SEXUALITATEA SACRĂ
Episodul doi:
ISTORIA SECRETĂ A UMANITĂȚII
[MUZICĂ: „Ce spun valurile sălbatice?”]
Fiecare dintre noi
este rezultatul a miliarde
de ani de evoluție și declin.
Miliarde de ani de acțiuni și de
consecințe ale lor
au condus la acest moment.
Acțiunile celor care au trăit
înaintea noastră
ne-au oferit acest corp și această viață.
Acesta este, într-adevăr,
un dar foarte prețios.
Dar ce facem noi cu el?
Cum creează comportamentul nostru, astăzi,
consecințe pentru
copii noștri și copii lor?
Din păcate, situația noastră
este foarte gravă și devine
din ce în ce mai amenințătoare.
Ne confruntăm cu atât de multe
pericole imense și totuși
suntem total inconștienți
de cel mai rele dintre ele.
Pentru a înțelege realitatea
situației noastre, trebuie
să înțelegem cum am ajuns aici.
Doar apoi putem înțelege
cum să ne schimbăm viețile cu adevărat.
După cum se spune adesea,
cei care își ignoră istoria
o vor repeta cu siguranță.
Fiecare copil învață prin povești.
Este evident că poveștile copiilor
nu sunt fapte istorice sau literale.
Ele sunt invenții concepute spre a ajuta
subconștientul cititorului
să înțeleagă adevăruri de bază.
Miturile și poveștile religioase
sunt la fel.
Fiecare religie și tradiție mitologică
spune povești despre cum lumea
a fost creată
și despre strămoșii noștri.
Dar oamenii moderni fac greșeala
de a interpreta acele povești literal.
Religiile și miturile nu sunt literale.
Ele sunt simbolice
și trebuie știm
cum să le interpretăm.
De fapt, cartea secretă mistică a
Iudaismul, Zoharul, spune așa:
„Poveștile învățăturii sunt
învelișul învățăturii.
”Vai de cel care ia învelișul drept
învățătura însăși.
”Ei sunt nesăbuiți care, atunci când
văd un om îmbrăcat cu haine frumoase
nu privesc mai departe de haine.
”Și totuși este corpul care
oferă valoare hainelor;
dar și mai prețios este sufletul.
”Învățătura are, de asemenea,
trupul și sufletul său.
”Cei naivi iau în seamă
doar învelișul,
poveștile învățăturii;
ei nu știu nimic altceva
și nu văd
ceea ce e ascuns sub ele.
”Cei bine informați nu se gândesc
la haine, ci la trupul
pe care îl acoperă povestea.
”În fine, cel înțelept
se gândește numai la sufletul
care e fundamentul tuturor celorlalte
și care este învățătura însăși”.
Poveștile religioase,
miturile și legendele
pe care le știe toată lumea
și pe care le interpretează literal
și folosesc ca bază
pentru dogmele și tradițiile lor
sunt asemenea poveștilor pentru copii.
Ele nu sunt istorii literale,
ci sunt simbolice.
Ele ascund niveluri de sens pe care
publicul nu și le-ar imagina niciodată.
De exemplu,
miturile grecești sunt faimoase
iar nenumărate cărți
au fost scrise despre
sensurile lor
dar niciunul din ele
nu este adevărat.
Sensul real al miturilor grecești
nu a fost niciodată revelat publicului.
La fel este și cazul cu
fiecare religie a lumii.
Fiecare mit și poveste religioasă este
simbolică și are
niveluri de sens ascunse.
În acestă serie,
doar vom introduce acest subiect.
E imposibil să includem toate
legendele și miturile
din numeroasele noastre tradiții
sau să ne focalizăm pe detaliile
a milioane de ani de istorie.
Aici, vom arăta doar
că avem multe de învățat.
Cei care doresc să aprofundeze
acest subiect
vor găsi un ghid foarte de încredere
în „Doctrina secretă” de H.P. Blavatsky.
Această carte incredibilă
din 1888 a pus bazele
dezvoltării secolului al XX-lea.
