Sexualitatea sacră, episodul doi: Istoria secretă a umanității

Istoria noastră este mult mai incredibilă decât suspectează știința sau religia modernă.

În loc să fim descendenții maimuțelor sau a doi oameni creați în mod divin (și incestului copiilor lor), suntem rezultatul unui ciclu spiralat foarte lung și lent - evoluție și declin - al cărui model include ascensiunea și căderea civilizațiilor vag amintite în mituri şi scripturi. Cel mai important, în acea istorie aflăm adevărul despre originea suferinței noastre și cum este legată de sex.

00:00 - Începutul
03:48 - Doctrina Secretă
09:36 - Evoluție și dimensiuni: Arborele Vieții
14:03 - Evoluția și rasele umane
15:44 - Zeii Creatori: Elohim, Prajapatis
20:27 - Androginii din Hiperborea
24:16 - Hermafrodiți din Lemuria
27:20 - Sosirea genului: Diviziunea sexelor
34:57 - Pomul Cunoașterii și Fructul Interzis
37:40 - Începutul suferinței: alungarea din Eden
44:12 - Atlantida și Potopul Universal

Află mai multe:
https://glorian.org/learn/topics/anthropology
https://glorian.org/learn/topics/love-and-sex

Despre utilizarea de către noi a termenilor cheie:
Elohim: https://glorian.org/learn/glossary/e/elohim

Cărți pentru a afla mai multe:
https://glorian.org/books/the-elimination-of-satans-tail
https://glorian.org/books/gnostic-anthropology
https://glorian.org/books/the-narrow-way
https://glorian.org/books/the-perfect-matrimony

Exprimăm cea mai profundă mulțumire donatorilor care au făcut posibil acest videoclip. Sacrificiile lor îi vor ajuta pe mulți oameni să găsească învățăturile care ușurează suferința.

De asemenea, vrem să mulțumim sutelor de artiști care au creat toate imaginile și muzica uimitoare. Fără talentul și munca lor, acest videoclip nu ar fi putut fi realizat.

Mulțumiri speciale către Bridgeman Images pentru că a colaborat cu Glorian pentru a licenția picturile și fotografiile.

Muzică:

#dragoste #spiritualitate #religie

SEXUALITATEA SACRĂ

Episodul doi:
ISTORIA SECRETĂ A UMANITĂȚII

[MUZICĂ: „Ce spun valurile sălbatice?”]

Fiecare dintre noi
este rezultatul a miliarde

de ani de evoluție și declin.

Miliarde de ani de acțiuni și de

consecințe ale lor
au condus la acest moment.

Acțiunile celor care au trăit
înaintea noastră

ne-au oferit acest corp și această viață.

Acesta este, într-adevăr,

un dar foarte prețios.

Dar ce facem noi cu el?

Cum creează comportamentul nostru, astăzi,

consecințe pentru

copii noștri și copii lor?

Din păcate, situația noastră
este foarte gravă și devine

din ce în ce mai amenințătoare.

Ne confruntăm cu atât de multe
pericole imense și totuși

suntem total inconștienți
de cel mai rele dintre ele.

Pentru a înțelege realitatea

situației noastre, trebuie

să înțelegem cum am ajuns aici.

Doar apoi putem înțelege

cum să ne schimbăm viețile cu adevărat.

După cum se spune adesea,
cei care își ignoră istoria

o vor repeta cu siguranță.

Fiecare copil învață prin povești.

Este evident că poveștile copiilor

nu sunt fapte istorice sau literale.

Ele sunt invenții concepute spre a ajuta

subconștientul cititorului

să înțeleagă adevăruri de bază.

Miturile și poveștile religioase
sunt la fel.

Fiecare religie și tradiție mitologică

spune povești despre cum lumea

a fost creată
și despre strămoșii noștri.

Dar oamenii moderni fac greșeala

de a interpreta acele povești literal.

Religiile și miturile nu sunt literale.

Ele sunt simbolice
și trebuie știm

cum să le interpretăm.

De fapt, cartea secretă mistică a

Iudaismul, Zoharul, spune așa:

„Poveștile învățăturii sunt

învelișul învățăturii.

”Vai de cel care ia învelișul drept

învățătura însăși.

”Ei sunt nesăbuiți care, atunci când

văd un om îmbrăcat cu haine frumoase

nu privesc mai departe de haine.

