-
TRADUS DE TUDOSE
~IRINA BUCURESTI
-
- Domnul Thakur...?
- Bine aţi venit domnule, pe aici...
-
Jurământul TâIharilor
-
Imediat ce am primit scrisoarea dv.,
Thakur...
-
...cea în care doreaţi să mă intalniti.
-
Am luat primul tren şi am venit.
-
Mie teamă ca ţi-aş putea cere ceva care
ţi-ar putea fi destul de greu, temnicerule.
-
Deloc domnule.
Sunt la ordinele dumneavoastră.
-
- Vreau să găsesc doi oameni.
- Doi?
-
Ii recunoşti ?
-
Nu exista o închisoare,
prin care să nu se fi oprit măcar o dată, Thakur.
-
El este Veeru... celalalt este Jai.
-
Amândoi sunt nişte escroci.
Nişte tâIhari de primă mână.
-
Ştiu.
-
De aceea am nevoie de ei,
pentru a-mi îndeplini o anumită misiune.
-
Nu ştiu ce fel de misiune vreţi
să le încredinţaţi, Thakur...
-
Dar ştiu că sunt capabili de orice.
-
Nu sunt de acord cu tine, temnicerule.
-
Eu cred că au şi calităţi bune.
-
Domnule, o monedă rea, este rea,
indiferent cât ai întoarce-o.
-
S-ar putea să fie diferenţa între oameni
şi monezi.
-
Imi amintesc ce sa întâmplat cu doi ani în urmă.
-
Când i-am prins odată, în Jamalpur.
-
Trebuia să ii duc la staţia de poliţie Tamli,
înainte de căderea nopţii.
-
In lipsă de alt transport...
-
Am mers cu un tren de marfă.
-
Cu mine erau doi gardieni.
Cei doi escroci...
-
Jaidev şi Veeru, erau cu cătuşe la mâini.
-
Domnule,
erai cumva şeful poliţiei din Daulatpur?
-
Da, am fost.
De ce întrebi ?
-
Imi amintesc!
-
Mă întrebam unde ne-am văzut ultima dată.
-
Iţi aminteşti magazinul Lalji ?
Am spart acolo un magazin acum câtva timp.
-
- Iţi aminteşti ?
- Un magazin ? Nu-mi amintesc...
-
Nu ? Jai...
-
Tu iţi aminteşti când am fost închişi
în Daulatpur acum doi ani ?
-
- Daulatpur ?
- Nu iţi aminteşti ?
-
- Când a fost asta ?
- Când am spart magazinul acela...
-
El era şeful inspector de acolo...
nu il recunoşti ?
-
Toţi poliţiştii arata la fel pentru mine.
-
Am un obicei prost de a purta discuţii melancolice.
Dar lui nu ii place să vorbească prea mult.
-
De când vă ocupaţi de aceste afaceri ale vostre?
-
De când imi amintesc!
-
Dar de ce trebuie să faceţi asta ?
-
Probabil din acelaşi motiv din care
şi tu iţi faci meseria.
-
Nu este adevărat.
Eu nu sunt poliţist pentru bani.
-
Am moştenit suficienţi bani
pentru a duce o viaţă liniştită.
-
O fac pentru ca imi place pericolul.
-
Şi noua la fel.
-
Exista o diferenţă...
Eu protejez legea.
-
În timp ce voi o încălcaţi.
-
Şi totuşi,
în ambele cazuri este nevoie de curaj.
-
Sigur !
Voi aveţi nevoie de curaj.
-
Văd.
-
Voi vă consideraţi foarte curajoşi,
nu-i aşa ?
-
Dacă ni se da ocazia, Inspectore.
-
Noi dobaram cel puţin 15-20 de oameni.
-
Bandiţi !
-
Deci, Inspectore ?
Vrei să ne testezi curajul sau nu?
-
Încă mai este timp, Inspectore.
Gândeşte-te bine, dacă nu vrei să apelezi la noi!
-
Să nu încercaţi să scăpaţi !
-
Opreşte trenul !
-
Nu mai da înapoi !
Opreşte trenul !
-
Acum, mergi înainte !
Da înainte cât poţi de repede.
-
Dă-mi o înghiţitură ! Repede !
-
- Eşti bine ?
- Sunt bine...
-
Îndrăzneşti să te pui cu Veeru ?
-
Gata.
Ticăloşii sau speriat şi au plecat!
-
Haide... Să o ştergem !
-
V- am avertizat să nu evadaţi...
-
La ce te gândeşti ?
-
Nu putem să plecăm.
-
Să il lăsam în starea asta ?