Datorită ei, Occidentul a conștientizat
rădăcina comună și universală
a tuturor cunoștințelor spirituale.
Era, de asemenea, cartea
citită constant
de - probabil - cel mai important
om de știință al secolului trecut:
Albert Einstein.
Tot ce vom sublinia, pe scurt, aici
e amplu documentat
în „Doctrina secretă”
și a fost extins în
secolul al XX-lea de Samael Aun Weor.
„Știința modernă insistă asupra
doctrinei evoluției.
La fel face și rațiunea umană
și doctrina secretă.
Iar ideea este coroborată
de legende și mituri antice.
Și chiar de însăși Biblie, atunci când
e citită printre rânduri”.
Știința modernă a teoretizat
o linie temporală
a evoluției pe baza
unor frânturi de evidențe fizice.
Dar majoritatea istoriei noastre
nu a avut loc în materie fizică.
Evoluția nu începe
și nu se termină în lumea fizică.
De fapt, lumea fizică este doar
un înveliș exterior, un înveliș subțire.
E cel mai
superficial aspect al evoluției.
Viața a apărut de mult mai departe.
Copacul Vieții
simbolizează legile naturii
și are multe niveluri de sens.
Este baza secretă
a religiilor Vestului.
Pentru scopul acestei explicații,
îl putem vedea ca pe
straturi de densitate.
Existența apare din
spațiul abstract primordial
și, treptat, se condensează
ca materie, energie și
conștiință, în straturi de
densitate crescânda, ceea ce
putem numi: dimensiuni.
Această desfășurare are loc în cicluri.
Se extinde spre exterior,
evoluează un pic și apoi se retrage.
E ca respirația noastră
sau ca bătăile inimii
Apare, apoi se retrage.
Acest ciclu se repetă
pe o scală temporală
care e, într-adevăr, de neînțeles.
Cu fiecare expansiune, ajunge mai departe.
După epoci vaste, straturi ale naturii
devin, treptat, mai dense
până când, în final,
se cristalizează lumea fizică.
Aici și acum, sunt multe niveluri ale
naturii care sunt mult mai subtile
decât nivelul fizic, dar pe care
nu le percepem
cu simțurile noastre fizice.
Putem experimenta unele din acele niveluri
vag, atunci când visăm.
Dar, din păcate, noi
visăm fără să conștientizăm.
Nu suntem conștienți de acele lumi
chiar dacă existăm în ele aici și acum.
În starea noastră actuală, suntem limitați
la simțurile noastre fizice,
care revelează doar învelișul exterior
sau suprafața unor evenimente
mult mai profunde care apar
din niveluri mai subtile ale naturii.
Pentru a ne ajuta să înțelegem asta, putem
observa o persoană și
expresia sa,
dar nu putem percepe cauza.
Acea expresie a trupului fizic este
un rezultat a ceea ce
se întâmplă în interiorul său,
gândurile sale,
emoțiile și senzațiile interioare.
Simțurile noastre fizice nu pot
vedea acele niveluri ale naturii.
Tot ceea ce percepem în lumea fizică
este un rezultat a ceea ce deja
s-a întâmplat în lumile interne,
la nivelurile subtile ale naturii.
De aceea putem visa
despre lucruri care se vor întâmpla.
Totul din lumea fizică a fost
mai întâi în lumea subtilă.
Asta include și rasa noastră umană.
Evoluția noastră a început
în lumile interne.
Noi nu suntem prima
rasă umană de pe această planetă.
Noi nu vom fi ultima.
Înaintea noastră, au fost
patru mari civilizații.
Cele mai vechi din scripturile noastre
îi simbolizează pe strămoșii noștri diferit
în fiecare tradiție.
Dar odată ce știi indiciile,
poți realiza că toate spun aceeași poveste.
STRĂMOȘII NOȘTRI
Cu miliarde de ani în urmă,
a existat o rasă
în nivelurile subtile ale naturii
care avea trupuri fără formă
făcute din lumină.