”Și totuși este corpul care

oferă valoare hainelor;

dar și mai prețios este sufletul.

”Învățătura are, de asemenea,
trupul și sufletul său.

”Cei naivi iau în seamă

doar învelișul,

poveștile învățăturii;

ei nu știu nimic altceva
și nu văd

ceea ce e ascuns sub ele.

”Cei bine informați nu se gândesc

la haine, ci la trupul

pe care îl acoperă povestea.

”În fine, cel înțelept
se gândește numai la sufletul

care e fundamentul tuturor celorlalte

și care este învățătura însăși”.

Poveștile religioase,
miturile și legendele

pe care le știe toată lumea

și pe care le interpretează literal
și folosesc ca bază

pentru dogmele și tradițiile lor

sunt asemenea poveștilor pentru copii.

Ele nu sunt istorii literale,

ci sunt simbolice.

Ele ascund niveluri de sens pe care

publicul nu și le-ar imagina niciodată.

De exemplu,

miturile grecești sunt faimoase

iar nenumărate cărți
au fost scrise despre

sensurile lor

dar niciunul din ele
nu este adevărat.

Sensul real al miturilor grecești

nu a fost niciodată revelat publicului.

La fel este și cazul cu

fiecare religie a lumii.

Fiecare mit și poveste religioasă este

simbolică și are

niveluri de sens ascunse.

În acestă serie,

doar vom introduce acest subiect.

E imposibil să includem toate

legendele și miturile

din numeroasele noastre tradiții

sau să ne focalizăm pe detaliile

a milioane de ani de istorie.

Aici, vom arăta doar

că avem multe de învățat.

Cei care doresc să aprofundeze
acest subiect

vor găsi un ghid foarte de încredere

în „Doctrina secretă” de H.P. Blavatsky.

Această carte incredibilă

din 1888 a pus bazele

dezvoltării secolului al XX-lea.

Datorită ei, Occidentul a conștientizat

rădăcina comună și universală
a tuturor cunoștințelor spirituale.

Era, de asemenea, cartea
citită constant

de - probabil - cel mai important

om de știință al secolului trecut:

Albert Einstein.

Tot ce vom sublinia, pe scurt, aici

e amplu documentat

în „Doctrina secretă”

și a fost extins în

secolul al XX-lea de Samael Aun Weor.

„Știința modernă insistă asupra

doctrinei evoluției.

La fel face și rațiunea umană

și doctrina secretă.

Iar ideea este coroborată

de legende și mituri antice.

Și chiar de însăși Biblie, atunci când

e citită printre rânduri”.

Știința modernă a teoretizat
o linie temporală

a evoluției pe baza

unor frânturi de evidențe fizice.

Dar majoritatea istoriei noastre

nu a avut loc în materie fizică.

Evoluția nu începe

și nu se termină în lumea fizică.

De fapt, lumea fizică este doar

un înveliș exterior, un înveliș subțire.

E cel mai

superficial aspect al evoluției.

Viața a apărut de mult mai departe.

Copacul Vieții

simbolizează legile naturii

și are multe niveluri de sens.

Este baza secretă

a religiilor Vestului.

Pentru scopul acestei explicații,

îl putem vedea ca pe
straturi de densitate.

Existența apare din

spațiul abstract primordial

și, treptat, se condensează

ca materie, energie și

conștiință, în straturi de

densitate crescânda, ceea ce
putem numi: dimensiuni.

Această desfășurare are loc în cicluri.

Se extinde spre exterior,

evoluează un pic și apoi se retrage.

E ca respirația noastră
sau ca bătăile inimii

Apare, apoi se retrage.

Acest ciclu se repetă

pe o scală temporală

care e, într-adevăr, de neînțeles.

Cu fiecare expansiune, ajunge mai departe.

După epoci vaste, straturi ale naturii

devin, treptat, mai dense

până când, în final,

se cristalizează lumea fizică.

Aici și acum, sunt multe niveluri ale

naturii care sunt mult mai subtile

decât nivelul fizic, dar pe care
nu le percepem

cu simțurile noastre fizice.

Putem experimenta unele din acele niveluri

vag, atunci când visăm.

Dar, din păcate, noi

visăm fără să conștientizăm.

