O armă secretă împotriva Zika și a altor boli provocate de țânțari

De unde provine Zika și cum o putem combate? Biologul molecular Nina Feodoroff ne oferă un tur în jurul lumii pentru a înțelege originile virusului Zika și modul cum s-a răspândit și, totodată, ne propune o soluție controversată pentru a opri acest virus - și alte boli mortale - precum prevenirea înmulțirii țânțarilor infectați.

Febra Zika:

cea mai nouă și groaznică
boală infecțioasă.

Ce este? De unde provine?

Ce putem face noi?

Pentru adulți, în general,
este o boală relativ ușoară --

febră, ușoare dureri de cap, încheieturi
dureroase, poate iritații ale pielii.

Majoritatea celor infectați
nici nu știu că au avut această boală.

Dar cu cât aflăm mai multe
despre virusul Zika,

cu atât mai îngrozitor este.

Spre exemplu, în ultimele focare
de infecție, medicii au observat

o ușoară creștere a cazurilor
de sindrom Guillain-Barré.

La acest sindrom, sistemul imunitar
atacă celulele nervoase

și poate provoca paralizie
parțială sau totală.

Din fericire, este rar întâlnit
și majoritatea pacienților își revin.

Dar dacă la momentul infectării
ești însărcinată,

consecințele pot fi teribile.

Un nou-născut cu un cap diform.

Așa arată un nou-născut normal.

Iar așa arată un nou-născut
cu ceea ce numim microcefalie.

Un creier într-un cap ce e prea mic.

Și nu există un remediu cunoscut.

Acum un an,
medici din nord-estul Braziliei

au observat pentru prima dată,
în urma unui focar de infecție cu Zika,

o creștere a numărului de cazuri
de microcefalie.

A mai durat încă un an

ca să își dea seama că era cauzat
de virusul Zika,

dar acum sunt siguri.

Și dacă aveți nevoie de dovezi,

citiți acest articol.

Și-atunci de unde provine,
și cum a ajuns până aici?

Pentru că este aici.

Ca majoritatea virușilor de la noi,
provine din Africa,

mai exact din pădurea Zika
din Uganda.

Cercetători de la Institutul
pentru Studierea Febrei Galbene

au localizat un virus necunoscut
într-o maimuță din pădurea Zika,

de aici și numele virusului.

Primele cazuri umane de febră Zika

au fost identificate după câțiva ani
în Uganda și Tanzania.

Virusul a continut să se extindă
în Africa de Vest,

și în est, trecând către Asia ecuatorială,
în Pakistan, India, Malaezia, Indonezia.

Dar cele mai des întâlnite cazuri erau
la maimuțe și bineînțeles, la țânțari.

În cei 60 de ani de la descoperire,
între 1947 și 2007,

au fost detectate doar 13 cazuri
de febră Zika la oameni.

Apoi ceva nemaipomenit s-a petrecut
pe micuța insulă Yap din Micronezia.

Un focar de infecție a afectat
75% din populația insulei.

Cum a ajuns acolo?
Prin aer.

În prezent 2 miliarde de persoane
călătoresc cu avionul.

Un pasager infectat se urcă în avion
și zboară în cealaltă parte a lumii

înainte ca orice simptom să apară -
dacă vor fi simptome vizibile.

După aterizare, țânțarii locali îi înțeapă
și răspândesc febra.

În 2013, febra Zika apare
în Polinezia Franceză.

Până în luna decembrie a acelui an,
țânțarii deja transmiteau boala.

Așa a început o epidemie critică în care
aproape 30 000 de oameni au fost afectați.

De aici s-a întins în restul Pacificului.

Au apărut epidemii în Insulele Cook,
în Noua Caledonie,

în Vanuatu, Insulele Solomon

și până la coasta Americii de Sud
și Insula Paștelui.

Apoi, la începutul lui 2015,

o nouă creștere a numărului de cazuri
al unui sindrom asemănător cu Dengue

a apărut în orașul Natal
din nord-estul Braziliei.

Virusul nu era Dengue, ci Zika,
și se răspândea cu viteză.

Recife, o metropolă de pe coastă,
a devenit rapid epicentrul virusului.

Mulți au crezut că suporterii
Cupei Mondiale de Fotbal din 2014

au adus virusul în țară.

Alții au spus că poate responsabili
sunt insularii din Pacific

care au participat la campionatul de canoe

organizat în Rio în acel an.

Asta se petrecea cu doar un an în urmă.

Pe plan local,
virusul este transmis prin țânțari

în toată America de Sud
și în America Centrală, în Mexic

și în Insulele Caraibe.