Datorită karmei reziduale
din ere anterioare,
acele ființe au trebuit
să coboare în forme inferioare.
Au început să locuiască trupuri cu formă.
PRIMA RASĂ-RĂDĂCINĂ: POLARIS
2-3 milioane de ani în urmă
Milioane de ani în urmă,
când pământul era încă în formare,
formele subtile din dimensiunile interne
se cristalizau lent
la nivel fizic.
”Și pământul era netocmit și gol,
și întuneric era deasupra
adâncului.
Și duhul lui Elohim [al primei ere]
se purta deasupra apelor”.
Mitologiile noastre descriu
titani primordiali, zei mari și
zeițe ale vechilor timpuri.
Acele mituri, precum cele despre
Avalon și despre Tuath Dé,
reprezintă antica rasă Polaris.
Pământurile lor sunt amintite ca Thule,
Tula, Aztlan, Avalon,
Asgard și multe alte nume.
„Acest pământ sacru este singurul al cărui
destin e menit să dăinuie
de la început până la sfârșit.
E leagănul primului om și
locuința ultimului muritor divin”.
Azi, latura fizică a acelor teritorii
e sub ghiața nordică.
Rasa Polară a fost
semi-eterală, semi-fizică.
Ei erau foarte frumoși, cu o bogată
culoare neagră
și nu aveau gen sau rasă.
Erau plini de
virtuți, înțelepciune și inteligență.
Aveau trupuri colosale, dar subtile,
amorfe, cumva
ca o ca o amibă sau o celulă.
În scripturile Abhidharma ale budismului,
ei sunt descriși ca
având corpuri de lumină
ce nu sunt limitate
de legile lumii fizice.
Ei se puteau extinde sau
contracta după voință.
Scopul lor a fost de a pune bazele
vieții în această lume și de a o ghida
pentru miliarde de ani.
În scripturile antice, ei au multe nume
și reprezentări simbolice.
Scripturile indiene îi numesc
Prajapatis, cei ce se nasc pe sine.
În Biblie, ei sunt numiți Elohim.
Prima „rasă-rădăcină” a fost
o umanitate divină
o rasă de zei.
Ei încă există azi, dar
într-un nivel subtil al naturii.
Rasa Polară nu avea gen.
Erau androgini, bărbat-femeie,
și se reproduceau asexuat
pur și simplu, își divizau trupul
pentru a crea unul nou.
Exact cum celulele de azi nu au gen
și se reproduc prin diviziune asexuată,
astfel strămoșii noștri
se reproduceau
și astfel a început și corpul nostru.
Miturile antice despre zeii creatori
reprezintă Rasa Polară.
Din adâncul nivelurilor subtile
ale naturii, au îndrumat
evoluția vieții
pe această planetă,
pentru miliarde de ani.
Deci, la momentul potrivit,
ei au făcut eforturi mari pentru
a înfăptui creația,
pentru a iniția un nou ciclu de evoluție,
o nouă rasă de ființe umane.
De-a lungul a milioane de ani de evoluție,
Elohm a îndrumat
dezvoltarea noii rase
într-o formă ceva mai densă.
Îi numim Hiperboreeni.
A DOUA RASĂ-RĂDĂCINĂ: HYPERBOREEA
Aprox 400 milioane de ani în urmă
Partea fizică a unora
dintre pământurile lor
încă există și azi
în Europa de Nord și Asia.
Hiperboreenii erau mai mici decât
Rasa Polară, dar încă
enormi, prin comparație cu noi.
Corpurile lor erau puțin mai dense
decât în Rasa Polară, dar
încă nu erau complet fizice.
În Biblie, aceasta este reprezentată de
un alt nivel de lumină.
”Și Elohim [al primei ere] a spus:
”Să fie lumină
și a fost lumină”.
Ei erau, de asemenea,
androgini, bărbat-femeie
într-o singură ființă,
dar se puteau manifesta
ca bărbat sau ca femeie,
în funcție de necesitate.
Hiperboreenii se reproduceau
prin înmugurire,
prin încolțirea unui corp nou
pe ei înșiși.