-
Va muri cu siguranţa,
dacă il vom părăsi în aceste condiţii.
-
Da. Dar, dacă al ducem la spital,
o să ajungem noi la închisoare...
-
şi luam vreo patru sau şase luni.
-
- Atunci, ce sugerezi ?
- Ce crezi ?
-
Ia scoate moneda aia a ta.
-
Dacă este cap il ducem la spital...
dacă este pajură evadam.
-
Puteau să mă lase acolo şi să evadeze,
cu toate că sunt tâIhari, sunt curajoşi.
-
Oare sunt periculoşi,
pentru că ştiu cum să se apere ?
-
Ei sunt răi... dar sunt şi umani.
-
Caută-i pentru că am nevoie de ei !
-
Dacă sunt în închisoare,
nu este o problema să ii găsesc.
-
Dar, dacă nu sunt, asta ar fi o problemă.
Pentru că nu se stabilesc niciodată undeva.
-
Soorma Bhopali !
De ce micşorezi cantitatea de lemn.
-
Doar nu te aştepţi să-ţi pun mai multe, nu ?
-
Talerul spune că sunt destule...
iar tu insişti să ceri mai multe !
-
Ia-ti lemnele şi dute.
Dami banii...
-
Uite banii !
-
Văd asta... dar sunt adevăraţi ?
Bine, sunt.
-
Aşadar, la revedere !
-
- Nu-mi dai restul ?
- Restul ? Ce rest mai vrei ?
-
- Acolo au fost 2 rupee !
- Lemnul valorează doua rupee !
-
Ce vrei să cumperi cu două rupee ?!
-
O pădure întreaga ?
-
Şterge-o de aici până nu mă enervezi !
-
Eu nu sunt Soorma Bhopali pe gratis !
Bine ?
-
Mă întreb de unde o fi venit ?
-
El a spus că sunt puţine lemne !
Ar fi vrut o pădure întreaga, nu ?!
-
El vine în fiecare dimineaţa
să-mi strice ziua !
-
Aici, Chand !
Iar te ocupi de poezia ta blestemata !
-
Du-te şi vezi dacă au sosit mărfurile.
-
Deci ! Deci ! La ce vă uitaţi băieţi ?
Este un spectacol aici ?
-
Aici nu este bungalow...
Cine sunteţi voi ?
-
Dumnezeule Mare ! Voi sunteţi !
-
Ce mai faci, Soorma Bhopali ?
-
Sunt bine, mulţumesc !
-
Dar ce faceţi voi aici ?!
-
Ia veniţi puţin aici !
-
Poliţia a oferit o recompensa de
2000 de rupii pentru cine va prinde!
-
Dacă mă vede cineva cu voi,
o să creadă ca şi eu sunt implicat.
-
Mai bine plecaţi !
-
Ştii ce, Soorma Bhopali ?
Noi vrem să mergem la închisoare.
-
Sper ca Dumnezeu să va realizeze dorinţa !
-
Sper să va petreceţi bine timpul acolo,
dar eu am o reputaţie de protejat.
-
Nu sunt Soorma Bhopali degeaba !
-
Dar de ce, oricine are nevoie de mine aici ?
-
Vrem ca tu să ne pârăşti !
-
Să ne vinzi, să mergem la închisoare.
-
Ce tot vorbeşti acolo ?!
-
Tu iei recompensa de 2000 de rupee.
-
Şi împărţim recompensa jumate jumate,
după ce ieşim din închisoare.
-
- Ai înţeles ?
- Cum spune-ţi voi !
-
Hai că fac cinste,
luaţi frunza asta să vedeţi ce bună e!
-
Când începe parada aici ?
-
Băiete, voi de abia aţi venit aici !
O să te obişnuieşti cu timpul !
-
Paznicul şef este un adevărat ciudat !
Trebuie să vină acuma !
-
- El a spus că e un şef ciudat...
- Vine acum.
-
Am spus, Atenţiune !
-
Sunt deja drepţi domnule.
-
Ştiu asta.
-
Deţinuţi !
Ascultaţi-mă bine !
-
Cu urechile bine deschise...
-
Nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă pe aici!
-
Am fost paznic din vremurile Britanicilor !
-
Nu sunt de acord cu parerea...
-
despre comportamentul cu prizonierii !
-
Eu consider în mod sigur că voi criminalii,
nu vă veţi schimba niciodată !
-
Cum aţi putea voi să vă schimbaţi vreodată,
dacă eu nu m-am schimbat ?
-
Şi chiar dacă părerile mele nu sunt apreciate
în zilele aceastea...
