toate, cum ar fi:
-
de ce există lucrurile?
De ce există toate?
-
Deci cred că ideea este că ele există
-
pentru a participa pe deplin,
-
în forma lor cea mai perfectă,
-
că asta este menirea lor.
-
Asta ajunge să fie o declarație
-
a posibilității maxime de bine în lume.
-
Cred că asta este, da!
-
- [Jordan Peterson:] Mie mi se pare,
sau am observat, să spunem, că
-
este posibil să...
-
Nu este evident pentru mine
dacă cineva ar vrea
-
să trăiască o existență fără sens.
-
Nu cred că poți trăi o existență
fără sens
-
fără a deveni corupt,
-
deoarece durerea existenței
-
te va corupe fără un sens salvator.
-
Și, de asemenea, mi se pare că poți
-
vinde povestea că sensul
-
se găsește în responsabilitate.
-
Când încerc să îmi vând
povestea respectivă mie însumi,
-
eu par să o cumpăr și
-
când încerc să o comunic altor oameni
-
pe ei îi face tăcuți,
-
mulțimi mari de oameni tăcuți.
-
Și asta e ciudat pentru că nu sunt sigur
-
de ce este așa,
-
probabil pentru că legătura
-
dintre responsabilitate și sens
-
nu a fost făcută niciodată
-
atât de explicit, cumva.
-
Deoarece sensul este contaminat cu
-
fericire sau ceva de genul acesta.
-
Dar se găsește în responsabilitate.
-
Și atunci ai putea spune că nu există
-
nicio responsabilitate mai
convingătoare decât
-
a încerca să ajuți lucrurile în
-
a-și manifesta forma lor divină.
-
Asta ar trebui să fie o aventură
-
care ar putea fi "vândută"
-
și nu știu de ce Biserica nu o poate face.
-
Nu înțeleg asta și...
-
Pentru că mie mi se pare că asta
-
e ceva ce eu am făcut, cel puțin parțial,
-
și asta explică și popularitatea ciudată
-
a prelegerilor mele biblice,
în particular.
-
- [Jonathan Pageau:] Da...
-
- [Jordan Peterson:] Și chiar cred asta!
-
Eu chiar cred că lupta cea bună este
să încerci din toată inima
-
să încurajezi lucrurile să evolueze
-
către acel scop divin.
-
Ce altceva ai putea face?
-
Odată ce te gândești la asta
-
e ca și cum ai ținti mereu la
-
ceva care este mai bun
-
sau nu ai mai ținti,
-
fie te miști mereu către ceva
care e mai bun
-
fie nu te mai miști.
-
Atunci de ce nu te-ai îndrepta către
-
cel mai mare bine?
-
Ei bine, pentru că e înspăimântător,
-
presupun, în parte.
-
Dar, știi, eu am încercat
-
să aplic asta practic în viața mea și...
-
mă sfâșie în bucăți.
-
- [Jordan Peterson:] Da... Nu știu dacă
-
unul dintre motive
-
nu este și pentru că ești singur
-
și... pentru că,
-
cel puțin din ceea ce înțeleg eu,
-
nu ești într-o comunitate.
-
- [Jordan Peterson:] Hai să te întreb
ceva personal!
-
Tu nu ai fost născut creștin ortodox,
-
asta e ceva la care ai ajuns.
-
Cum?
-
- [Jonathan Pageau:] Cred că are ceva
de-a face cu ce ai spus înainte,
-
are legătură cu sentimentul că
-
creștinismul s-a îndepărtat
-
de povestea sa originală
-
și de atotcuprinzătoarea sa
narațiune cosmică originală.
-
Și aș spune că eu eram în căutarea
acestui lucru
-
și am descoperit gândire simbolică
-
pe alte fronturi
-
și am simțit că mă confruntam cu asta.
-
Adică da, pot vedea aceste tipare,
-
pot vedea lumea prin acestă coerență
-
și [mă întrebam]: atunci de ce
-
creștinismul nu are aceste tipare?
-
Apoi, după mai multe căutări,
-
mi-am dat seama că de fapt le are,
-
și nu numai că le are, ci că
-
unii dintre cei mai vechi și mai puternici
sfinți din vechime
-
vorbeau despre lume exact în acest fel.
-
Și când am descoperit asta,
-
m-am uitat în jur și am văzut,
-
de exemplu, în iconografie,
-
că relația dintre icoane și arhitectură
și liturghie și toate acestea
-
era ca un tipar uriaș uimitor care
-
se consolida, se manifesta,
-
te făcea să participi la felul în care
există lumea.
-
Și deci a fost ca un fel de
buclă de feedback pozitiv,
-
ați putea spune într-un mod bun,
-
în care recunoști aceste tipare,
-
te angajezi în ele,
-
le vezi, le cânți,
-
ești implicat în toată treaba asta.
-
Și așa mi-am dat seama
-
că într-adevăr în Biserica Ortodoxă
-
acest lucru fusese cel mai bine păstrat
-
și cel mai viu
-
și că aș putea auzi
-
ortodocși sau gânditori
sau teologi contemporani
-
vorbind despre lume exact
în acești termeni.
-
Și m-am gândit: bine, deci acesta e locul.
-
Și, de asemenea, pentru că au păstrat
-
ideea de îndumnezeire ca scop ultim,
pentru că...
-
Foarte timpuriu, Sf. Irineu, la începutul
secolului al treilea, a spus
-
că Logosul (Cuvântul) a devenit om,
pentru ca omul să devină Dumnezeu.
-
Deci unul dintre primii sfinți
a spus asta.
-
Și deci acesta este de fapt creștinismul.
-
Asta m-a condus în final [la Ortodoxie].
-
- [Jordan Peterson:] E cea mai
grozavă dintre toate viziunile posibile,
-
- [Jonathan Pageau:] Da, da...
-
Dar cred că este acolo latent,
-
chiar și în alte forme de creștinism.
-
Unul dintre lucrurile pe care am
încercat să le fac este
-
să ajut oamenii să se trezească
la acea realitate.