De-a lungul multor milioane de ani,
Hiperboreenii au evoluat și au involuat.
Civilizația lor a avut
stadii, precum fiecare zi are:
răsărit, amiază, apus și miezul nopții.
Acestea sunt cele Patru Vârste.
Vârsta de Aur, de Argint
de Bronz și Vârsta de Fier.
Cele patru stagii ale oricărei vieți.
Etapele evoluției și declinului.
În Vârsta lor de Fier, unii dintre
Hiperboreeni au început să decadă
și să arate semne de interes propriu,
egoism.
Pe parcursul a milioane de ani,
acest interes propriu i-a determinat
pe unii Hiperboreeni
să decadă mai mult și mai mult.
Au început să aibă trăsături
ale regnurilor inferioare ale naturii,
ale animalelor.
În cele din urmă, s-au transformat
în forme similare primatelor,
iar acea degradare a continuat
până în ziua de azi.
Trupul fizic al primatelor contemporane
sunt forme degradate care au început
încă din era Hiperboreeană.
Și acele oase vechi de oameni
cu trăsături animaliere
despre care oamenii de știință
spun că ar fi strămoșii noștri
sunt, de fapt, rămășițe
de Hiperboreeni degradați.
La sfârșitul erei Hiperboreene,
a fost violență și întuneric.
Rasa Hiperboreeană a fost
distrusă de uragane.
Un grup select dintre ei a fost ales
pentru a fonda
o nouă eră de dezvoltare.
”Și Elohim [al primei ere] a zis:
"Să se adune apele cele de sub cer
la un loc şi să se arate uscatul!"
A TREIA RASĂ-RĂDĂCINĂ: LEMURIA
Continentul Lemuria - sau Mu - a fost
primul tărâm uscat de pe Pământ.
Aceasta a avut loc când
nivelul fizic a fost pe deplin cristalizat
În Biblie, e numit Eden.
Acel continent antic
era situat în Oceanul Pacific.
Rămășițe ale acelei civilizații
pot fi găsite de-a lungul Pacificului,
precum Insula Paștelui
și Australia.
Lemurienii erau mai mici
decât Hiperboreeni,
dar giganți prin comparație cu noi.
Durata medie de viață
a Lemurienilor era de 1500 de ani.
Ei vorbeau față în față
cu zeii, Elohim.
Lemurienii puteau vedea toate
dimensiunile naturii.
Ei își cunoșteau menirea și viitorul.
Ei nu aveau durere la moarte și la naștere
După 150,000 de ani de evoluție
Lemurienii au atins
un nivel de civilizație
de care noi, azi,
suntem încă foarte departe.
Ei aveau nave zburătoare
și bărci propulsate de energia atomică.
Foloseau energia nucleară.
Aveau nave cosmice care le permiteau
să călătorească către alte lumi.
”Și Elohim [al primei ere] a spus:
"Să facem om după chipul
și după asemănarea Noastră”.
”Şi a făcut [ androginul] Elohim
o rasă nouă [prin evoluție]
după propria imagine [androgină].
După chipul lui Elohim i-a făcut;
i-au făcut bărbat și femeie.”
Primii Lemurieni au fost hermafrodiți.
Un hermafrodit are ambele
organe sexuale (masculin și feminin)
și reproduce specia asexuat
singur, prin fecundarea
unui ovul cu un spermatozoid.
Apoi, după milioane
de ani de evoluție,
Elohim a îndrumat diviziunea sexelor.
Prin evoluție treptată, copii Lemurieni
au început să se nască
cu un organ sexual
mai accentuat decât celălalt.
Asta a devenit din ce în ce mai obișnuit,
până când, în final, copii
se nășteau cu un gen clar
ca bărbat sau ca femeie.
Asta nu s-a întâmplat
de la o zi la alta.
Diviziunea sexelor
a durat milioane de ani.
Separarea lui Adam de Eva
din Biblie simbolizează diviziunea
în sexe care s-a petrecut în era Lemuriană
Aceasta e recapitulată în dezvoltarea
fiecărui fetus de azi.