Nu suntem conștienți de acele lumi

chiar dacă existăm în ele aici și acum.

În starea noastră actuală, suntem limitați

la simțurile noastre fizice,

care revelează doar învelișul exterior

sau suprafața unor evenimente

mult mai profunde care apar

din niveluri mai subtile ale naturii.

Pentru a ne ajuta să înțelegem asta, putem

observa o persoană și

expresia sa,

dar nu putem percepe cauza.

Acea expresie a trupului fizic este

un rezultat a ceea ce

se întâmplă în interiorul său,

gândurile sale,

emoțiile și senzațiile interioare.

Simțurile noastre fizice nu pot

vedea acele niveluri ale naturii.

Tot ceea ce percepem în lumea fizică

este un rezultat a ceea ce deja

s-a întâmplat în lumile interne,

la nivelurile subtile ale naturii.

De aceea putem visa

despre lucruri care se vor întâmpla.

Totul din lumea fizică a fost

mai întâi în lumea subtilă.

Asta include și rasa noastră umană.

Evoluția noastră a început
în lumile interne.

Noi nu suntem prima

rasă umană de pe această planetă.

Noi nu vom fi ultima.

Înaintea noastră, au fost

patru mari civilizații.

Cele mai vechi din scripturile noastre
îi simbolizează pe strămoșii noștri diferit

în fiecare tradiție.

Dar odată ce știi indiciile,

poți realiza că toate spun aceeași poveste.

STRĂMOȘII NOȘTRI

Cu miliarde de ani în urmă,
a existat o rasă

în nivelurile subtile ale naturii

care avea trupuri fără formă

făcute din lumină.

Datorită karmei reziduale

din ere anterioare,

acele ființe au trebuit

să coboare în forme inferioare.

Au început să locuiască trupuri cu formă.

PRIMA RASĂ-RĂDĂCINĂ: POLARIS
2-3 milioane de ani în urmă

Milioane de ani în urmă,

când pământul era încă în formare,

formele subtile din dimensiunile interne

se cristalizau lent

la nivel fizic.

”Și pământul era netocmit și gol,

și întuneric era deasupra

adâncului.

Și duhul lui Elohim [al primei ere]

se purta deasupra apelor”.

Mitologiile noastre descriu

titani primordiali, zei mari și

zeițe ale vechilor timpuri.

Acele mituri, precum cele despre
Avalon și despre Tuath Dé,

reprezintă antica rasă Polaris.

Pământurile lor sunt amintite ca Thule,

Tula, Aztlan, Avalon,

Asgard și multe alte nume.

„Acest pământ sacru este singurul al cărui

destin e menit să dăinuie

de la început până la sfârșit.

E leagănul primului om și

locuința ultimului muritor divin”.

Azi, latura fizică a acelor teritorii

e sub ghiața nordică.

Rasa Polară a fost

semi-eterală, semi-fizică.

Ei erau foarte frumoși, cu o bogată

culoare neagră

și nu aveau gen sau rasă.

Erau plini de

virtuți, înțelepciune și inteligență.

Aveau trupuri colosale, dar subtile,

amorfe, cumva

ca o ca o amibă sau o celulă.

În scripturile Abhidharma ale budismului,

ei sunt descriși ca

având corpuri de lumină

ce nu sunt limitate

de legile lumii fizice.

Ei se puteau extinde sau

contracta după voință.

Scopul lor a fost de a pune bazele

vieții în această lume și de a o ghida

pentru miliarde de ani.

În scripturile antice, ei au multe nume

și reprezentări simbolice.

Scripturile indiene îi numesc

Prajapatis, cei ce se nasc pe sine.

În Biblie, ei sunt numiți Elohim.

Prima „rasă-rădăcină” a fost
o umanitate divină

o rasă de zei.

Ei încă există azi, dar

într-un nivel subtil al naturii.

Rasa Polară nu avea gen.

Erau androgini, bărbat-femeie,

și se reproduceau asexuat

pur și simplu, își divizau trupul

pentru a crea unul nou.

Exact cum celulele de azi nu au gen

și se reproduc prin diviziune asexuată,

astfel strămoșii noștri

se reproduceau

și astfel a început și corpul nostru.

Miturile antice despre zeii creatori

reprezintă Rasa Polară.

