Un aspirator de smog și alte construcții urbane magice

Daan Roosegaarde folosește tehnologia și gândirea creativă să producă construcții imaginative și prietenoase cu pământul. Prezintă cele mai recente proiecte - de la o pistă de biciclete din Eindhoven, unde a reinterpretat „Noaptea Înstelată" (notă translator - tablou realizat de Van Gogh) pentru ca oamenii să se gândească la energie verde, la Beijing, unde a dezvoltat un aspirator de smog să purifice aerul în parcurile locale, la un ring de dans care generează electricitate să alimenteze aparatura DJ-ului. Vezi viziunea lui Roosegaarde despre un viitor în care creativitatea este capitalul nostru real.

Țineți minte aceste steluțe fluorescente

pe care le aveați pe tavan
când erați copii?

Da?

Este lumină.

Este lumină pură.

Cred că m-am uitat la ele mult prea mult

când aveam cinci ani.

Sunt atât de frumoase:

fără factură de energie, fără întreținere.

Lumina e acolo.

Acum doi ani, ne-am întors în laborator

să le facem mai durabile, mai luminoase,

împreună cu experții.

Și, în același timp,
am primit o cerere de la tipul ăsta --

Van Gogh
faimoasa Fundație Van Gogh --

care voia să-i sărbătorească
cea de-a 125-a aniversare în Olanda.

Au venit la mine și m-au întrebat:

„Poți crea un spațiu
în care să-l simți din nou mai viu

în Olanda?"

Mi-a plăcut mult acea întrebare,

așa că, într-un fel,

am început să unim
aceste două lumi diferite.

Așa lucrează creierul meu, apropo.

(Râsete)

Mi-ar plăcea să tot fac asta
timp de o oră,

dar OK --

(Râsete)

Și iată ce ne-a ieșit:

o pistă de bicicletă
care se încarcă ziua de la soare

și strălucește noaptea, până la opt ore.

(Aplauze)

Mulțumesc.

... indică spre un viitor
care ar trebui să fie prietenos cu energia

și se leagă de specificul local,

căci Van Gogh a pășit la propriu
și a trăit acolo în 1883.

Poți merge acolo în fiecare noapte
gratuit, nu ai nevoie de bilet.

Oamenii experimentează frumusețea
de a pedala prin noaptea înstelată,

gândindu-se la energie verde și siguranță.

Vreau să creez locuri
în care oamenii se simt din nou conectați.

Și a fost cumva grozav
să realizez aceste proiecte

cu industria,
cu companiile de infrastructură.

Când acești șeici din Qatar
au început să sune:

„Cât costă 10 kilometri?"

(Râsete)

Da, serios, o să primești
un apel din ăsta ciudat.

Dar e fascinant

că nu e doar un fel de accident,
ceva special pe care e super să-l ai.

Cred că acest tip de gândire creativă,
aceste tipuri de conexiuni --

asta este noua economie.

Forumul Economic Mondial,
think tank-ul din Geneva,

a intervievat mulți oameni deștepți

din toată lumea,

întrebând care sunt primele 10 abilități
de care avem nevoie ca să avem succes.

Este interesant ce vedem aici:

nu e vorba de bani

sau să fii foarte bun în C++,

deși sunt abilități grozave,
trebuie să recunosc.

Dar uitați-vă la numărul trei,
creativitate;

numărul doi, gândire critică;

primul, rezolvarea problemelor complexe --

toate lucrurile la care un robot
sau un computer chiar nu se pricepe.

Asta mă face foarte optimist,
foarte încrezător în noua lume,

că în timp ce trăim
în această lume hiper-tehnologizată,

abilitățile noastre umane --

dorința noastră de empatie,

dorința noastră de curiozitate,

dorința noastră de frumusețe --

vor fi din nou apreciate mai mult,

și vom trăi într-o lume în care
creativitatea e capitalul nostru real.

Un astfel de proces creativ --

Nu știu cum faceți voi,

dar în creierul meu,
începe întotdeauna cu o întrebare:

De ce?

De ce emite meduza lumină?

Sau licuriciul?

Sau de ce acceptăm poluarea?

Asta e făcută acum trei ani
din camera mea din Beijing,

În stânga e o zi bună -- sâmbătă.

Pot vedea mașinile și oamenii, păsările;

viața e OK într-un oraș dens.

În imaginea din dreapta --

șoc.

Poluare -- straturi întregi.

Nu puteam vedea nici măcar
cealaltă parte a orașului.

Imaginea asta m-a întristat foarte tare.

Ăsta nu este viitorul luminos
pe care îl imaginăm aici la TED --

este îngrozitor.

Trăim mai puțin cu cinci-șase ani;

copiii au cancer pulmonar de la șase ani.

