Ce reprezintă eșarfa mea pentru tine?

Prejudecățile de care nu suntem conștienți sunt o problemă predominantă a civilizației, care ne fac să emitem ipoteze bazate pe propria noastră educație și influență. Acest fel de prejudecată influențează totul și este timpul să fim mai atenți, mai înțelepți, mai buni. Într-o discuție sinceră și plină de umor, Yassmin Abdel-Magied ne provoacă în mod surprinzător să privim dincolo de prejudecățile noastre inițiale.

Cineva care arată ca mine
trece pe lângă voi pe stradă.

Vă gândiți că este o mamă,

o refugiată,

sau o victimă a opresiunii?

Sau vă gândiți că este un cardiolog,

un avocat,

sau politician local?

Mă măsurați de sus în jos

gândindu-vă ce cald mi se face

sau dacă soțul meu mă forțează
să port această îmbrăcăminte?

Dar dacă aș purta eșarfa așa?

Aș putea merge pe stradă
îmbrăcată exact la fel,

iar ce se așteaptă de la mine
și cum sunt tratată

depinde de felul în care e aranjată
această bucată de material.

Dar acesta nu va fi
un alt monolog despre hijab,

pentru că se știe că femeile musulmane
sunt mai mult decât bucata de material

pe care aleg sau nu
să și-o înfășoare pe cap.

Este vorba despre a vedea
dincolo de prejudecăți.

Cum ar fi să trec pe lângă voi și apoi

să aflați că am fost de fapt
inginer de mașini de curse,

că mi-am proiectat propria mașină de cursă
și am condus echipa universității,

pentru că așa este.

Cum ar fi să vă spun că m-am antrenat
ca boxeur timp de cinci ani,

pentru că și asta este adevărat.

V-ar surprinde, nu-i așa?

De ce?

În definitiv, doamnelor și domnilor,

mirarea și manifestarea ei

sunt rezultatul
unei prejudecăți inconștiente

sau implicite.

Și asta în detrimentul

diversității forței de muncă,

în special în zone de influență.

Salut Cabinetul Federal Australian.

(Aplauze)

Vreau să subliniez ceva de la început.

Prejudecata inconștientă e diferită
de discriminarea conștientă.

Nu insinuez că în toți se ascunde
un sexist sau rasist,

sau cineva care discriminează vârstnicii.

Nu asta spun.

Toți avem prejudecățile noastre.

Ele sunt filtrele
prin care percepem realitatea.

Nu acuz pe nimeni,

prejudecățile nu sunt o acuzație.

Ci, mai degrabă,
ceva ce trebuie identificat,

recunoscut și atenuat.

Prejudecățile pot fi legate de rasă
sau de gen.

Pot fi și despre clasă,
educație, dizabilități.

Cu toții avem prejudecăți
față de ce este diferit

de normele noastre sociale.

Dar dacă vrem să trăim într-o lume

în care circumstanțele nașterii

nu ne dictează viitorul

și peste tot există șanse egale,

atunci fiecare dintre noi
are de îndeplinit un rol,

asigurându-ne că prejudecățile
inconștiente nu ne controlează viața.

Există un experiment celebru
în domeniul prejudecăților inconștiente,

din perioada 1970-1980, cu privire la gen.

În trecut, orchestrele erau compuse
în cea mai mare parte din bărbați,

și doar 5% din femei.

Și asta pentru că se pare
că bărbații performau diferit,

probabil mai bine, sau așa se credea.

În 1952, Orchestra Simfonică din Boston

a început un experiment.

Au început să facă audiții oarbe.

În loc să performezi în fața publicului,
trebuia s-o faci din spatele unui ecran.

Partea amuzantă e

că nu a fost sesizată imediat
nicio schimbare

până le-au cerut candidaților
să se descalțe

înainte de a intra în cameră,

din cauză că sunetul tocurilor pe podea

era suficient să trădeze
prezența femeilor.

Și fiți atenți,

rezultatele au arătat

că era o șansă de peste 50%

ca femeile să treacă de etapa preliminară.

Și asta le-a triplat
șansele de a fi admise.

Ce ne spune asta?

Din nefericire pentru bărbați,
ei nu performau diferit,

dar aceasta era percepția.

Și acea prejudecată
ducea la această convingere.

Ce facem acum e identificarea
și recunoașterea faptului

că prejudecățile există.

Și toți facem asta.

Să vă dau un exemplu.

Un tată și fiul său sunt implicați
într-un grav accident.

Tatăl moare în urma impactului,

iar fiul grav rănit este dus la spital.

Chirurgul vede pacientul și spune:

„Nu îl pot opera."

De ce?

„Pentru că este fiul meu."

Cum e posibil?

Doamnelor și domnilor,

chirurgul este mama lui.

Ridicați mâna - nu vă rușinați -

dacă v-ați gândit inițial
că acel chirurg era bărbat.