Din adâncul nivelurilor subtile

ale naturii, au îndrumat

evoluția vieții

pe această planetă,
pentru miliarde de ani.

Deci, la momentul potrivit,

ei au făcut eforturi mari pentru

a înfăptui creația,

pentru a iniția un nou ciclu de evoluție,

o nouă rasă de ființe umane.

De-a lungul a milioane de ani de evoluție,

Elohm a îndrumat

dezvoltarea noii rase

într-o formă ceva mai densă.

Îi numim Hiperboreeni.

A DOUA RASĂ-RĂDĂCINĂ: HYPERBOREEA
Aprox 400 milioane de ani în urmă

Partea fizică a unora
dintre pământurile lor

încă există și azi

în Europa de Nord și Asia.

Hiperboreenii erau mai mici decât

Rasa Polară, dar încă

enormi, prin comparație cu noi.

Corpurile lor erau puțin mai dense

decât în Rasa Polară, dar

încă nu erau complet fizice.

În Biblie, aceasta este reprezentată de

un alt nivel de lumină.

”Și Elohim [al primei ere] a spus:

”Să fie lumină

și a fost lumină”.

Ei erau, de asemenea,

androgini, bărbat-femeie
într-o singură ființă,

dar se puteau manifesta

ca bărbat sau ca femeie,
în funcție de necesitate.

Hiperboreenii se reproduceau
prin înmugurire,

prin încolțirea unui corp nou
pe ei înșiși.

De-a lungul multor milioane de ani,

Hiperboreenii au evoluat și au involuat.

Civilizația lor a avut

stadii, precum fiecare zi are:

răsărit, amiază, apus și miezul nopții.

Acestea sunt cele Patru Vârste.

Vârsta de Aur, de Argint

de Bronz și Vârsta de Fier.

Cele patru stagii ale oricărei vieți.

Etapele evoluției și declinului.

În Vârsta lor de Fier, unii dintre

Hiperboreeni au început să decadă

și să arate semne de interes propriu,

egoism.

Pe parcursul a milioane de ani,

acest interes propriu i-a determinat
pe unii Hiperboreeni

să decadă mai mult și mai mult.

Au început să aibă trăsături

ale regnurilor inferioare ale naturii,
ale animalelor.

În cele din urmă, s-au transformat

în forme similare primatelor,

iar acea degradare a continuat

până în ziua de azi.

Trupul fizic al primatelor contemporane

sunt forme degradate care au început

încă din era Hiperboreeană.

Și acele oase vechi de oameni
cu trăsături animaliere

despre care oamenii de știință

spun că ar fi strămoșii noștri

sunt, de fapt, rămășițe

de Hiperboreeni degradați.

La sfârșitul erei Hiperboreene,

a fost violență și întuneric.

Rasa Hiperboreeană a fost

distrusă de uragane.

Un grup select dintre ei a fost ales

pentru a fonda

o nouă eră de dezvoltare.

”Și Elohim [al primei ere] a zis:

"Să se adune apele cele de sub cer
la un loc şi să se arate uscatul!"

A TREIA RASĂ-RĂDĂCINĂ: LEMURIA

Continentul Lemuria - sau Mu - a fost

primul tărâm uscat de pe Pământ.

Aceasta a avut loc când

nivelul fizic a fost pe deplin cristalizat

În Biblie, e numit Eden.

Acel continent antic

era situat în Oceanul Pacific.

Rămășițe ale acelei civilizații

pot fi găsite de-a lungul Pacificului,

precum Insula Paștelui

și Australia.

Lemurienii erau mai mici
decât Hiperboreeni,

dar giganți prin comparație cu noi.

Durata medie de viață

a Lemurienilor era de 1500 de ani.

Ei vorbeau față în față

cu zeii, Elohim.

Lemurienii puteau vedea toate

dimensiunile naturii.

Ei își cunoșteau menirea și viitorul.

Ei nu aveau durere la moarte și la naștere

După 150,000 de ani de evoluție

Lemurienii au atins

un nivel de civilizație

de care noi, azi,

suntem încă foarte departe.

Ei aveau nave zburătoare

și bărci propulsate de energia atomică.

Foloseau energia nucleară.

Aveau nave cosmice care le permiteau

să călătorească către alte lumi.

”Și Elohim [al primei ere] a spus:

"Să facem om după chipul

și după asemănarea Noastră”.