-
De asta mă tot transfera încoace si încolo,
că am ideeile mele.
-
Dar în ciuda la toate transferurile...
nu m-am schimbat !
-
Aşa ca faceţi bine şi nu uitaţi !
-
Eu ştiu tot ce se întâmplă între zidurile
acestei închisori. Stiu totul !
-
Am spioni informatori.
-
Care imi spun imediat, tot ce se-ntâmplă.
-
Nici măcar o păsărică nu poate să dea din aripi...
-
...fără ca eu să nu ştiu imediat !
-
- Ce a fost asta ?!
- O păsărică... domnule !
-
Mi-a intrat ceva în ochi...
lasă-mă !
-
Ajunge pentru azi !
Voi pleca acum.
-
Să mergem !
-
Ce ciudat e asta !
-
Cine ar putea fi oare informatorii lui?
-
Eu ştiu unu...
Frizerul închisorii, Hariram.
-
Este unul dintre ei.
Porcul !
-
Hariram, da ?
-
Hariram, aş vrea să-mi razi şi mustaţa.
-
Toate pregătirile au fost făcute !
-
Începem să săpam de mâine dimineaţă.
-
Cât va dura până să săpam tot tunelul?
-
Mi-ai tăiat fata !
-
Tunelul ?
Cred că va fi gata în şase, şapte zile.
-
Şi unde exact săpam tunelul ?
-
De la baraca Nr. 9.
-
Trebuie să avem grijă
să nu prindă de veste paznicul şef !
-
Nimeni nu ne-a auzit !
-
Să mergem !
-
Gata, am terminat !
-
Da, Hariram ?
Ce noutăţi imi aduci ?
-
Trebuie să aveţi grijă domnule.
Se pregătesc să sape un tunel.
-
Vai, bine !
Un tunel în închisoarea mea...
-
Ce ai spus ?
Un tunel în închisoarea mea ?!
-
Da, domnule.
Deţinuţii fac un tunel în închisoare.
-
Am fost paznic de pe vremea britanicilor !
-
Un tunel în închisoarea mea, ha ?
-
Aha, deci de aici vreţi să săpaţi voi tunelul!
-
Ce minunat !
-
Se pare că aţi uitat
ca informatorii mei imi spun tot...
-
...ceea ce se întâmpla aicea.
-
Şi ce este asta ?
-
Aha ! Deci asta este obiectul
cu care vreţi să săpaţi tunelul de fapt!
-
Eu sunt temnicer...
de pe vremea britanicilor !
-
Vezi că vine !
-
- Ai aranjat totul ?
- Da.
-
De data asta nu vom da greş !
-
Un pistol a ajuns în închisoare !
-
Eşti sigur că ai reuşit
să introduci pistolul ăla în închisoare ?!
-
În câteva zile temnicerii şi spionii sai,
vor fi aruncaţi în aer de explozibilul nostru...
-
Un pistol în închisoarea mea, eh ?
-
Un pistol în închisoarea mea ai spus ?!
-
- O revoltă ?! Eşti sigur ?
-
- Vărsare de sânge ?!
- Exact.
-
Gardieni !
-
Staţi !
-
Formaţi două grupuri !
-
Jumătate în acea direcţie.
-
Jumătate în acea direcţie.
-
Căutaţi peste tot, iar ceilalti...
veniţi cu mine !
-
Pistolul este aici !
-
Nici să nu mişti...
dacă nu, iţi zbor creierii pe toate zidurile.
-
Gărzi !
-
Paznicii au plecat, toţi.
-
- Ia-o înspre biroul tău.
- Cum să merg spre biroul meu ?
-
Mi-ai spus să nu mă mişc !
-
Am anulat primul ordin, am trecut la al doilea.
Să mergem !
-
Ai spus că eşti paznic şef
de pe vremea britanicilor ?
-
Nu !
-
Atunci de ce eşti aşa de panicat ?
-
Puţin instructaj nu strică.
Atenţie ! Drepţi !
-
Dreapta, stânga, înainte, dreapta,
stânga, stângul, dreptul.
-
Cere, să ţi se deschidă uşa.
-
- Deschide uşa...
- Da domnule !
-
Poftim şi cheia, poate iţi mai trebuie.
-
Şi pistolul ca să te poţi apara !
-
Probabil că au încercat să evadeze ?
-
Da de unde.
Am dat cu unu de pământ...
-
...I-am prins pe al doilea în timp ce fugea.
-
Şi nu i-am lăsat să plece !
-
Le-am dat pumni în toate direcţiile.
-
Le-am spus "Înapoi la închisoare cu voi"
-
Nu aveţi ce cauta aicea.