Până în acest an, cele câteva mii
de cazuri diagonsticate în SUA,

au fost contractate în alt loc.

Dar din vara asta,
se transmite pe plan local în Miami.

A ajuns aici.

Ce putem să facem noi?

Pentru a preveni infecția,

putem fie să protejăm oamenii,
fie să distrugem țânțarii.

Să începem cu oamenii.

Putem să ne vaccinăm.

Evităm călătoriile în zone cu Zika.

Sau ne acoperim și folosim
un spray anti-înțepături insecte.

Vaccinul nu este o soluție,
pentru că încă nu a fost creat

și probabil nici nu va fi creat
în următorii ani.

Nici să rămânem în casă
nu e o soluție complet sigură

pentru că acum știm că virusul
se transmite și pe cale sexuală.

Să ne acoperim și să aplicăm
substanțe anti-țânțari funcționează...

până când uităm să o facem.

(Râsete)

Așa că ne rămân țânțarii,
și iată cum îi putem controla:

prin pulverizare de insecticide.

Echipamentul de protecție este obligatoriu
pentru că sunt substanțe chimice toxice

care omoară atât oameni, cât și insecte.

Deși e mult mai ușor să omori insecte
decât oameni.

Iată câteva poze
din Brazilia și Nicaragua.

Situația e la fel și în Miami, Florida.

Și bineînțeles, putem să pulverizăm
insecticide și din avion.

Vara trecută, responsabili pentru controlul
țânțarilor din Dorchester, Carolina de Sud

au permis pulverizarea cu un spray
numit Naled, dis-de-dimineață,

conform recomandărilor din fabrică.

Mai târziu în aceeași zi,
o apicultoare le-a spus reporterilor

că prisaca ei arăta ca după război.

Ups...

Albinele sunt bune.

Localnicii din Florida au protestat,
dar pulverizarea a continuat.

Din nefericire și numărul cazurilor
de febră Zika a continuat să crească.

Pentru că insecticidele
nu sunt foarte eficiente.

Și-atunci oare există soluții alternative
poate mai eficiente decât pulverizarea

și cu mai puține dezavantajeze decât
pulverizarea de substanțe chimice?

Eu sunt o mare adeptă
a controlului biologic,

și-mpart această viziune cu Rachel Carson,
autoare a cărții Primăvara tăcută,

carte despre care se spune că a declanșat
mișcarea de protejare a mediului ambient.

În carte ea povestește,
ca un exemplu,

cum o insectă parazit dăunătoare
care infesta animalele

a fost eliminată în ultimul secol.

Nimeni nu mai știe
acea poveste uimitoare acum.

Așa că atunci când am scris un articol,
împreună cu Jack Block,

despre situația actuală a țânțarilor,
am spus din nou acea poveste.

În forma de capsulă, în stare de nimfă -
stadiu imatur al insectelor -

au fost sterilizate prin supunere
la radiații până la maturitate

și apoi au fost eliberate
din avion în sud-vest,

sud-est, până în Mexic
și America Centrală.

Sute de milioane au fost eliberate
din avioane de mici dimensiuni,

reușind astfel să eradicheze
acea plagă distrugătoare

din aproape întreaga emisferă de vest.

Scopul articolului pe care l-am scris

a fost să prezentăm cum putem
aborda azi această problemă -

nu prin radiații,
ci prin știința geneticii.

Să vă explic.

Iată criminalul: Aedes aegypti,

insecta principală în răspândirea bolilor
infecțioase cu transmitere prin vectori.

Nu doar Zika, ci și Dengue,
Chikungunya, virusul Nilului de Vest

și a acelei calamități din antichitate,
febra galbenă.

Este un țânțar de zonă urbană,

iar femelele sunt cele care fac
toată treaba murdară.

Înțeapă pentru a obține sânge
cu care își va hrăni progeniturile.

Masculii nu înțeapă; nici măcar
nu au o cavitate bucală pentru înțepat.

Oxitec, o micuță companie britanică,
a modificat genetic acei țânțari masculi,

astfel încât, atunci când se reproduc,
ouăle femelelor nu ajung la maturitate.

Să vă arăt.

Acesta este ciclul de reproducere normal.

Oxitex modifică masculii, astfel încât
la împerecherea cu femela liberă,

ouăle nu se vor dezvolta.

Pare imposibil?

Haideți să vă arăt o diagramă.

Acesta este nucleul unei celule de țânțar,

iar rețeaua din mijloc este genomul ei,

suma totală a genelor ei.

Cercetătorii au adăugat o singură genă

ce codifică o proteină reprezentată
prin această minge portocalie

care se hrănește cu ea însăși pentru a
produce și mai mult din aceeași proteină.