”Şi a făcut [ androginul] Elohim

o rasă nouă [prin evoluție]

după propria imagine [androgină].

După chipul lui Elohim i-a făcut;

i-au făcut bărbat și femeie.”

Primii Lemurieni au fost hermafrodiți.

Un hermafrodit are ambele

organe sexuale (masculin și feminin)

și reproduce specia asexuat

singur, prin fecundarea

unui ovul cu un spermatozoid.

Apoi, după milioane

de ani de evoluție,

Elohim a îndrumat diviziunea sexelor.

Prin evoluție treptată, copii Lemurieni

au început să se nască

cu un organ sexual

mai accentuat decât celălalt.

Asta a devenit din ce în ce mai obișnuit,

până când, în final, copii

se nășteau cu un gen clar

ca bărbat sau ca femeie.

Asta nu s-a întâmplat

de la o zi la alta.

Diviziunea sexelor

a durat milioane de ani.

Separarea lui Adam de Eva

din Biblie simbolizează diviziunea

în sexe care s-a petrecut în era Lemuriană

Aceasta e recapitulată în dezvoltarea

fiecărui fetus de azi.

La început, fetusul nu are gen.

Apoi e un moment când fetusul

evoluează spre a fi ori bărbat,
ori femeie.

De aceea bărbații de azi

au sfârcuri inerte.

De aceea femeile de azi au

clitoris, care e un penis atrofiat.

Trupurile noastre de azi au rămășițe

ale trecutului nostru antic,
când ființele umane

erau hermafrodite.

Evident, odată ce sexele au fost separate,

cooperarea sexuală a fost necesară

pentru a reproduce specia.

Menstruația a rămas în sexul feminin,

dar ovulul a fost nefecundat.

Era necesară cooperarea

sexului masculin

pentru a fertiliza ovulul

și a reproduce specia.

Toate acesta se petreceau în concordanță

cu planurile lui Elohim.

La început, cooperarea sexuală

a bărbatului cu femeia

era un eveniment sacru,
destinat doar reproducerii,

care era înfăptuit

la perioade speciale ale anului

și doar la temple

sub supravegherea lui Elohim.

Aceasta e originea

tradiției lunii de miere,

o călătorie specială
pentru cuplurile căsătorite

pentru a iniția reproducerea.

Atunci, actul sexual era

un act de rugăciune
și nu era desfrâu sau orgasm.

Cuplul se unea sexual

în temple și rămânea astfel,

concentrat în rugăciune și meditație.

Elohim îndruma un singur spermatozoid

din bărbat către

ovulul din trupul femeii.

Lemurienii practicau „concepția imaculată”

reproducându-se fără orgasm.

După cum poți vedea, de la o rasă la alta,

pe parcursul a milioane de ani,

reproducerea sexuală a evoluat.

Rasa Polară a evoluat spre

a se reproduce asexuat

prin diviziune.

Hiperboreeni au evoluat
spre a se reproduce prin

„încolțirea” asexuată.

Lemurienii au evoluat, prin „înmugurire”,
mai întâi, reproducându-se

printr-un „ou” (ovul gata fecundat), apoi

reproducându-se prin cooperare sexuală.

Prin aceste „rase-rădăcină”,

de-a lungul a milioane de ani,

umanitatea a evoluat cu puritate sexuală

și s-a apropiat de o etapă critică,

oportunitatea de a deveni Elohim,

zei și zeițe, ei înșiși.

Pentru ca evoluția umanității să avanseze

Elohim a avut nevoie ca Lemurienii

să se cristalizeze deplin în lumea fizică.

Trupurile lor fizice erau pregătite,

dar conștiința lor nu era deplin

învăluită în corpurile lor fizice.

Ei erau așa de devotați divinității,

așa de puri, așa de inocenți,

încât nu vroiau să

treacă în lumea fizică.

Nu puteau decât să perceapă vag

lumea fizică.

Într-un fel, percepția lor era

opusă celei pe care o avem noi.

Noi percepem lumile interne

vag, ca în timpul viselor.

Pentru ei, era opusul.

Lumea fizică era vagă.

Era perceptibilă, dar neinteresantă.

Ei iubeau lumina divinității

pe care o vedeau cu simțurile superioare.