Sunt dovezi că aceste
prejudecăți inconștiente există,

dar trebuie să recunoaștem prezența lor

și trebuie să găsim modalități
să le depășim

pentru a vedea soluțiile.

Un lucru interesant

legat de prejudecățile inconștiente
e subiectul cotelor pentru minorități.

Și este adus adesea în discuție.

O critică adusă cotelor constă
în această idee de merit.

Eu nu vreau să fiu aleasă
pentru că sunt femeie,

ci pentru că merit,

pentru că sunt cea mai bună
pentru acest job.

Este un sentiment des întâlnit
printre femeile inginer

cu care lucrez, de aceea îl știu.

Și da, am fost în aceeași situație.

Dar dacă ideea de merit este adevărată,

când într-un experiment de la Yale,
în 2012, CV-uri identice

au fost trimise
pentru un post de tehnician,

de ce Jenifer a fost percepută
ca fiind mai puțin competentă

având șanse mai mici
să primească o ofertă de muncă

și să fie plătită mai puțin decât John?

Prejudecata inconștientă există,

trebuie doar să vedem cum să o depășim.

Și ce este foarte interesant

e că sunt studii care vorbesc

despre cum se întâmplă asta,
și se numește paradoxul meritului.

Culmea ironiei, organizațiile

în care se vorbește despre merit
ca fiind o valoare de bază la angajare,

sunt mai susceptibile să angajeze bărbați,
și să-i plătească mai bine,

pentru că se pare că meritul
este o calitate masculină.

Dar stați puțin.

Voi, bărbații, credeți că mă cunoașteți

și știți ce se întâmplă.

Vă puteți imagina că pot conduce așa ceva?

Vă puteți imagina că merg și le spun:

„Hei, băieți, aici e o problemă.
Iată cum se rezolvă."

Ei bine, mă bucur că vă puteți imagina.

(Aplauze)

Pentru că, dragii mei,
asta e ceea ce fac zi de zi.

Și este foarte interesant.

În țări precum Malaezia,

nici vorbă de femei musulmane
pe o platformă.

Le poți număra pe degete.

Dar este interesant.

Îmi amintesc că îi spuneam unui coleg

că vreau să învăț surfing.

Și el zice: „Yassmin,
nu știu cum o să poți,

cu toate lucrurile alea pe tine,

și nu știu nicio plajă
numai pentru femei."

Apoi vine cu o idee genială:

„Știu că tu conduci o organizație

„Tineret fără frontiere".

De ce nu faci o colecție de plajă
pentru femeile musulmane?

pe care să o numești
„Tineret fără bermude de plajă."

(Râsete)

I-am mulțumit de idee.

Și îmi amintesc un alt tip care mi-a spus

să mănânc cât de mult iaurt pot,

pentru că e singura cultură
pe care o voi putea găsi acolo.

Însă este oarecum adevărat,

pentru că e o lipsă acută
de diversitate a forței de muncă,

în special în locuri de influență.

În 2010,

Universitatea Națională Australiană
a făcut un experiment

în care au trimis
4.000 de aplicații identice

la niște locuri de muncă
pentru începători.

Pentru a avea același număr de interviuri
ca cineva cu nume anglo-saxon,

trebuia să aplici cu 68% mai mult
dacă erai chinez.

Dacă erai din Orientul Mijlociu,
cum e numele meu,

trebuia să trimiți cu 64% mai mult,

iar dacă erai italian,
erai foarte norocos,

doar cu 12% mai mult.

Nici în locuri ca Silicon Valley
nu este mai bine.

La Google au raportat

că 61% sunt albi, 30% asiatici
și 9% negri, hispanici,

și alte minorități.

Nici în restul lumii IT nu e mai bine

și se știe acest lucru,

dar nu sunt sigură că se face ceva.

Pentru că nu se vede.

Într-un studiu făcut de Green Park,

un furnizor britanic
de directori executivi,

se arată că peste jumătate din companiile
incluse in indicele FTSE Global 100

nu au un conducător
care să nu fie alb

pe post executiv sau non-executiv.

Iar două din trei companii
nu au un director

care să aparțină unei minorități.

Iar cele mai multe minorități
de la acest nivel

sunt directori non-executivi.

Deci influența lor nu este mare.

V-am spus o mulțime de lucruri neplăcute.

O să ziceți: „Dumnezeule,
cât de rău este? Ce pot face?"

Din fericire,

am identificat că există o problemă.

Există o lipsă de oportunitate
cauzată de o prejudecată inconștientă.

Dar poate că vă gândiți:

„Eu nu sunt negru. Cu ce mă afectează?"

Permiteți-mi să vă ofer o soluție.

Și după cum am spus,

trăim într-o lume
în care ne căutăm un ideal.

