Camera lui Mary: Un experiment mintal filozofic - Eleanor Nelsen

Lecţie completă: http://ed.ted.com/lessons/mary-s-room-a-philosophical-thought-experiment-eleanor-nelsen

Imaginează-ţi o neurocercetătoare care nu a văzut niciodată nicio culoare în afară de alb şi negru, dar care e expertă în vederea cromatică şi ştie totul despre fizica şi biologia culorilor. Ar învăţa ceva nou dacă ar fi în stare să vadă culori? Există vreun fapt despre perceperea culorilor pe care mintea ei nu e în stare să-l cuprindă? Eleanor Nelsen ne explică ce ne poate învăţa acest experiment despre experienţă.

Lecţie de Eleanor Nelsen, animaţie de Maxime Dupay.

Imaginează-ţi o neurocercetătoare
ingenioasă numită Mary.

Mary locuiește într-o cameră
colorată în alb și negru,

citeşte doar cărţi colorate
în alb şi negru,

iar ecranele ei afişează
doar culorile alb şi negru.

Dar deşi n-a văzut niciodată culori,
Mary e expertă în vederea cromatică

şi ştie tot ce s-a descoperit
referitor la fizica şi biologia culorilor.

Ştie că diferite lungimi de undă
ale luminii

stimulează trei tipuri
de celule cu conuri din retină

şi că semnalele electrice

se transmit la creier prin nervul optic.

Acolo creează tipare
de activitate neuronală

ce corespund milioanelor de culori
pe care oamenii pot să le perceapă.

Acum imaginează-ţi că într-o zi
ecranul alb-negru al lui Mary

afișează din greşeală un măr colorat.

Pentru prima dată

poate experimenta ceva
ce cunoaşte teoretic de ani de zile.

Oare va învăța ceva nou?

E posibil ca cunoştinţele ei despre
perceperea culorilor să nu fie complete?

Filozoful Frank Jackson a propus
acest experiment mintal în anul 1982,

pe care l-a numit „Camera lui Mary”.

Dacă Mary știe totul despre
fenomenul fizic al percepţiei culorilor

şi totuşi experienţa
de a vedea culori a învăţat-o ceva nou,

atunci toată teoria
nu reuşeşte să descrie pe deplin

capacităţile cognitive
precum perceperea culorilor.

Experimentul „Camera lui Mary”

descrie ceea ce filozofii numesc
„argumentul cunoaşterii”,

potrivit căruia există
calităţi şi cunoştinţe fără formă fizică

pe care doar experienţa conştientă
poate să le lămurească.

Argumentul cunoştinţei
se opune teoriei fizicalităţii,

ce spune că toate fenomenele,
inclusiv cele mintale,

au o explicație fizică.

Mulți dintre cei care aud istoria lui Mary

înţeleg în mod intuitiv
că există o mare diferenţă

între a învăţa despre culori
şi a le vedea cu proprii ochi.

Deci perceperea culorilor
trebuie să aibă o calitate

ce depăşeşte capacităţile
unei descrieri fizice.

Argumentul cunoaşterii nu se aplică
doar la perceperea culorilor.

„Camera lui Mary” folosește
vederea cromatică

pentru a reprezenta experienţa conştientă.

Dacă ştiinţa fizică nu ne poate explica
totul despre perceperea culorilor,

poate că e la fel
şi cu alte experienţe conştiente.

De exemplu, chiar şi dacă ştim
toate detaliile fizice

despre structura şi funcţiile
creierului altcuiva,

s-ar putea totuşi să nu ştim
cum se simte această persoană cu adevărat.

Aceste experienţe inexplicabile
au câteva caracteristici subiective,

așa-zise „qualia”, pe care nu le putem
descrie sau măsura cu exactitate.

Qualia sunt trăsături unice
pentru cei care le experimentează,

exemple fiind mâncărimea,

îndrăgostirea

sau plictiseala.

Ştiinţa fizică nu ne poate explica
total aceste stări mintale.

Filozofii interesați
de inteligenţa artificială

au folosit argumentul cunoştinţei

ca să teoretizeze
că recrearea unei stări fizice

nu recreează neapărat
o stare mintală corespunzătoare.

Cu alte cuvinte,

un calculator care imitează funcţiile
fiecărui neuron al creierului uman

nu e neapărat în stare să creeze
un creier artificial conştient.

Nu toți filozofii sunt de acord
că experimentul lui Mary e folositor.

Unii cred că, cu cunoştinţele ei
extensive despre vederea cromatică,

Mary ar putea să recreeze
aceeaşi stare mintală

ca și cum realmente ar fi
capabilă să vadă culori

şi n-ar mai învăţa nimic nou,
în ciuda disfuncţiei ecranului.

Alţii spun că cunoştinţele ei
n-au fost niciodată complete

deoarece sunt bazate
numai pe faptele fizice

care pot fi exprimate prin cuvinte.

Jackson însuşi și-a schimbat părerea
privind experimentul lui mintal.

A decis că chiar și experiența lui Mary
de a vedea culoarea roşu

corespunde unui eveniment fizic
din creier care poate fi măsurat,

deci nu e vorba de o „qualia”
necunoscută şi imposibilă de explicat.

Dar totuşi încă nu există
un răspuns definitiv la întrebarea

dacă Mary ar învăţa
ceva nou uitându-se la măr.

E posibil ca cunoştinţele
noastre să fie limitate

dacă e vorba despre un lucru
imposibil de experimentat?

Şi înseamnă asta oare
că unele aspecte ale universului

vor rămâne pentru totdeauna
dincolo de înțelegerea noastră?

Sau ne vor permite știința și filozofia
să depăşim limitele minţii noastre?