De ce dietele nu funcționează

În Statele Unite, 80% dintre fete au urmat o dietă până să împlinească 10 ani. În această discuție onestă, deschisă, neurologul Sandra Aamodt folosește o poveste personală ca să explice cum ne controlează creierul corpul și de ce dietele nu numai că nu funcționează, dar pot face mai mult rău decât bine. Ea oferă sugestii despre cum să duci o viață lipsită de obsesii pentru diete, în mod intuitiv.

Acum trei ani şi jumătate,

am luat una din cele mai bune decizii din viaţa mea.

Rezoluţiile mele pentru Noul An

erau să renunţ la dietă, să nu-mi mai fac griji
legate de greutate

şi să fiu mai atentă la ceea ce mănânc.

Acum mănânc când mi-e foame

şi am slăbit 4,5 kilograme.

Aşa arătam eu la vârsta de 13 ani,

când am început prima mea dietă.

Mă uit la fotografie şi mă gândesc că

nu aveam nevoie de o dietă,

ci de sfaturi în materie de modă.

(Râsete)

Dar eu credeam că trebuie să slăbesc,

iar când m-am îngraşat la loc,

m-am învinovăţit, desigur.

Aşa că, în următoarele trei decenii,

am urmat diferite diete.

Indiferent de dietă,

puneam la loc aceeaşi greutate pe care o pierdeam.

Sunt sigură că mulţi aţi trecut prin asta.

Ca neurolog,

mi-am pus întrebarea: de ce e atât de greu?

Evident, greutatea depinde

de cât de mult mănânci şi de câte calorii arzi.

Ceea ce multă lume nu ştie

este că foamea şi energia

sunt controlate de către creier,

fără ca noi să conştientizăm asta.

Creierul lucrează în mare parte ”în culise”,

iar ăsta e un lucru bun,

pentru că mintea conştientă -

cum să mă exprim mai bine? -

se tulbură foarte uşor.

E bine că nu trebuie să-ţi aminteşti să respiri

când te uiţi cu atenţie la un film.

Nu uiţi cum să mergi în timp ce

te gândeşti ce să mănânci la cină.

De asemenea, creierul are propria valoare

a greutăţii,

indiferent de ce crezi în mod conştient.

Se numeşte greutate predefinită,

dar este un termen derutant,

pentru că de fapt desemnează un interval

între aproximativ 4 şi 7 kilograme.

Prin modul de viaţă adoptat, creşti sau scazi

în greutate cu 4 sau 7 kilograme.

Dar e mult mai greu să te menţii
în afara intervalului.

Hipotalamusul, regiunea creierului

care controlează greutatea corporală,

emite semnale chimice în creier

care îi spun corpului să se îngraşe

şi mult mai multe semnale chimice care îi spun
să slăbească.

Sistemul funcţionează ca un termostat,

răspunzând semnalelor corpului prin

reglarea apetitului, activităţii fizice şi metabolismului,

pentru ca greutatea corporală să fie stabilă.

Asta face un termostat, corect?

Păstrează constantă temperatură în casă

când vremea se schimbă afară.

Dacă încerci să schimbi temperatura în casă

deschizând geamul iarna,

setarea termostatului rămâne aceeaşi.

Centrala va începe să funcţioneze până când

termostatul ajunge iar la temperatura setată.

Creierul răspunde în acelaşi fel
la scăderea în greutate:

prin diferite metode,

va aduce greutatea corpului

la nivelul considerat normal.

Dacă slăbeşti foarte mult,

creierul crede că eşti flămând.

Indiferent că înainte ai fost gras sau slab,

răspunsul creierului este acelaşi.

Ne-ar plăcea să credem că creierul ne poate spune

dacă trebuie să slăbim sau nu,

dar nu poate.

Dacă slăbeşti foarte mult,

ţi se face foame,

iar muşchii consumă mai puţină energie.

Dr. Rudy Leibel de la Columbia University

a descoperit că oamenii care au pierdut

10 la sută din greutatea corpului

au ars între 250 şi 400 mai puţine calorii,

pentru că metabolismul lor se reduce.

E un număr mare de calorii.