Ei vroiau să vadă divinitatea,

nu lumea fizică. Deci ei erau

la un fel de graniță între

lumea subtilă
a celei de-a patra dimensiuni

și lumea concretă

a dimensiunii fizice

și nu doreau să își continue

dezvoltarea

în lumea fizică.

Așa că Elohim

a îndrumat evoluția trupurilor Lemuriene

spre a dezvolta

un organ special menit să atragă

conștiința spre senzațiile

lumii fizice.

În esoterism, acel organ

e numit Kundabuffer.

Era situat la baza coloanei vertebrale

și forma o coadă.

Acest eveniment e oglindit în

dezvoltarea noastră ca un embrion.

pentru un timp scurt, embrionul uman

are o coadă.

asta e o recapitulare

a trecutului nostru antic.

Cu acea coadă la locul ei,

Lemurienii

și-au îndreptat definitiv atenția

către lumea fizică.

Și după milioane de ani,

conștiința lor a devenit pe deplin

cuprinsă în trupurile lor fizice,

și, implicit, în lumea fizică.

Odată ce acea coadă nu mai era necesară,

Elohim a îndrumat natura

să o elimine,

iar, de-a lungul timpului,
a fost eliminată

de pe trupurile fizice ale Lemurienilor.

Noi încă avem un vestigiu al său

la baza coloanei noastre vertebrale.

E numit coccis.

Din păcate, acea coadă

a fost atașată un pic prea mult timp.

A lăsat o umbră în psihicul nostru:

fascinația cu senzațiile fizice.

În scripturile Occidentului, Adam și Eva

simbolizează umanitatea Lemuriană.

Mitul spune că Eva a fost ispitită

de un șarpe să mănânce fructul interzis,

fructul Pomului Cunoașterii.

„Din pomul cunoașterii טוב [purității]

și רע [impurității]

să nu mănânci.

Căci în ziua în care vei mânca, din el

vei muri negreșit”.

Pomul Cunoașterii e, de asemenea, simbolic

Adevăratul său sens
este sugerat în scripturi.

”După aceea a cunoscut Adam
pe Eva, femeia sa, şi ea,

zămislind, a născut pe Cain”.

„Și îngerul i-a zis:

„Vei lua în pântecele tău

și vei naște un fiu

şi vei chema numele lui Yeshua,
„Mântuitor”.

Apoi Maria a zis îngerului:

”Cum va fi aceasta,

de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”

Cuvântul ebraic דעת

implică cunoașterea sexuală.

Din păcate, scripturile
ce scriu despre asta

au fost traduse inadecvat

pentru a impune filosofia dogmatică

predată publicului despre

așa-numitul „bine și rău”.

Mitologicul Pom simbolic al

Cunoașterii ascunde

învățătura secretă despre sex.

Tob (טוב) înseamnă:
„pur, bun, etic, dulce”.

Ra (רע) înseamnă:
„poluare, impuritate, răutate”.

Acestea sunt polaritățile acțiunii sexuale

și rezultatele potențiale ale sexului.

Există o formă de cooperare sexuală pură

și etică, dar există și una impură,

o formă degradată de sex.

Forma pură poate crea

un Elohim, un Buddha, un Maestru.

Forma impură creează diavoli, monștri,

durere și suferință.

Aceasta e ceea ce a fost ascuns,
deoarece cunoaștere este putere

iar cunoașterea sexuală

e foarte periculoasă.

De-a lungul a milioane de ani,
strămoșii noștri

au evoluat spre a ajunge
la cooperarea sexuală,

și au fost pregătiți de Elohim

spre a folosi sexul într-un mod pur,

bazat pe dragoste autentică,

spre a-și dezvolta conștiința

pentru ca umanitatea să devină
Elohim și să intre

în regnurile superioare ale naturii.

Dar Lemurienii au fost tentați de plăcere.

Fiind în afara templelor,

bărbații, dorind uniunea cu femeile,

le-au ispitit

cu șerpii lor simbolici

organele lor sexuale,

iar femeile, gustând acea plăcere,

au vrut mai mult.

E evident că povestea lui Adam și Eva

e simbolică - și e evident că este

despre sex, dar umanitatea

nu a înțeles-o niciodată.
Acum tu o vei înțelege.

Ispitirea lui Adam și Eva simbolizează

toți acei Lemurieni antici

care au început să facă sex

în afara templelor.