La început, fetusul nu are gen.
Apoi e un moment când fetusul
evoluează spre a fi ori bărbat,
ori femeie.
De aceea bărbații de azi
au sfârcuri inerte.
De aceea femeile de azi au
clitoris, care e un penis atrofiat.
Trupurile noastre de azi au rămășițe
ale trecutului nostru antic,
când ființele umane
erau hermafrodite.
Evident, odată ce sexele au fost separate,
cooperarea sexuală a fost necesară
pentru a reproduce specia.
Menstruația a rămas în sexul feminin,
dar ovulul a fost nefecundat.
Era necesară cooperarea
sexului masculin
pentru a fertiliza ovulul
și a reproduce specia.
Toate acesta se petreceau în concordanță
cu planurile lui Elohim.
La început, cooperarea sexuală
a bărbatului cu femeia
era un eveniment sacru,
destinat doar reproducerii,
care era înfăptuit
la perioade speciale ale anului
și doar la temple
sub supravegherea lui Elohim.
Aceasta e originea
tradiției lunii de miere,
o călătorie specială
pentru cuplurile căsătorite
pentru a iniția reproducerea.
Atunci, actul sexual era
un act de rugăciune
și nu era desfrâu sau orgasm.
Cuplul se unea sexual
în temple și rămânea astfel,
concentrat în rugăciune și meditație.
Elohim îndruma un singur spermatozoid
din bărbat către
ovulul din trupul femeii.
Lemurienii practicau „concepția imaculată”
reproducându-se fără orgasm.
După cum poți vedea, de la o rasă la alta,
pe parcursul a milioane de ani,
reproducerea sexuală a evoluat.
Rasa Polară a evoluat spre
a se reproduce asexuat
prin diviziune.
Hiperboreeni au evoluat
spre a se reproduce prin
„încolțirea” asexuată.
Lemurienii au evoluat, prin „înmugurire”,
mai întâi, reproducându-se
printr-un „ou” (ovul gata fecundat), apoi
reproducându-se prin cooperare sexuală.
Prin aceste „rase-rădăcină”,
de-a lungul a milioane de ani,
umanitatea a evoluat cu puritate sexuală
și s-a apropiat de o etapă critică,
oportunitatea de a deveni Elohim,
zei și zeițe, ei înșiși.
Pentru ca evoluția umanității să avanseze
Elohim a avut nevoie ca Lemurienii
să se cristalizeze deplin în lumea fizică.
Trupurile lor fizice erau pregătite,
dar conștiința lor nu era deplin
învăluită în corpurile lor fizice.
Ei erau așa de devotați divinității,
așa de puri, așa de inocenți,
încât nu vroiau să
treacă în lumea fizică.
Nu puteau decât să perceapă vag
lumea fizică.
Într-un fel, percepția lor era
opusă celei pe care o avem noi.
Noi percepem lumile interne
vag, ca în timpul viselor.
Pentru ei, era opusul.
Lumea fizică era vagă.
Era perceptibilă, dar neinteresantă.
Ei iubeau lumina divinității
pe care o vedeau cu simțurile superioare.
Ei vroiau să vadă divinitatea,
nu lumea fizică. Deci ei erau
la un fel de graniță între
lumea subtilă
a celei de-a patra dimensiuni
și lumea concretă
a dimensiunii fizice
și nu doreau să își continue
dezvoltarea
în lumea fizică.
Așa că Elohim
a îndrumat evoluția trupurilor Lemuriene
spre a dezvolta
un organ special menit să atragă
conștiința spre senzațiile
lumii fizice.
În esoterism, acel organ
e numit Kundabuffer.
Era situat la baza coloanei vertebrale
și forma o coadă.
Acest eveniment e oglindit în
dezvoltarea noastră ca un embrion.
pentru un timp scurt, embrionul uman
are o coadă.
asta e o recapitulare
a trecutului nostru antic.
Cu acea coadă la locul ei,
Lemurienii
și-au îndreptat definitiv atenția
către lumea fizică.