Asta înseamnă că o persoană care a slăbit

trebuie să mănânce pentru tot restul vieţii

mai puţin decât cineva cu aceeaşi greutate,

care a fost slab dintotdeauna.

Din punctul de vedere al evoluţiei,

împotrivirea corpului la pierderea în greutate
e firească.

Când mâncarea era greu de găsit, strămoşii noştri

trebuiau să-şi conserve energia
ca să supravieţuiască;

luau în greutate când aveau hrană,

ca să reziste pe timp de foamete.

De-a lungul istoriei omenirii,

foametea a fost o problemă mult mai mare

decât supraalimentarea.

Aşa se explică un fapt trist, dar adevărat:

Greutatea predefinită poate creşte,

dar foarte rar scade.

Dacă v-aţi auzit vreodată mama spunând

că viaţa nu-i dreaptă,

la asta se referea.

(Râsete)

O dietă de succes nu scade greutatea predefinită.

Chiar dacă ţi-ai menţinut noua greutate

timp de şapte ani,

creierul tot încearcă să te facă să te îngraşi.

Dacă nu ai avea ce mânca,

scăderea în greutate ar fi un rezultat logic.

Dar în lumea modernă cu fast-food

e greu să ne abţinem de la mâncare.

Diferenţa dintre trecutul ancestral

şi prezentul cu hrană din abundenţă

e motivul pentru care dr. Yoni Freedhoff

de la Universitatea din Ottawa

ar vrea să-şi întoarcă pacienţii într-un timp

în care mâncarea era puţină,

şi este, de asemenea, motivul

pentru care schimbarea industriei alimentare

va fi cea mai eficientă soluţie

împotriva obezităţii.

Din păcate, creşterea temporară în greutate

poate deveni permanentă.

Dacă îţi păstrezi o greutate mare prea mult timp,

ani de zile, în cazul majorităţii oamenilor,

creierul poate decide că acea greutate este
cea normală.

Psihologii împart consumatorii în două grupuri:

cei care se lasă în voia foamei

şi cei care controlează ce mănâncă,

prin voinţă, ca majoritatea celor care ţin regim.

Să-i numim consumatori intuitivi şi
consumatori raţionali.

Interesant, consumatorii intuitivi

sunt mai puţin predispuşi la excesul de greutate

şi se gândesc mai puţin la mâncare.

Consumatorii raţionali sunt mai vulnerabili

la reclame, porţii mari şi bufete "cât poţi mânca",

tinzând să mănânce prea mult.

O mică indulgenţă,

cum ar fi o lingură de îngheţată,

poate declanşa un apetit de necontrolat

în cazul consumatorilor raţionali.

În special copiii trec prin

acest ciclu de abţinere şi apoi consum excesiv.

Mai multe studii pe termen lung au arătat

că fetele care au ţinut cure în adolescenţa timpurie

au de trei ori mai multe şanse să devină supraponderale

în următorii cinci ani,

chiar dacă la început aveau o greutate normală.

Aceste studii au arătat

că aceeaşi factori

care au prezis creşterea în greutate

au prezis şi apariţia tulburărilor alimentare.

Unul dintre aceşti factori,

atenţie părinţi,

se referă la comentariile răutăcioase
ale membrilor familiei

despre greutatea adolescentului.

Deci nu faceţi asta.

(Râsete)

Am lăsat aproape toate graficele acasă,

dar n-am rezistat să nu pun măcar unul,

fiindcă sunt foarte interesată de acest domeniu.

(Râsete)

Acesta e un studiu care, pe o perioadă de 14 ani,

a calculat riscul de deces,

pe baza a patru obiceiuri sănătoase:

consumul de fructe şi legume,

practicarea de exerciţii fizice de trei ori
pe săptămână,

lipsa fumatului

şi consumul moderat de alcool.

Să ne uităm la persoanele

cu greutate normală din studiu:

Pe verticală se află riscul de deces,

iar numerele zero, unu, doi, trei, patru

de pe axa orizontală

reprezintă numărul de obiceiuri sănătoase

ale unei anumite persoane.

Aşa cum vă aşteptaţi, cu cât stilul de viaţă
era mai sănătos,

cu atât era mai mic riscul de deces
pe durata studiului.