-
Le-am dat două palme
şi i-am dus la secţia de poliţie.
-
Au căzut amândoi la picioarele mele
şi m-au rugat să ii iert.
-
Veeru şi Jai au căzut la picioarele tale ?
-
Ei sunt doi delicvenţi periculoşi.
-
Delicvenţi, ai dreptate.
-
Doar, nu mi se spune Soorma
Bhopali degeaba !
-
Ei n-au ştiut cu cine au de a face.
-
Poate ii iertam eu, dar...
-
Eram atât de nervos atuci, că au îndrăznit
să calce pe aici, pe la casa mea...
-
- Şi apoi ce sa mai întâmplat ?
- Ce alceva ?!
-
Voi ştiţi ca eu am un băţ !
-
E bine ca al aveam la îndemână !
Aşa că eu am luat băţul...
-
...şi le-am tras o bătută !
Uite aşa, uite aşa !
-
- Şi ce sa mai întâmplat ?
- Ce să se mai întâmple ?
-
I- am luat pe amândoi de gulere
şi le-am spus...
-
- Ce le-ai spus ?
- Ce le-am spus ?!
-
Ce ?!
Da, imi amintesc...
-
Am spus..."Dacă mai aveţi nevoie de ceva,
să-mi spune-ţi".
-
Hei, voi ăştia de aici... nu aveţi
alta treaba de făcut ?
-
Ma-ti determinat să vă mint,
ca să vă tin aiceia.
-
Hai, înapoi la lucru !
Plecaţi... vagabonzi leneşi !
-
Nu vă supăraţi pe mine...
eu doar glumeam.
-
Nu ati stat prea mult în închisoare,
acolo, nu ?
-
Înseamnă că în curând,
vor veni iar după voi.
-
Am venit ca să ne dai mia de rupii,
care este a noastră.
-
- Mia de rupii ?
- Corect. Mia de rupii.
-
A da, sigur, mia voastră.
-
Pe care am primit-o în ziua
în care va-u arestat.
-
De atunci ii tot car după mine.
-
Verifică-i.
Sunt 10 bucăţi de câte o sută de rupii.
-
Bine, Soorma... ne mai vedem.
-
Cei doi sunt cei pe care ii căutam.
-
Cât timp mai au de stat
ca să-şi plătească datoriile ?
-
Până pe 18 luna asta.
-
Ai un foc gardianule ?
-
Deci, Inspectore ?
Pe cine vrei sa bagi la inchisoare astazi?
-
Nu mai sunt inspector deloc.
Sunt doar Thakur Baldev Singh.
-
De ce ? Nu-ţi mai place să te joci
cu pericolul ?
-
Daca aveti de gand sa va laudati cu,
curajul vostru
-
Am eu o slujba,
care o sa va prinda foarte bine.
-
Noi muncim numai pentru bani.
-
Cat vreti sa primiti ?
-
In ce consta slujba asta ?
-
Daca sunteti atat de curajosi,
de ce va intereseaza in ce consta slujba?
-
Nu ar trebui sa conteze pentru voi.
-
Asta este,
ceea ce vreau eu, ca voi sa faceti.
-
Gabbar Singh ?!
Talharul ala celebru ?!
-
Da... El...
-
Politia a pus o recompensa foarte mare
pe capul lui.
-
50,000 Rupii... , viu sau mort.
-
Eu il vreau viu...
-
Tu il vrei pe Gabbar Singh...
dar nu e un lucru usor !
-
Gabbar Singh nu este un copil
care fuge si il prinzi, Thakur !
-
Sunt constient de asta.
-
De aceea si recompensa este atat de mare.
-
Daca al prindem pe Gabbar cu riscul
vietilor noastre...
-
Noi sa ti-l dam pentru 20.000 de rupii?
-
Iar tu, sa iei cele 50,000 Rupii,
degeaba ?
-
Recompensa de la politie va merge la tine ?
-
Eu al vreau doar pe Gabbar,
banii ii pute-ti lua voi.
-
Ai o raca veche cu el ?
-
Asta nu este treaba voastra.
-
Atunci, pot sa te intreb alceva ?
-
Stii ca santem si noi tot delicventi...
-
De ce ai apelat tot la noi ?
-
Pentru ca numai fierul poate sa taie fierul.
-
Poftim 5,000 Rupii...
-
Ve-ti mai primi inca 5000,
cand ve-ti ajunge în Ramgarh.
-
Iar restul pana la 50.000,
cand indepliniti misiunea.
-
Ce spui ?
-
"Cap" - mergem,
"pajura"- nu mergem.