Și după milioane de ani,
conștiința lor a devenit pe deplin
cuprinsă în trupurile lor fizice,
și, implicit, în lumea fizică.
Odată ce acea coadă nu mai era necesară,
Elohim a îndrumat natura
să o elimine,
iar, de-a lungul timpului,
a fost eliminată
de pe trupurile fizice ale Lemurienilor.
Noi încă avem un vestigiu al său
la baza coloanei noastre vertebrale.
E numit coccis.
Din păcate, acea coadă
a fost atașată un pic prea mult timp.
A lăsat o umbră în psihicul nostru:
fascinația cu senzațiile fizice.
În scripturile Occidentului, Adam și Eva
simbolizează umanitatea Lemuriană.
Mitul spune că Eva a fost ispitită
de un șarpe să mănânce fructul interzis,
fructul Pomului Cunoașterii.
„Din pomul cunoașterii טוב [purității]
și רע [impurității]
să nu mănânci.
Căci în ziua în care vei mânca, din el
vei muri negreșit”.
Pomul Cunoașterii e, de asemenea, simbolic
Adevăratul său sens
este sugerat în scripturi.
”După aceea a cunoscut Adam
pe Eva, femeia sa, şi ea,
zămislind, a născut pe Cain”.
„Și îngerul i-a zis:
„Vei lua în pântecele tău
și vei naște un fiu
şi vei chema numele lui Yeshua,
„Mântuitor”.
Apoi Maria a zis îngerului:
”Cum va fi aceasta,
de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”
Cuvântul ebraic דעת
implică cunoașterea sexuală.
Din păcate, scripturile
ce scriu despre asta
au fost traduse inadecvat
pentru a impune filosofia dogmatică
predată publicului despre
așa-numitul „bine și rău”.
Mitologicul Pom simbolic al
Cunoașterii ascunde
învățătura secretă despre sex.
Tob (טוב) înseamnă:
„pur, bun, etic, dulce”.
Ra (רע) înseamnă:
„poluare, impuritate, răutate”.
Acestea sunt polaritățile acțiunii sexuale
și rezultatele potențiale ale sexului.
Există o formă de cooperare sexuală pură
și etică, dar există și una impură,
o formă degradată de sex.
Forma pură poate crea
un Elohim, un Buddha, un Maestru.
Forma impură creează diavoli, monștri,
durere și suferință.
Aceasta e ceea ce a fost ascuns,
deoarece cunoaștere este putere
iar cunoașterea sexuală
e foarte periculoasă.
De-a lungul a milioane de ani,
strămoșii noștri
au evoluat spre a ajunge
la cooperarea sexuală,
și au fost pregătiți de Elohim
spre a folosi sexul într-un mod pur,
bazat pe dragoste autentică,
spre a-și dezvolta conștiința
pentru ca umanitatea să devină
Elohim și să intre
în regnurile superioare ale naturii.
Dar Lemurienii au fost tentați de plăcere.
Fiind în afara templelor,
bărbații, dorind uniunea cu femeile,
le-au ispitit
cu șerpii lor simbolici
organele lor sexuale,
iar femeile, gustând acea plăcere,
au vrut mai mult.
E evident că povestea lui Adam și Eva
e simbolică - și e evident că este
despre sex, dar umanitatea
nu a înțeles-o niciodată.
Acum tu o vei înțelege.
Ispitirea lui Adam și Eva simbolizează
toți acei Lemurieni antici
care au început să facă sex
în afara templelor.
Ei au fost ispitiți de propria minte
și de plăcere, iar, în cele din urmă,
au descoperit orgasmul.
Orgasmul se petrece când trupul
e supraîncărcat cu putere sexuală
și nu o poate controla.
Orgasmul este
un scurt-circuit care risipește
toată puterea acumulată.
Orgasmul e simbolizat
de „fructul oprit”.
Este „oprit”
deoarece puterea sexuală creează viață
atât viață exterioară, cât și spirituală.