Și dacă vrem să creăm o lume

unde nu contează circumstanțele
în care ne-am născut,

trebuie să fim cu toții
parte din soluție.

Interesant e că autorul acestui
experiment de laborator

a oferit un fel de soluție.

A spus că unul dintre lucrurile
care au unit femeile de succes,

singurul lucru pe care îl aveau în comun,

este faptul că au avut mentori buni.

Iar despre mentorat am auzit cu toții

a intrat în uzul curent.

Iată o altă provocare pentru voi.

Vă provoc să fiți mentori
pentru o persoană diferită.

Gândiți-vă la asta.

Fiecare vrea să îndrume
pe cineva cunoscut,

care arată ca noi,

cu care avem experiențe comune.

Dacă văd o femeie musulmană
cu un pic de atitudine,

imediat mă gândesc să ieșim împreună.

Intri într-o cameră și vezi
un fost coleg de școală

cu care făceai sport

și șansele sunt foarte mari
să vrei să ajuți acea persoană.

Dar pentru persoana care nu are în comun
nicio experiență cu tine,

devine extrem de dificil
să stabilească o legătură.

Ideea de a îndruma pe cineva diferit,

cineva care nu vine
din același mediu cu tine,

indiferent care e acel mediu,

înseamnă să te deschizi către oameni
cu care nu te-ai întâlnit

nici măcar pe culoar.

Pentru că lumea nu este dreaptă.

Oamenii nu se nasc cu șanse egale.

M-am născut în unul dintre cele
mai sărace orașe din lume, Khartoum.

Sunt de culoare, sunt femeie

și m-am născut musulmană într-o lume
care este suspicioasă față de acest statut

din motive pe care nu le pot controla.

Dar îmi dau seama că m-am născut
cu niște privilegii.

Am părinți minunați,

am primit o educație

și am avantajul
că am emigrat în Australia.

Dar am avut și mentori minunați

care mi-au deschis uși
despre care nu știam.

Unul dintre ei mi-a spus:

„Povestea ta este interesantă.

Hai să scriem despre ea
ca să o împărtășim și altora."

Un mentor mi-a spus:

„Știu că vii cu lucruri care n-au ce căuta
pe o platformă australiană,

dar vino oricum."

Și am venit și acum vă vorbesc.

Și nu sunt singura.

Există mulți oameni în comunitatea mea,

care au fost ajutați de mentori.

Un tânăr musulman din Sydney,

care a fost ajutat de un mentor

să înființeze un cerc
de poezie în Bankstown

care acum a luat amploare.

Și el poate schimba viața multor tineri.

Sau o doamnă din Brisbane,

o refugiată afgană,

care abia vorbea engleză
când a venit în Australia,

iar mentorii au ajutat-o să devină doctor

și a câștigat Young Queenslander în 2008.

Este o inspirație pentru noi.

Nu e ușor deloc.

Asta sunt eu.

Sunt și femeia îmbrăcată în salopetă,

dar și cea în rochie (abaya) la început.

Mi-ați fi fost mentor dacă m-ați fi văzut

în celelalte versiuni ale mele?

Pentru că eu sunt aceeași.

Trebuie să ne depășim
prejudecățile inconștiente,

să găsim un mentor
care se află la polul opus nouă,

pentru că schimbările esențiale
au nevoie de timp

și eu nu am nivelul acela de răbdare.

Dacă vrem să facem o schimbare,

dacă vrem să creăm o lume

unde avem cu toții aceste șanse,

atunci să deschidem ușile oamenilor.

Ați putea crede că nu aveți
de-a face cu diversitatea,

dar suntem toți în acest sistem

și putem fi parte din rezolvare.

Iar dacă nu știți unde
să găsiți pe cineva diferit,

mergeti în locuri
unde nu călcați de obicei.

Dacă sunteți într-un program
de tutoring la un liceu privat,

mergeți la o școala publică

sau la un centru de refugiați.

Sau poate lucrați într-un birou.

Luați-l pe tânărul angajat
care pare că nu-și găsește locul,

cum eram și eu,

și deschideți uși pentru el,

nu doar de formă
pentru că nu suntem victime,

ci arătați-ne oportunitățile,

pentru că făcând așa,

vă veți da seama
că aveți acces la niște uși

despre care ei nici nu știau că există,

iar voi habar n-aveați că ei nu știu.

Doamnelor și domnilor,

lipsa de oportunități este
o problemă a comunității noastre,

mai ales din cauza
preconcepțiilor inconștiente.

Dar fiecare dintre noi poate
să schimbe acest lucru.

Știu că ați primit multe provocări astăzi,

dar luați această mică porție-----------------
și gândiți-vă la ea puțin diferit,

pentru că diversitatea e fermecătoare.

Și vă încurajez să priviți
dincolo de percepțiile trecute,

pentru că pun pariu

că sunt probabil greșite.

Mulțumesc.

(Aplauze)