-
Deci, domnilor, unde vreti sa mergeti ?
-
Belapur, Rampur, Ramgarh...
Care este destinatia voastra ?
-
Ce, nu ati mai vazut niciodata o caruta ?
La ce priviti asa ?
-
Acesta este un sat, domnule.
-
Aici nu ve-ti gasi masini cu care sa mergeti.
-
Caruta lui Basanti este cea mai buna solutie.
-
Eu nu-mi pierd vremea aici
in conversatii inutile.
-
- Daca vreti sa mergeti spuneti...
- Bine, noi dorim...
-
Daca nu, imi este indiferent !
Dvs. nu veti fi dusmani mei...
-
Da,r cand v-am vazut venind,
mi-am spus ca poate vreti o caruta.
-
Dar depinde de voi,
-
Pe mine oricum nu ma intereseaza.
-
E caruta mea si oricum va ramane a mea...
-
...indiferent daca ve-ti merge sau nu !
-
- Da, da, da...
- Vrem sa mergem cu ea.
-
- Bine ! Sa mergem.
- Sigur, cand am refuzat ?
-
Uite ! Mie nu-mi place sa-mi pierd vremea
cu lucruri inutile.
-
Asa ca va spun de la inceput.
-
Doua rupii pana la Belapur.
Iar pana la Rampur, va costa doua rupii jumate.
-
Nu va targuiti va rog.
Ceea ce a spus Basanti este finalul.
-
- Bine, dar noi...
- Stiu ceea ce vrei sa spui !
-
Te intrebi de ce, cer doua rupii pana la Balapur
si doua jumate pana la Ramgarh ?
-
Mai bine ai intreba de care sat apartine
caruta asta. Haide intreaba !
-
- Deci, de care sat apartine ?
- Apartine de satul Ramgarh !
-
Asa ! Deci Ramgarh !
Acum stiu !
-
Si trebuie tinut cont ca el face
un drum in plus pana la Belapur.
-
Dar trebuie sa merg acasa la Ramgarh.
-
Unde ati vrea sa va duc ?
-
De fapt, noi vrem sa mergem la Ramgarh.
-
Desigur ! Cand vam refuzat ?
-
Spuneti-mi, la ce casa vreti sa mergeti ?
-
Ca sa va duc exact acolo.
-
Daca nu stiu, de unde vrei sa stiu...
-
...unde sa opresc caruta ?
-
Daca eu nu stiu, nu stie nici calul.
-
Cine tine fraiele ?
Eu !
-
Iar daca eu...
-
Vrem sa mergem la casa lui Thakur
Baldev Singh.
-
Desigur ! Sa mergem !
Cand am refuzat eu ?
-
De ce nu mi-ati spus asa de la inceput !?
-
Sa mergem, Dhanno !
-
Vedeti dvs.,
eu mi-am pierdut parintii cand eram copil.
-
Si cine putea sa o pazeasca pe matusa mea
si sa lucreze cu sareta asta ?
-
Eu, desigur !
-
Oamenii se intreaba cum de ii place unei fete
sa mearga pe o bucata de lemn a saretei.
-
Eu am un raspuns gata pentru ei.
-
Dhanno este o iapa, poate trage caruta.
-
Asa ca, de ce nu Basanti ?
Am dreptate ?
-
Si ce este gresit ? Si fetele de la oras
conduc masini si nimeni nu le spune nimic.
-
Dvs. sunteti un barbat intelept,
chiar daca sunteti de la oras.
-
- Care este numele tau ?
- Veeru.
-
Nu mai intrebat care este numele meu, nu ?
-
Care este numele tau, Basanti ?
-
Oh, taci din gura !
Vorbesti numai prostii !
-
Stii ca nu am vorbit cu tine !
-
Dar daca tot mai intrebat,
lasa-ma sa-ti spun...
-
Numele meu este Basanti.
-
Asta este prima data cand aud numele asta.
-
Basanti ! Ce nume frumos !
-
Este un motiv pentru care mi sa dat
numele acesta.
-
Serios ? Spune-ti...!
-
Cand eram mica, cumnatul matusi mele mi-a spus
ca fiecare nume este ales dintr-un motiv anume...
-
Daca un copil se naste pe timp de primavara
este numit dupa primavara.
-
Am ajuns, Dhanno ! Opreste-te !
-
Aici este casa lui Thakur.
-
Asa repede am ajuns ?
-
Da, e un cal viteaz, se misca repede.
-
Uite aici si cele doua rupee jumate.
-
Nu ar trebui sa-ti iau atat de multi bani!