Puterea sexuală este
combustibil pentru conștiință,
„apele vii” care creează viața veșnică.
De aceea practicanții serioși
ai tuturor religiilor
își păstrează puterea lor sexuală.
Când muști
din fructul oprit
risipești propria putere sexuală,
în loc să o folosești pentru
scopul său:
dezvoltarea sufletului uman.
Când puterea sexuală este
expulzată, pierdută
prin orgasm,
conștiința slăbește.
Prin orgasm, Lemurienii
au expulzat puterea sexuală
care le oferea frumusețe,
puteri spirituale și puritate.
Astfel, ei au decăzut.
Ispitiți de dorința pentru plăcere,
acea umanitate antică
a poluat actul sexual.
În loc ca Pomul Cunoașterii
să conducă către bunătate, puritate,
el a condus către poluare, impuritate.
Înaintea acelei greșeli, ei erau puri,
fericiți și inocenți
și cunoșteau divinitatea față în față.
După poluarea actului sexual
cu orgasmul, ei au descoperit
rușinea, frica și nemulțumirea.
Ei au pierdut din vedere divinitatea.
Au descoperit durerea,
sentimentul de a fi
separat de divinitate
și separat de ceilalți.
Edenul, „fericirea”, s-a pierdut.
În mitul despre Adam și Eva,
când au fost alungați din Eden,
e reprezentat cum umanitatea Lemuriană
a intrat deplin
în lumea fizică.
Asta trebuia să se întâmple oricum,
dar în timp ce și-ar fi păstrat conștiința
lumilor interne.
Problema a fost
că au mușcat din fructul oprit.
Deci, în loc să pătrundă
în lumea fizică, în mod conștient,
Lemurienii au pătruns prin
consumarea dorinței,
având drept consecințe:
suferință, durere și inconștiență.
Lemurienii și-au pierdut abilitățile
de a vedea dimensiunile superioare.
Ei și-au pierdut abilitatea
de a vedea zeii, pe Elohim.
Ei și-au pierdut
frumusețea și inoența,
devenind, în schimb, pe deplin
cristalizați în lumea fizică, căzuți,
alungați din Paradis.
Acest lucru s-a întâmplat
într-o perioadă lungă de timp
Nu a avut loc
de la o zi la alta.
Ulterior, pentru că
își pierduseră puterile
ei au căutat să le recapete
prin mijloace egoiste.
Au început să-și folosească ritualurile
și cunoașterea spirituală în mod egoist,
transformându-le în magie neagră.
În ultimele zile ale Lemuriei,
magia neagră se răspândise pretutindeni.
Lemurienii au devenit triburi războinice
și în mândria și furia lor
au dezlănțuit
arme atomice împotriva altora.
Timp de 10,000 de ani,
cutremure au distrus
continentul Lemuriei
și l-au aruncat
în fundul oceanului.
Azi, au rămas doar câteva urme.
În ultima clipă, un grup select
de Lemurieni a fost luat
spre a fi sămânță dezvoltării
noii ere.
Elohim au luptat cu vitejie
spre a planta acele semințe
și a făcut mari sacrificii
pentru ca ele să crească,
dar consecințele căderii din Eden
nu pot fi evitate.
Și astfel ciclul
evoluției și declinului a început din nou.
Umanitatea Atlantă a fost următoarea
mare civilizație a timpurilor antice,
cu multe milioane de ani în urmă.
La început,
în Epoca de Aur,
civilizația Atlanților era frumoasă.
Legi și comportamente etice
erau respectate ca fiind sacre.
Dragostea și sexul erau
considerate sacre și sfinte,
iar actul sexual avea loc
pentru reproducerea speciei.
Atlanții aveau, de asemenea, o tehnologie
mult mai avansată decât a noastră.
Ei călătoreau spre alte planete.
Ei îmbinau știința
cu puterea spirituală. Ei știau
cum să plaseze conștiința
lucrurilor vii în roboți umanoizi
meniți să îi servească.
Ei știau să anuleze gravitația
pentru orice,
făcând ușoară
mutarea chiar și obiectelor enorme.