Ei au fost ispitiți de propria minte

și de plăcere, iar, în cele din urmă,

au descoperit orgasmul.

Orgasmul se petrece când trupul

e supraîncărcat cu putere sexuală

și nu o poate controla.

Orgasmul este

un scurt-circuit care risipește

toată puterea acumulată.

Orgasmul e simbolizat

de „fructul oprit”.

Este „oprit”

deoarece puterea sexuală creează viață

atât viață exterioară, cât și spirituală.

Puterea sexuală este

combustibil pentru conștiință,

„apele vii” care creează viața veșnică.

De aceea practicanții serioși

ai tuturor religiilor

își păstrează puterea lor sexuală.

Când muști

din fructul oprit

risipești propria putere sexuală,

în loc să o folosești pentru

scopul său:

dezvoltarea sufletului uman.

Când puterea sexuală este
expulzată, pierdută

prin orgasm,

conștiința slăbește.

Prin orgasm, Lemurienii

au expulzat puterea sexuală

care le oferea frumusețe,

puteri spirituale și puritate.

Astfel, ei au decăzut.

Ispitiți de dorința pentru plăcere,

acea umanitate antică

a poluat actul sexual.

În loc ca Pomul Cunoașterii

să conducă către bunătate, puritate,

el a condus către poluare, impuritate.

Înaintea acelei greșeli, ei erau puri,

fericiți și inocenți

și cunoșteau divinitatea față în față.

După poluarea actului sexual

cu orgasmul, ei au descoperit

rușinea, frica și nemulțumirea.

Ei au pierdut din vedere divinitatea.

Au descoperit durerea,

sentimentul de a fi

separat de divinitate

și separat de ceilalți.

Edenul, „fericirea”, s-a pierdut.

În mitul despre Adam și Eva,

când au fost alungați din Eden,

e reprezentat cum umanitatea Lemuriană

a intrat deplin

în lumea fizică.

Asta trebuia să se întâmple oricum,

dar în timp ce și-ar fi păstrat conștiința

lumilor interne.

Problema a fost

că au mușcat din fructul oprit.

Deci, în loc să pătrundă

în lumea fizică, în mod conștient,

Lemurienii au pătruns prin

consumarea dorinței,

având drept consecințe:

suferință, durere și inconștiență.

Lemurienii și-au pierdut abilitățile

de a vedea dimensiunile superioare.

Ei și-au pierdut abilitatea

de a vedea zeii, pe Elohim.

Ei și-au pierdut

frumusețea și inoența,

devenind, în schimb, pe deplin

cristalizați în lumea fizică, căzuți,

alungați din Paradis.

Acest lucru s-a întâmplat
într-o perioadă lungă de timp

Nu a avut loc

de la o zi la alta.

Ulterior, pentru că
își pierduseră puterile

ei au căutat să le recapete

prin mijloace egoiste.

Au început să-și folosească ritualurile

și cunoașterea spirituală în mod egoist,

transformându-le în magie neagră.

În ultimele zile ale Lemuriei,

magia neagră se răspândise pretutindeni.

Lemurienii au devenit triburi războinice

și în mândria și furia lor

au dezlănțuit

arme atomice împotriva altora.

Timp de 10,000 de ani,
cutremure au distrus

continentul Lemuriei

și l-au aruncat

în fundul oceanului.

Azi, au rămas doar câteva urme.

În ultima clipă, un grup select

de Lemurieni a fost luat

spre a fi sămânță dezvoltării

noii ere.

Elohim au luptat cu vitejie

spre a planta acele semințe

și a făcut mari sacrificii
pentru ca ele să crească,

dar consecințele căderii din Eden

nu pot fi evitate.

Și astfel ciclul

evoluției și declinului a început din nou.

Umanitatea Atlantă a fost următoarea

mare civilizație a timpurilor antice,

cu multe milioane de ani în urmă.

La început,

în Epoca de Aur,

civilizația Atlanților era frumoasă.

Legi și comportamente etice
erau respectate ca fiind sacre.

Dragostea și sexul erau

considerate sacre și sfinte,

iar actul sexual avea loc

pentru reproducerea speciei.

Atlanții aveau, de asemenea, o tehnologie

mult mai avansată decât a noastră.

Ei călătoreau spre alte planete.

