Este Shakespeare cu adevărat autorul operelor sale? - Natalya St. Clair și Aaron Williams

Vizulaizați întreaga lecție: http://ed.ted.com/lessons/did-shakespeare-write-his-plays-natalya-st-clair-and-aaron-williams

Unii oameni se întreabă dacă Shakespeare e autorul lucrărilor ce-i poartă numele - sau dacă a existat măcar. Se poate ca cel mai renumit scriitor al literaturii engleze să fi fost la fel de fictiv ca operele sale? Natalya St. Clair și Aaron Williams ne arată cum un instrument lingvistic numit stilometrie ne poate ajuta să aflăm răspunsul.

Lecție creată de Natalya St. Clair și Aaron Williams, animație creată de Pink Kong Studios.

„Unii se nasc măreți,
alții dobândesc măreția,

iar altora le e impusă forţat",
spunea William Shakespeare.

Așa să fie?

Unii se întreabă dacă Shakespeare
e autorul lucrărilor ce-i poartă numele

sau dacă a existat măcar.

Se speculează că Shakespeare
ar fi fost pseudonimul altui scriitor

sau al unui grup de scriitori.

Alţi posibilii candidați includ
dramaturgi renumiți, politicieni

şi chiar femei influente.

Oare cel mai renumit scriitor
din literatura engleză

să fi fost la fel de fictiv
ca operele sale?

Mulți academicieni resping aceste teorii,

bazându-se pe dovezi istorice
și autobiografice.

Dar mai e o cale de a verifica
dacă celebrele versuri de Shakerspeare

au fost de fapt scrise de altcineva.

Lingvistica, sau studiul unei limbi,

ne poate dezvălui multe despre
felul în care scriem și ne exprimăm

prin examinarea sintaxei, gramaticii,
semanticii și lexicului.

La sfârșitul secolului XVII,

un filosof polonez
numit Wincenty Lutosławski

a formulat o metodă cunoscută
sub numele de stilometrie,

folosită pentru a examina
calitatea de autor.

Cum funcționează stilometria?

Ideea e că stilul fiecărui autor
are anumite caracteristici

ce rămân neschimbate
în lucrările acestora.

Astfel de exemple includ
lungimea medie a frazelor,

aranjarea cuvintelor,

și chiar repetiția unui anumit cuvânt.

Să privim utilizarea versiunii arhaice
a cuvântului „tu" ca dimensiune, sau axă.

Fiecare operă scrisă de Shakespeare
poate fi plasată pe acea axă,

asemena unor date, bazate pe numărul
de repetiții ale cuvântului.

În statistică, frecvența acestor date

ne oferă așa-zisa variație,
sau un anumit asortiment al datelor.

Asta e doar o caracteristică
într-un spațiu pluridimensional.

Cu ajutorul procedurii de
Analiză a Componentelor Principale,

putem reduce spațiul multidimensional
la componentele sale de bază,

ce contribuie la măsurarea variației
în operele lui Shakespeare.

Lucrările celorlalți candidați
se pot testa apoi,

pornind de la aceste componente de bază.

De exemplu,

dacă operele lui Francis Bacon
coincid cu variația lui Shakespeare,

acestea ar fi dovezi destul de solide

că Francis Bacon și Shakespeare
sunt de fapt aceeași persoană.

Ce au arătat de fapt rezultatele?

În urma cercetării stilometrice,
specialiștii au ajuns la concluzia

că Shakespeare nu e altul decât el însuși.

Bardul e el însuși.

Alte lucrări pur și simplu nu coincid
cu stilul caracteristic lui Shakespeare.

Totuși statisticienii au descoperit

dovezi destul de solide,
sugerând colaborări între scriitori.

De exemplu, un studiu recent a arătat că

Shakespeare a colaborat
cu dramaturgul Christopher Marlowe

la primele două părți
pentru „Henri al VI-lea".

Identitatea lui Shakespeare e doar una
din problemele rezolvate de stilometrie.

Ne poate ajuta să precizăm
când a fost scrisă opera,

dacă e vorba de un fals,

dacă un student a comis un plagiat,

sau dacă e-mailul pe care l-ai primit
e cu adevărat important.

Iar lirica neprețuită
a versurilor lui Shakespeare,

se rezumă ea doar la cifre și statistică?

Nu tocmai.

Stilometria poate ilustra trăsăturile
distincte ale operei lui Shakespeare

însă nu poate capta frumusețea
emoției și a sentimentelor exprimate,

sau impactul acestora asupra noastră.

Cel puțin nu deocamdată.