-
Dar si calul trebuie sa manance, daca calul nu ar manca,
cum ar putea sa ajunga asa de repede aici?
-
- Asa ca accept banii.
- Este foarte dragut din partea ta.
-
Sa mergem, Dhanno !
-
Vorbeste foarte frumos, dar cam mult !
-
Nu-si inchide deloc gura.
-
Pe tine te atrage orice fata pe care o vezi.
Sa mergem !
-
Haide !
-
Bine ati venit !
-
Pe aici va rog !
-
Bine te-am gasit, Thakur...
-
Sper ca nu ati avut dificultati
in a ajunge aici ?
-
Pai, nu multe.
-
Intrati !
-
Daca as fi stiut cu ce tren veniti
trimite-am omul meu la statie sa va ia.
-
Cazarea este asigurata pentru voi.
-
Totul este pregatit.
-
V-am promis inca 5000 de rupii,
atunci cand ve-ti sosi aici.
-
Va amintiti aranjamentul nostru, nu ?
-
Il vreau pe Gabbar.
-
- Dar sa nu uitati ca il vreau in viata !
- Nu am uitat.
-
Il vei primi pe Gabbar...
In viata.
-
Il vei avea.
-
Mergeti sa va odihniti.
Cred ca sunteti obositi.
-
Vom discuta detaliile mai tarziu.
-
Urmati-ma.
-
Va rog sa mergeti acolo.
Ma duc sa iau cheile.
-
Ai vazut seiful ala, era plin cu bogatii.
-
Probabil ca oameni de aici, investesc in aur.
-
Si ce spui ?
-
E o casa foarte mare...
-
- Cine locuieste aici ?
- Poftiti cheile !
-
Acolo ve-ti sta voi.
-
Daca aveti nevoie de ceva, ma chemati.
-
Nu prea inteleg de ce atata mister.
-
De ce trebuie ca noi sa ne necajim, Jai ?
Asculta, Thakur ne-a platit 10.000.
-
Putem goli seiful diseara si plecam.
Ce spui ?
-
Foarte bine.
-
Daca vrem sa fim treji la noapte,
ar trebui sa ne culcam acum.
-
Thakur !
Oamenii de aici...
-
Erau oameni mei !
-
Atunci, de ce ne-au atacat ?
-
Am vrut sa va testez daca ati ramas
in continuare...
-
si curajosi si puternici.
-
Si ? Care e concluzia ?
-
Ca nu am gresit atunci cand am decis
sa apelez la voi.
-
O singura greseala ai facut, Thakur !
-
Ne-ai aratat continutul seifului tau.
-
Aici este cheia de la seif.
-
Si mai am niste podoabe,
care nu-mi mai sunt de folos.
-
O vaduva nu are nevoie de ele niciodata.
-
Mai am si niste bani.
Ii puteti lua si pe acestia.
-
Sunt bucuroasa ca i-ati distrus sperantele
tatalui meu.
-
Sperantele pe care si lea pus in voi...
-
Ma scuzati.
-
Ceea ce sa intamplat seara trecuta,
nu se va mai repeta niciodata.
-
Aici... Ai mai mult.
-
Tu ai mancat destul
pentru a fi mare si puternic !
-
Cand vom merge la Balapur,
tu sigur vei zbura ca aerul.
-
- Haide ia si mananca...!
- Basanti...!
-
Sunt aici,
il hranesc pe magarul asta, matusa.
-
Acum, urmaseste-ma cu privirea cum plec.
-
Asculta, domnisoara !
Poti sa hoinaresti pe aici toata ziua !
-
Dar pentru mine,
nu vrei sa faci o treaba usoara !
-
Uite-o ! Nemultumita ca de obicei.
-
Matusa, mereu iti pierzi dispozitia cu mine.
-
De ce nu-mi dai nici o sansa ?
Ce mi-ai cerut sa fac ?
-
Dvs. mi-ati cerut sa merg la medic, nu ?
-
Eu am fost sa-ti iau medicamentele.
-
Dar el nu a fost acolo !
-
Se presupune ca este bolnav...
-
Si a plecat in satul vecin pentru medicamente.
-
Eu nici nu am spus ceva de doctor,
iar tu-mi tii un discurs intreg !
-
Ce alceva mi-ai cerut sa fac ?
-
Nu ti-am spus sa-mi aduci niste mango crude
pentru saramura ?
-
Dar tu niciodata nu-ti amintesti !
-
A, desigur ca mi-ai spus !
Acum merg sa-ti aduc !
-
Limam Saheb ! Vreti sa va duc acasa ?
-
Cine este ?
-
Basanti ! Tu esti azi...