Într-un mod ciudat, dar frumos,

în acel moment, amestecul de ceață și fum
din Beijing m-a inspirat.

Guvernele din toată lumea
duc propriul război împotriva smogului,

dar am vrut să fac ceva acum.

Așa că ne-am decis să construim
cel mai mare aspirator de smog

din lume.

Aspiră aerul poluat, îl curăță

și apoi îl elimină.

Am construit primul aspirator.

Aspiră 30.000 de metri cubi pe oră,

îi curăță la nivel nano --
particulele PM2.5, PM10 --

folosind foarte puțină electricitate,

și apoi eliberează aerul curat,

așa că avem parcuri, locuri de joacă,
care sunt de la 55% la 75% mai curate

decât restul orașului.

(Aplauze)

Da!

(Aplauze)

Și cam la un interval de o lună,

se deschide ca o navă spațială --

ca o Marilyn Monroe cu --
știți despre ce vorbesc.

În fine.

(Râsete)

Deci asta ...

asta e ceea ce prindem.

Acesta este smog de Beijing.

E în plămânii noștri chiar acum.

Dacă trăiești lângă o autostradă,
e ca și cum ai fuma 17 țigări pe zi.

Suntem nebuni?

Când am fost de acord cu asta?

Și am avut găleți
cu materialul ăsta dezgustător

la noi în studio,

și într-o dimineață de luni,
discutam, ziceam cam așa:

„Ce naiba ar trebui să facem cu el?
Ar trebui să-l aruncăm?"

Gen: „Ajutor!"

Și apoi ne-am dat seama:
nu, nu, nu, nu, nu --

n-ar trebui să fie deșeu.

Ce e deșeu pentru unul
ar trebui să fie hrană pentru altul.

Uite, poate o arătați în jur.

Să n-o puneți în cafea.

(Râsete)

Și ne-am dat seama că este 42% carbon,

și, bineînțeles,
carbonul la presiune mare,

rezultă în ...

diamante.

Așa că, inspirați de asta,
îl compresăm pentru 30 de minute --

(Pârâit)

și facem inele fără smog.

(Râsete)

Așa că, oferind -- da, pe bune!

Așa că, oferind un inel,

donezi 1.000 de metri cubi de aer curat

orașului în care este turnul.

(Aplauze)

Am unul aici --

(Aplauze)

Un cub mic plutitor.

Îți voi oferi unul.

Nu te cer, nu-ți face griji.

(Râsete)

Suntem bine?

Poți să-l arăți în jur.

Și l-am pus online --
campanie Kickstarter, crowdfunding.

Oamenii au început să-l precomande,

dar mai important,
au început să-l preplătească.

Așa că banii din bijuterii
ne-au ajutat să facem,

să construim primul turn.

E ceva puternic aici.

Deci, deșeul, activatorul
a fost facilitatorul.

Și răspunsurile din comunitate --

acesta e un cuplu căsătorit din India,

când el a cerut-o de soție
cu un inel fără smog

ca un semn de frumusețe adevărată,

ca un semn de speranță.

Și ea a spus da.

(Râsete)

Îmi place așa de tare imaginea asta
din multe motive diferite.

(Râsete)

Și chiar acum, proiectul
este în tur prin China,

chiar cu suportul
guvernului central din China.

Primul țel e să creăm
parcuri locale cu aer curat,

și deja merge destul de bine --

cu 55, 75% mai curat.

Și în același timp,

facem echipă cu ONG-urile,

cu guvernatorii,

cu studenții,

cu oamenii din tehnologie,

să zicem: „Ce e nevoie să facem
ca un întreg oraș să fie fără smog?"

E despre visul aerului curat.

Facem seminarii. Apar idei noi.

Acestea sunt biciclete fără smog
care - sunt olandez, da? -

Am acest „ADN bicicletă"
undeva în mine.

Și așa aspiră aerul poluat,

îl curăță și-l eliberează

în lupta împotriva mașinii,

în sărbătorirea bicicletei.

Chiar acum, lucrăm la un fel
de „ofertă la pachet", să-i zicem așa,

în care spunem: „Turnuri fără smog,
inele fără smog."

Mergem la primarii sau la guvernatorii
din această lume,

și spunem: „Putem garanta
o reducere pe termen scurt a poluării

între 20 și 40%.

Vă rugăm să semnați aici chiar acum."

Da?

(Aplauze)

Mulțumesc.

(Aplauze)

Deci totul e despre a conecta
tehnologia nouă cu gândirea creativă.

Și dacă începi să te gândești la asta,

poți imagina atât de multe lucruri,

poți face mult mai mult.

Am lucrat la ringuri de dans
care produc electricitate

când dansezi pe ele.

