Cădere liberă în spaţiu - Matt J. Carlson

Lecţia completă: http://ed.ted.com/lessons/free-falling-in-outer-space-matt-j-carlson

Dacă ai orbita în jurul Terrei, ai experimenta senzaţia de cădere liberă, nu diferită de ceea ce simţi în stomac când te dai pe un roller coaster. Cu puţin ajutor din partea lui Isaac Newton, Matt J. Carlson explică forţele de bază care acţionează asupra cosmonauţilor şi de ce nu ar trebui să încercaţi asta acasă.
Lecţia: Matt J. Carlson/ animaţia: Josh Harris.

Ţi s-a întâmplat vreodată sa pluteşti în piscină,

unde e cald și bine, gândindu-te,

„Ce mi-ar plăcea sa fiu astronaut!

Aş pluti în spaţiu,

aş vedea Pământul de sus...

Ar fi excelent!"

Numai că nu e deloc aşa.

Când eşti în spaţiu,

şi orbitezi în jurul Pământului,

se numeşte cădere liberă.

De fapt cazi spre Pământ.

OK, hai să ne gândim puţin.

Asta e senzaţia pe care o ai

când treci de vârful unui roller coaster

şi urli "Uaaaaaaa!"

Numai că faci asta tot timpul

în care orbitezi în jurul Pământului,

timp de două,

trei,

patru

ore,

zile,

oricât ar dura, nu?

Deci cum funcţionează?

Să luăm un exemplu de-al lui Isaac Newton.

El a avut această idee,

un mic experiment mental.

Iei un tun,

şi îl pui în vârful unui deal.

Dacă tragi normal cu tunul,

proiectilul nu ajunge prea departe.

Dar dacă explozia este mai mare,

proiectilul zboară destul de departe

încât să aterizeze după curbura Terrei.

Deci îşi poţi imagina

că dacă tragi foarte, foarte tare,

proiectilul ar face înconjurul Terrei,

ar ajunge înapoi, şi bum!

te-ar lovi direct în spate, sau ceva de genul ăsta.

Dar hai să ne depărtăm

şi să te băgăm într-un mic satelit

deasupra Polului Nord

şi să presupunem că în sus e Nordul.

O să cazi şi o să loveşti Pământul.

Dar tu te mişti de fapt aşa de repede într-o parte,

încât atunci când cazi

ratezi Pământul.

O să ajungi din nou după curbura Pământului,

cazând,

iar Terra te va trage în jos în lateral.

OK, deci te trage înapoi spre el

şi cazi,

şi iar ratezi Pământul,

iar acum te afli sub Pământ.

Şi Pământul te va trage în sus,

dar tu tot în lateral te mişti.

Deci iar ratezi Pământul.

Acum te afli pe partea cealaltă a planetei,

mişcându-te în sus, iar Pământul te trage spre lateral.

Bun, deci o să cazi într-o parte,

dar te vei deplasa în sus şi iar vei rata.

Acum te afli din nou în vârf,

deasupra Polului Nord,

căzând în jos dar înaintând spre lateral,

şi da, ai ghicit.

Vei continua să ratezi pentru că ai viteza prea mare.

Aşa orbitează cosmonauţii în jurul Pământului.

Ei sunt în cădere liberă spre Terra,

dar ratează continuu,

şi de aceea sunt în cădere constantă.

Au senzaţia căderii,

deci trebuie cumva să te obişnuieşti cu asta.

Aşadar, tehnic vorbind, dacă ai alerga destul de repede şi te-ai împiedica,

ai putea rata Pământul.

Dar există un impediment destul de mare.

În primul rând, trebuie sa alergi cu 8 km pe secundă.

Asta înseamnă peste 28000 km/h,

mai rapid decât un avion!

În al doilea rând,

dacă te-ai deplasa aşa de repede,

ai orbita într-adevăr în jurul Terrei,

şi ai ajunge de unde ai plecat,

foarte mult aer îţi va sta în drum,

bine, măcar mai puţini oameni şi obiecte.

Deci, ai lua foc din cauza fricțiunii atmosferice.

Aşadar, nu recomand acest lucru.