-
Am stat asa de multi ani in acest sat...
-
Tu inca nu erai nascuta pe atunci.
-
Chiar inainte sa cobor treptele moscheei...
-
...e cineva care sa ma duca acasa.
-
De ce nu ar fi ?
-
Aici nu este nici un suflet de om
care sa nu va respecte.
-
Cand ei va respecta asa de mult,
cum sa nu va ofere ajutorul lor ?
-
Este foarte normal.
De fapt...
-
Cand tu simti ca vrei sa vorbesti asa de mult,
de ce nu vorbesti cu Ahmed ?
-
El este la fel de tanar ca tine.
-
Stiu cum sa ii fac sa-si vina in fire, Imam.
-
Pot sa-l fac pe fiul tau sa-si vina in fire.
-
Si chiar daca stiu cum sa vorbesc cu el,
cum as putea sa fac asta ?
-
Unchiul lui Ahmed lucreaza intr-o fabrica,
in Jabalpur.
-
- El castiga 300 de rupii in fiecare luna !
- Serios ?
-
El mi-a scris de multe ori,
sa il trimit pe Ahmed...
-
Ca va vorbi cu seful lui, ca sa-i dea o ocupatie
lui Ahmed la fabrica lui.
-
Dar Ahmed nu este pregatit sa plece !
-
El spune ca va pleca singur !
-
- Buna !Ce mai faci ?
- Eu sunt bine.
-
Acum, spune-mi !
Ai terminat scoala si vorbesti si engleza.
-
Si acum ca unchiul tau din Jabalpur tia scris...
-
Poftim !?
Acum spui si tu ce spune tatal meu.
-
Asta este ceea ce spune la toata lumea
care-l intanleste.
-
Si cu ce gresesc ?
Eu am raspuns la intrebarea care mia pus-o ea.
-
Tu stii doar ca eu nu-mi pierd vremea
cu discutii inutile.
-
Dar gandeste mai bine !
Nu e chiar asa de bine sa lucrezi intr-o fabrica.
-
Muncesti ce muncesti... si fumezi o beedi,
cand tu simti asta...
-
Este ca si cum ai culege mango degeaba...
-
- O, dumnezeule !
- Ce sa intamplat ?
-
Mango !
Am uitat de el, din nou !
-
- Mango crud !
- Mango crud ?
-
Da !
Eu trebuia sa culeg pentru saramura...
-
Deci ? Ce cauti tu aici ?
-
Nu cine stie ce...
-
Care mango vrei sa-l mai dau jos ?
-
Poti cu adevarat sa dai jos mango,
pe care-l vreau eu ?
-
Asta este o joaca de copii !
-
Cel mai bun foc al meu este pentru
intanlirea noastra...
-
...si jur ca nu va fi niciun tragator
mai bun ca mine.
-
Te crezi un mare pistolar !
-
Sigur.. el este de origine regala,
nu e asa ?
-
- Ce a spus ?
- Lasa-l ! Vorbeste fara sens.
-
Deci, care mango il vrei ?
-
Acela de acolo...
celalant, si inca acela de acolo.
-
Pe cuvantul meu !
Si prietenul tau trage foarte bine !
-
Oh, da.
Si el stie sa traga destul de bine.
-
Eu l-am invatat...
-
- Nu vrei sa ma inveti si pe mine ?
- Sigur ! De ce nu ?
-
In doua zile te invat tot.
-
- In doua zile ?!
- Desigur !
-
Pe alti, iai invatat in doua ore,
nu stiu ce-ti trebuie doua zile la fata asta!
-
- In doua ore ?
- Lasa-l pe ala, vorbeste aiurea.
-
Vino cu mine daca vrei sa inveti.
-
Vezi mango ala ?
-
- Il vezi, nu ?
- Desigur.
-
Acum tine arma...
-
...acum pune si cealalta mana...
apropie-le...
-
Pune degetul pe tragaci.
-
Acum inchide ochii...
-
I- am inchis pe ai mei de mult !
-
Despre ce vorbeste ?
-
Are obiceiul sa vorbeasca de unul singur.
-
- Deci, inchide ochii.
- Foarte bine.
-
I-ai inchis ?
Acum... poti sa vezi mango ?
-
Cum as putea sa-l vad,
daca am ochii inchisi ?
-
- Ai inchis amamdoi ochii ?!
- Da.
-
Nu...
Trebuie sa-l inchizi doar pe stangul.
-
Acum, tinteste cu dreptul, mango.
-
- Bine, acum ce fac ?
- Acum ? Pai...
-
Apasa pe tragaci.