Cu toate acestea, copiile adiționale
se lipesc de genele țânțarului,

și omoară acel organism.

Pentru a-l menține în viață în laborator,
folosesc un compus numit tetraciclină.

Tetraciclina oprește acea genă
și permite o dezvoltare normală.

Apoi au adăugat o nouă mică genă
pentru a-i studia efectele.

Gena cea nouă face ca insectele
să strălucească la lumină UV,

pentru ca la momentul eliberării,
să poată urmări unde se duce,

cât a trăit,
și multe alte informații

utile unui studiu științific.

Acesta este stadiul de nimfă,
iar în acest stadiu

femelele sunt mai mari decât masculii,

ceea ce le permite împărțirea lor
între masculi și femele

și vor lăsa doar masculii
să ajungă la maturitate.

Și nu uitați că masculii nu înțeapă.

De aici totul e destul de simplu.

Iau recipiente pline de masculi de țânțari

pe care le încarcă în cartoane de lapte,
conduc în oraș

și le eliberează cu ajutorul unui GPS.

Aici îl avem pe un primar
care eliberează primul rând

din ceea ce au numit „Aedes buni”.

Aș vrea să vă spun că este
într-un oraș american, dar nu este.

Este Piracicaba din Brazilia.

Cel mai uimitor fapt este că în doar un an

cazurile de Dengue au scăzut cu 91%.

Este mult mai bine decât ceea ce face
orice insecticid.

Și-atunci de ce în SUA nu folosim
acest minunat control biologic?

Pentru că este un OMG:
organism modificat genetic.

Subtitlul spune că dacă FDA le-ar permite
(Agenția pentru Alimente și Medicamente)

ar putea aplica aceeași măsură,
când Zika va apărea.

Și bineînțeles că a apărut.

O să vă spun pe scurt despre lunga

și tragica poveste a legii privind
modificarea genetică în SUA.

În SUA, trei agenții sunt responsabile
pentru organismele modificate genetic:

FDA -
Agenția pentru Alimente și Medicamente

EPA -
Agenția pentru Protecția Mediului

și USDA -
Departamentul de Agricultură al SUA.

A fost nevoie de 2 ani
pentru a decide că FDA

va fi responsabil pentru țânțarii
modificați genetic.

Și dacă are vreo logică, o vor trata
ca pe orice nou drog pentru animale.

După alți 5 ani de du-te vino continuu,

FDA s-a convins că nu afectează
nici oamenii,

și nici mediul înconjurător.

În sfârșit vara aceasta au dat permisiunea
de a face un mic test

în Arhipelagul Florida Keys,

unde au fost invitați cu ani în urmă,
în timpul unei epidemii cu Dengue.

Măcar de-ar fi așa de simplu.

Când localnicii au auzit

că în zona lor vor fi testați
țânțari modificați genetic,

o parte dintre ei au început
să organizeze proteste.

A fost creată și o petiție online
cu acest logo fermecător,

ce a strâns în cele din urmă
160 000 de semnături.

Apoi au cerut un referendum

ce va avea loc în 2 săptămâni

pentru a decide dacă testarea
va fi sau nu permisă.

Miami are cu adevărat nevoie de soluții
mai bune pentru controlul insectelor.

Iar acolo opinia este în schimbare.

Chiar de curând un grup bipartizan
cu mai mult de 60 de legislatori i-a scris

Sylviei Burwell, Secretar de Stat
pentru Sănătate și Servicii Umane,

rugând-o să trimită la nivel federal
o cerere pentru accelerarea

accesului în Florida
a acestei noi tehnologii.

Concluzia este aceasta:

controlul biologic
al insectelor dăunătoare

este mai eficient și mult mai puțin
dăunător mediului înconjurător

decât insecticidele, care sunt
substanțe chimice toxice.

Fapt valabil pe timpul lui Rachel Carson
și încă valabil în ziua de azi.

Diferența este că avem
mult mai multe cunoștințe

despre genetică decât aveam înainte,

așadar avem mai multă putere
de a folosi aceste cunoștințe

pentru a crea controlul biologic.

Și sper că munca mea v-a trezit
curiozitatea suficient de mult

pentru a vă începe propria cercetare,
nu doar despre țânțari modificați genetic,

ci și despre alte organisme modificate
genetic, atât de controversate în prezent.

Cred că dacă vă veți informa și dacă veți
privi mai departe de informațiile false,

de marketingul

creat de industria alimentară organică
și de ONG-urile de pace,

și veți ajunge la știință,
știința precisă,

veți fi plăcut surprinși.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)