Aveau religii minunate.
Toate învățăturile religioase
ale incașilor,
mayașilor, aztecilor, grecilor,
fenicienilor, scandinavilor și hindușior
toate au origini atlante.
Zeii și zeițele acelor tradiții
erau eroii,
regii și reginele din Atlantis.
Atlanții au atins apogeul
civilizației, culturii, cunoașterii
din istoria noastră.
Apoi, în momentul crucial
necesar dezvoltării umanității
Atlanții au fost
expuși tentației
Copacului Cunoaterii.
Atlanții au fost ispitiți
de fructul oprit
și majoritatea au eșuat.
Umanitatea s-a împărțit
pe două căi opuse,
cea a purității și cea a impurității.
Cei puri își păstrau puterea sexuală.
Ei respingeau orgasmul
spre a obține ceva mai bun:
foc spiritual și
întărirea propriei conștiințe.
Impurii încurajau orgasmul.
Căutau plăcere și putere,
iar influența lor se răspândea rapid.
Ca rezultat, degradarea
Atlanților a accelerat.
Sexul a devenit
un instrument al plăcerii
și al puterii.
Atlanții aveau orgii.
Ei amestecau sexul cu magia
și dezvoltau gustul pentru desfrâu,
mândrie, furie și invidie.
Trupurile fizice ale Atlanților
erau mai mici ca cele ale Lemurienilor
și nu trăiau la fel de mult.
În timp ce Lemurienii trăiau
între 1200 și 1500 de ani,
Atlanții trăiau
doar 600 spre 700 de ani.
Spre a extinde frumusețea
și durata de viață
a celor bogați și puternici
Atlanții au început
să culeagă glande și hormoni
de la săraci.
Ei transplantau
inimi, rinichi și chiar creiere.
Ca rezultat, un Atlant putea
rămâne în viață pentru multe secole
dincolo de limita de viață normală,
și prin mai multe corpuri,
fără întrerupere.
Simțurile lor erau, de asemenea,
mai puțin puternice decât
cele ale Lemurienilor, iar,
de-a lungul timpului,
din cauza a multe
abuzuri pe care le făceau,
percepția lor s-a înrăutățit.
Ei au pierdut viziunea
lumilor superioare
și nu au mai putut vedea zeii.
În mândria lor și în dorința de a recupera
puterile spirituale
ei au revitalizat magia neagră
a trecutului și au dezvoltat-o
spre a deveni mai puternică.
Pe scurt, Atlanții au decăzut
mai mult decât Lemurienii.
„Și a văzut Dumnezeu
că רע (impuritatea) omenirii
a fost mare pe pământ,
și că fiecare imaginație
a gîndurilor și inimilor lor
era doar רע (impuritate) continuă”.
Cei de pe calea purității i-au avertizat
că finalul civilizației lor
se apropia,
dar Atlanții râdeau
și își băteau joc de ei.
În Vârsta lor de Fier, Atlanții
au decăzut într-o serie de războaie
atât de profunde încât sunt încă amintite
astăzi în Mahabharata.
Această serie de războaie a durat timp de
sute de mii de ani
și a condus către folosirea
armelor atomice,
care declanșau cutremure gigantice.
Primul a avut loc
acum 800,000 de ani.
Al doilea a fost
acum 200,000 de ani.
Al treilea și ultimul,
cel care
a pus capăt definitiv Atlantisului,
s-a petrecut aproximativ cu
11,000 de ani în urmă
și a declanșat o inundație
care a scufundat rămășițele
civilizației Atlante.
În ultimul moment,
un grup select
de Atlanți care urmau calea purității
au fost selectați,
exact cum s-a întâmplat
cu rasa anterioară.
Culturile din toată lumea
își amintesc acel eveniment în poveștile
despre Noe, Vaivasvata, Utnapashtim,
Deucalion și alte sute.
...povești care simbolizau cum
o mână de Atlanți puri au scăpat
pentru a pregăti crearea
următoarei civilizații:
noi, umanitatea modernă.