-
Inspre tinta !
-
Credeam ca vrei sa ma inveti sa folosesc pistolul.
-
Dar acum miros un sobolan !
-
Un sobolan ? Ce este asta ?
Nu inteleg !
-
Acum imi dau seama foarte bine !
-
Voi, astia din oras,
ne credeti niste prosti.
-
Dar Basanti, iti va da o lectie foarte buna.
-
Eu am vrut doar sa te invat !
Nu mai inteles !
-
Iti inteleg intentiile foarte bine !
-
Stai aici cu arma ta !
Eu plec acasa !
-
Adio !
-
Kashiram ! Dholiya !
Unde naiba santeti cu toti ?
-
Vino, Shankar...
Ce ai adus acolo ?
-
Este niste jowar, domnule.
-
Diavol nenororocit, ne dai un smoc de jowar.
-
Ne-ai adus ceva de mancare si ai ascuns restul
ca sa va indopati voi aicea ?
-
Asta este tot ce am domnule, spun adevarul.
-
Probabil ca-ti vine mintea la cap,
abia dupa ce-ti gauresc capul cu un glonte.
-
Mirosi urat, bastardule !
-
Voi ce-ati adus acolo, Dholiya ?
-
Grau domnule.
-
Foarte bine !
Depozita-ti tot materialul acolo.
-
Asteapta !
-
Bine ai venit, Thakur !
-
Aaa, esti inca in viata ?
-
Da.
Sant inca in viata si...
-
Sa-i spune-ti lui Gabbar ca nu o sa ia nici o samanta
din satul asta, atata timp cat voi trai.
-
Si cine il va opri ? Tu ?
-
Eu ! Si oameni mei.
-
Oameni astia ?
-
A-ti auzit asta, baieti ?
Thakur a construit o armata de eunuci.
-
Moartea pluteste in aer peste capul tau, Kalia !
-
Priveste in jurul tau !
Nici nu v-ati dat seama de acest lucru.
-
Doar doi ?Atat ?
-
Sant de ajuns pentru voi.
-
Kashiram...
Duce-ti mancarea inapoi la oameni.
-
Mai gandeste-te, Thakur.
-
Cand Gabbar va afla...
-
Ca oameni din sat refuza sa-i dea mancarea...
-
...va curge mult sange.
-
De ce nu vrei sa fie mai simplu...
-
Renunta !
-
Si spune-i lui Gabbar...
-
...ca lumea din Ramgarh...
nu mai hraneste caini nebuni !
-
Plecati !
-
Bine, Thakur !
Vom pleca ! Sa mergem !
-
Cati sunt ?
-
Acolo au fost doar doi, Sefule.
-
Doar doi ?
-
Bastarzi nenorociti !
-
Acolo au fost doar doi... iar voi erati trei.
-
Voi v-ati intors...
-
...fara nimic...
-
La ce va asteptati ?
-
Sa fiu incantat ?!
-
Ar trebui sa va felicit ?!
-
Sa va fie rusine !
-
Hey, Samba !
-
Cat a pus guvernul pe capul meu ?
-
50.000 de rupii.
-
L- ati auzit ?
-
50.000 !
-
Si asta pentru ca...
-
Cand copiii,
sunt la o departare de 50 de mile de aici...
-
...cand copiii hoinaresc departe in noapte...
-
...mama lor ii roaga sa mearga la culcare,
ca vine Gabbar Singh !
-
Si acesti bastarzi !
-
Mi-au stricat reputatia !
-
Ve-ti fi pedepsiti.
Cu siguranta ve-ti fi pedepsiti !
-
Cate gloante are pistolul asta ?
-
- Cate gloante are ?
- Sase, Sefule.
-
Sase gloante.
-
Arma asta are sase gloante.
-
Sase gloante... pentru 3 oameni.
-
Asta este o nedreptate !
-
Acum este bine... cu siguranta este bine.
-
Trei locuri sant goale...,
au mai ramas trei.
-
Acum voi invarti asa.
-
Eu nu stiu acum, unde sunt gloante si unde nu !
-
Nu stiu nimic !
-
Pistolul asta tine trei vieti si trei morti.
-
Sa vedem care pleaca.
-
A scapat !
-
Si el a scapat !
-
Ce se va intampla cu tine, Kaliya ?
-
Sefu !
Eu am facut intotdeauna ce ai spus tu...
-
Sa vedem ce spune glontele !
-
Fantastic !
-
Toti trei au scapat !
-
Nici un bastard nu a primit glontele !
-
Toti trei au scapat !
-
Cand este festivalul culorilor ?
Cand este Holi ?