Ei îmbinau știința

cu puterea spirituală. Ei știau

cum să plaseze conștiința

lucrurilor vii în roboți umanoizi

meniți să îi servească.

Ei știau să anuleze gravitația
pentru orice,

făcând ușoară

mutarea chiar și obiectelor enorme.

Aveau religii minunate.

Toate învățăturile religioase

ale incașilor,

mayașilor, aztecilor, grecilor,

fenicienilor, scandinavilor și hindușior

toate au origini atlante.

Zeii și zeițele acelor tradiții

erau eroii,

regii și reginele din Atlantis.

Atlanții au atins apogeul

civilizației, culturii, cunoașterii

din istoria noastră.

Apoi, în momentul crucial

necesar dezvoltării umanității

Atlanții au fost

expuși tentației

Copacului Cunoaterii.

Atlanții au fost ispitiți

de fructul oprit

și majoritatea au eșuat.

Umanitatea s-a împărțit

pe două căi opuse,

cea a purității și cea a impurității.

Cei puri își păstrau puterea sexuală.

Ei respingeau orgasmul

spre a obține ceva mai bun:

foc spiritual și

întărirea propriei conștiințe.

Impurii încurajau orgasmul.

Căutau plăcere și putere,

iar influența lor se răspândea rapid.

Ca rezultat, degradarea

Atlanților a accelerat.

Sexul a devenit
un instrument al plăcerii

și al puterii.

Atlanții aveau orgii.

Ei amestecau sexul cu magia

și dezvoltau gustul pentru desfrâu,

mândrie, furie și invidie.

Trupurile fizice ale Atlanților

erau mai mici ca cele ale Lemurienilor

și nu trăiau la fel de mult.

În timp ce Lemurienii trăiau
între 1200 și 1500 de ani,

Atlanții trăiau

doar 600 spre 700 de ani.

Spre a extinde frumusețea
și durata de viață

a celor bogați și puternici

Atlanții au început

să culeagă glande și hormoni

de la săraci.

Ei transplantau

inimi, rinichi și chiar creiere.

Ca rezultat, un Atlant putea

rămâne în viață pentru multe secole

dincolo de limita de viață normală,

și prin mai multe corpuri,

fără întrerupere.

Simțurile lor erau, de asemenea,

mai puțin puternice decât

cele ale Lemurienilor, iar,
de-a lungul timpului,

din cauza a multe

abuzuri pe care le făceau,

percepția lor s-a înrăutățit.

Ei au pierdut viziunea

lumilor superioare

și nu au mai putut vedea zeii.

În mândria lor și în dorința de a recupera

puterile spirituale

ei au revitalizat magia neagră

a trecutului și au dezvoltat-o

spre a deveni mai puternică.

Pe scurt, Atlanții au decăzut

mai mult decât Lemurienii.

„Și a văzut Dumnezeu

că רע (impuritatea) omenirii

a fost mare pe pământ,

și că fiecare imaginație

a gîndurilor și inimilor lor

era doar רע (impuritate) continuă”.

Cei de pe calea purității i-au avertizat

că finalul civilizației lor

se apropia,

dar Atlanții râdeau

și își băteau joc de ei.

În Vârsta lor de Fier, Atlanții

au decăzut într-o serie de războaie

atât de profunde încât sunt încă amintite

astăzi în Mahabharata.

Această serie de războaie a durat timp de

sute de mii de ani

și a condus către folosirea

armelor atomice,

care declanșau cutremure gigantice.

Primul a avut loc

acum 800,000 de ani.

Al doilea a fost

acum 200,000 de ani.

Al treilea și ultimul,

cel care

a pus capăt definitiv Atlantisului,

s-a petrecut aproximativ cu
11,000 de ani în urmă

și a declanșat o inundație

care a scufundat rămășițele

civilizației Atlante.

În ultimul moment,

un grup select

de Atlanți care urmau calea purității

au fost selectați,

exact cum s-a întâmplat

cu rasa anterioară.

Culturile din toată lumea

își amintesc acel eveniment în poveștile

despre Noe, Vaivasvata, Utnapashtim,

Deucalion și alte sute.

...povești care simbolizau cum

o mână de Atlanți puri au scăpat

pentru a pregăti crearea

următoarei civilizații:

noi, umanitatea modernă.