Le-am proiectat - 2008.

Se mișcă opt sau nouă milimetri,

produce 25 wați.

Electricitatea pe care o generăm
e folosită la iluminat sau cabina DJ-ului.

Deci parte din sustenabilitate
e despre a face mai mult,

nu despre a face mai puțin.

Dar și la o scară mai mare,

în Olanda, țara mea,
trăim sub nivelul mării.

Datorită acestor frumuseți --

Afsluitdijk: 32 de kilometri,
construit manual în 1932 --

trăim cu apa,

ne luptăm cu apa,

încercăm să găsim armonia,

dar uneori uităm.

Așa că, am făcut "Waterlicht,"

o combinație de LED-uri și lentile,

care arată
cât de înalt ar fi nivelul apei --

schimbarea globală --

dacă ne oprim.

Dacă, astăzi, mergem toți acasă și spunem:

„Nu-mi pasă, o va face altcineva
pentru noi"

sau vom aștepta guvernul sau pe altcineva.

Știți, nu vom face asta.

E greșit.

Și le-am pus în locuri publice
peste tot în lume.

Au venit mii de oameni.

(Aplauze)

Mulțumesc.

Sunteți prea buni, sunteți prea buni.
Nu-i bine pentru un proiectant.

Deci au venit mii de oameni,

și unii erau chiar speriați.

Și au plecat;
au trăit inundațiile din 1953.

Alții au fost hipnotizați.

Putem face orașe plutitoare?

Putem genera electricitate din maree?

Cred că e atât de important
să facem experiențe --

experiențe colective --

în care oamenii se simt conectați
cu o viziune, cu un viitor

și declanșează ce e posibil.

În același timp,

știi, aceste tipuri de lucruri --
nu sunt ușoare, da?

E o luptă.

Și ce am experimentat în viața mea

e că mulți oameni spun
că vor să inoveze,

și vor următorul
și noul, viitorul.

Dar când prezinți o idee nouă,

apare tendința asta ciudată
de a răspunde la fiecare idee nouă

începând cu două cuvinte.

Care sunt?

(Audiența ghicește)

Nu, nu e: „Cât costă?". E mai enervant.

(Râsete)

Care sunt, oameni buni?

Sau chiar sunteți binecuvântați?
Asta-i foarte bine.

„Da, dar..." Foarte bine.

„Da, dar: e prea scump, prea ieftin,
prea rapid, prea încet,

e prea frumos, prea urât,
nu poate fi făcut, există deja."

Le-am auzit pe toate
despre același proiect

în aceeași săptămână.

Și m-am enervat foarte, foarte tare.

Am încărunțit puțin, am început
să port negru, ca un adevărat arhitect.

(Râsete)

Și într-o dimineață m-am trezit
și am spus: „Daan, oprește-te.

Treaba asta te trage în jos.

Trebuie să faci ceva legat de asta.

Trebuie s-o folosești
ca un ingredient, ca o componentă."

Și așa ne-am decis să construim,

să facem faimosul scaun „Da, dar...".

(Râsete)

Este un scaun real creat de Friso Kramer,
un design olandez.

Dar i-am făcut un mic „update,"

un mic „hack," să-i zicem așa.

I-am pus chiar aici
un mic element de recunoaștere a vocii.

Așa că, atunci când te așezi pe scaun,

și spui acele două oribile,

distrugătoare de creativitate,
mici cuvinte enervante --

(Râsete)

primești un scurt --

(Râsete)

dar destul de intens

mic șoc în zona posterioară.

(Râsete)

(Aplauze)

Și --

(Aplauze)

și funcționează; da, funcționează.

Unii clienți ne-au părăsit,
s-au supărat chiar tare.

Din fericire, cei buni au rămas.

Și, desigur, îl aplicăm și pe noi.

Dar, doamnelor și domnilor,
haideți să nu ne temem.

Haideți să fim curioși, da?

Și, știți, plimbându-mă
zilele acestea la TED

și auzindu-i pe ceilalți vorbitori

și simțind energia mulțimii,

mi-am amintit acest citat
al autorului canadian, Marshall McLuhan,

care a spus odată ceva faimos:

„Pe nava spațială Pământ,

nu există pasageri.

Cu toții suntem echipaj."

Și cred că-i atât de frumos.

Este atât de frumos!

Nu suntem doar consumatori; facem lucruri:

luăm decizii,

facem noi invenții,

creăm vise noi.

Și cred

că dacă începem să implementăm
acest tip de gândire chiar mai mult

în ziua de azi,

mai avem o întreagă lume nouă de explorat.

Bun, vă mulțumesc.

(Aplauze)

Mulțumesc.

(Aplauze)