Să vedem ce se întâmplă

în cazul persoanelor supraponderale.

Cei fără niciun obicei sănătos

aveau un risc crescut de deces.

Adăugarea unui singur obicei sănătos

îi aduce pe supraponderali înapoi
în intervalul normal.

În cazul persoanelor obeze fără
niciun obicei sănătos,

riscul de deces e de şapte ori mai mare

decât al celor mai sănătoase persoane din studiu.

Un stil de viaţă sănătos e benefic şi
persoanelor obeze.

De fapt, dacă vă uitaţi doar la grupurile

cu toate cele patru obiceiuri sănătoase,

vedeţi că greutatea are o foarte mică influenţă.

Puteţi prelua controlul asupra sănătăţii

prin controlarea stilului de viaţă,

chiar dacă nu puteţi slăbi

şi menţine greutatea.

Pe diete nu te poţi baza foarte mult.

La cinci ani după dietă,

majoritatea oamenilor au crescut la loc în greutate.

40% s-au îngrăşat chiar mai mult
decât înainte.

Dacă vă gândiţi la asta,

rezultatul tipic al dietelor

e că, pe termen lung, ai mai multe şanse

să te îngraşi decât să pierzi kilograme.

Dacă v-am convins că dietele

pot cauza probleme,

următoarea întrebare e: ”Ce-i de făcut?”

Răspunsul meu, într-un cuvânt, e ”atenție”.

Nu spun că trebuie să învățați să meditați

sau să faceți cursuri de yoga.

Mă refer la obiceiurile alimentare:

învățați să vă înțelegeți corpul,

ca să mâncați când vă e foame

și să vă opriți când vă săturați.

Practic, luăm în greutate

pentru că mâncăm când nu ne e foame.

Cum să nu te îngrași?

Permite-ți să mănânci

atât cât vrei, apoi dă-ți seama

ce te face să te simți bine.

Stai jos când mănânci și nu lăsa nimic să te distragă.

Gândește-te la cum te simți

când începi să mănânci și când te oprești

și lasă foamea să decidă

când te ridici de la masă.

Mi-a luat cam un an să învăț toate astea,

dar a meritat din plin.

Sunt mai relaxată ca niciodată

în preajma mâncării.

Nu mă gândesc des la mâncare.

Uit că avem ciocolată în casă.

E ca și cum altcineva îmi controlează creierul.

E complet diferit.

Dar această schimbare în stilul de a mânca

nu te va ajuta să slăbești,

decât dacă mănânci când nu ți-e foame,

dar doctorii nu cunosc altă metodă

care să-i ajute pe oameni să scadă
în greutate semnificativ.

De aceea în prezent mulți oameni încearcă

să prevină creșterea în greutate,

în loc să promoveze pierderea în greutate.

Să recunoaștem:

Dacă dietele ar funcționa, toți am fi slabi.

(Râsete)

De ce continuăm să facem același lucru,

dar așteptăm rezultate diferite?

Dietele pot părea inofensive,

dar de fapt provoacă multe daune colaterale.

În cel mai rău caz, pot distruge vieți:

Obsesia pentru greutate duce la tulburări alimentare,

mai ales în cazul copiilor.

În Statele Unite, 80% din fetele de 10 ani

spun că au urmat o cură de slăbire.

Fiicele noastre au învățat să-și cântărească valoarea

pe un cântar greșit.

Chiar și când funcționează,

dieta este o pierdere de timp și de energie.

Folosește-ți în schimb energia

ca să-ți ajuți copiii la teme

sau ca să termini un proiect important.

Fiindcă energia e limitată,

orice strategie care o implică în mod constant

în mod garantat

va da greș

când îți îndrepți atenția spre altceva.

Aș vrea să închei cu următoarea idee:

Ce-ar fi să le spunem fetelor care țin cure

că pot să mănânce când le e foame?

Ce-ar fi să le învățăm să-și cunoască apetitul,

în loc să se teamă de el?

Cred că multe ar fi mai fericite și mai sănătoase,

iar la maturitate

ar avea o greutate mai mică.

Aș vrea ca cineva să-mi fi spus asta

când aveam 13 ani.

Mulțumesc.

(Aplauze)