Anul în care am citit câte o carte din fiecare țară a lumii

Ann Morgan s-a considerat o persoană destul de erudită -- până când a descoperit "marele gol cultural" din biblioteca sa. Printre o varietate de autori britanici și americani, existau doar puține opere aparținând autorilor din afara sferei vorbitoare de limba engleză. Astfel aceasta și-a propus un plan ambițios: să citească câte o carte din fiecare țară a lumii timp de un an. Acum, aceasta încurajează și alți anglofili să citească opere traduse pentru ca editorii să se straduiască mai mult să recupereze aceste pietre prețioase literare. Explorați hărțile interactive ale aventurii sale literare aici: go.ted.com/readtheworld

Se spune adesea că puteți afla multe
despre o persoană

uitându-vă la ce se află
în biblioteca lor.

Ce spune biblioteca mea despre mine?

Când m-am întrebat același lucru
acum cațiva ani,

am făcut o descoperire alarmantă.

Întotdeauna m-am considerat
o persoană destul de cultă

și cosmopolită,

însă biblioteca mea spunea
o poveste oarecum diferită.

Cam toate titlurile de pe rafturi

erau ale unor autori britanici
sau nord-americani,

și nu aveam aproape nici o traducere.

Această enormă limitare culturală
a lecturii mele

a fost un adevărat șoc.

Gândindu-mă mai bine,
părea o adevărată pierdere.

Știam că trebuie să existe o mulțime
de povești extraordinare

scrise de autori în alte limbi
decât engleza.

Era destul de trist să cred
că obiceiurile mele de lectură ar însemna

că probabil nu le voi descoperi niciodată.

Așadar am decis să mă înscriu

la un curs intensiv
de lectură internațională.

2012 a fost un an foarte internațional
pentru Marea Britanie;

a fost anul Jocurilor Olimpice.

Așadar am decis să-l folosesc ca perioadă

în care să-ncerc să citesc un roman,
o colecție de povești scurte

sau memorii din fiecare țară din lume.

Asta am și făcut.

A fost foarte palpitant,

am învățat câteva lucruri remarcabile

și am creat câteva relații minunate

pe care vreau să vi le împărtășesc azi.

Dar totul a început
cu câteva probleme practice.

După ce am hotărât ce țări

voi folosi pentru proiectul meu,

am încheiat prin a avea o listă
a țărilor recunoscute de ONU,

la care adăugasem Taiwan,

ajungând astfel la 196 de țări.

După ce am stabilit
cum să citesc și să scriu un blog

despre cam patru cărți pe săptămană

pe lângă cele cinci zile lucrătoare,

am fost confruntată cu faptul
că s-ar putea să nu reușesc

să găsesc cărți în limba engleză
din fiecare țară.

Doar în jur de 4,5%
dintre creațiile literare publicate

în fiecare an în Marea Britanie
sunt traduceri,

iar procentajele sunt similare
în restul țărilor vorbitoare de engleză.

Totuși, numărul de cărți traduse publicate

în multe alte țări e mult mai ridicat.

4,5% pare destul de puțin pentru început,

însă ce acest procentaj nu vă spune

e că multe dintre aceste cărți
provin din țări

cu o rețea de edituri dezvoltată

și mulți profesioniști pregătiți
să vândă aceste titluri

editurilor care publică în limba engleză.

De exemplu, chiar dacă peste
100 de titluri sunt traduse din franceză

și publicate anual în Marea Britanie,

majoritatea provin din țări
precum Franța sau Elveția.

Însă partea vorbitoare
de limba franceză a Africii

rămâne deseori neglijată.

În concluzie, există multe țări

care au puțină sau chiar nici un fel
de literatură disponibilă

în limba engleză.

Aceste cărți rămân neobservate
de către cititorii

celei mai publicate limbi
din întreaga lume.

Însă când vine vorba de a "citi" lumea

cea mai mare provocare pentru mine

a fost faptul că nu am știut
de unde să încep.

Petrecându-mi viața
citind aproape în exclusivitate

cărți englezești și nord-americane

nu am știut cum să identific
și să găsesc povești

și cum să le aleg
din restul țărilor din întreaga lume.

Nu v-aș fi putut spune
cum să găsiți o poveste din Swaziland.

Nu aș fi recunoscut un roman
de calitate din Namibia.

Nu există nici un dubiu --

eram un xenofob literar dezorientat.

Cum puteam așadar să citesc
întreaga lume?

Trebuia să cer ajutor.

Astfel în octombrie 2011,
mi-am înregistrat blogul,

ayearofreadingtheworld.com,

și am facut un apel online.

Am explicat cine eram,

cât de săracă era experiența mea literară

și i-am rugat pe toți cei interesați

să lase un mesaj sugerând ce aș putea citi

din alte colțuri ale lumii.

Nu aveam nici cea mai vagă idee
dacă cineva ar fi interesat,

dar la câteva ore
de la postarea apelului online,

oamenii au început să mă contacteze.

Inițial au fost doar prieteni și colegi.

Apoi prietenii prietenilor

și destul de curând, străini.

La patru zile de la postarea apelului,

am primit un mesaj de la o femeie
pe nume Rafidah din Kuala Lumpur.

Mi-a spus că era încântată
de proiectul meu,

întrebând dacă poate merge
la librăria locală în limba engleză

pentru a alege o carte malaeziană
pe care să mi-o trimită apoi.

Am acceptat plină de entuziasm,

iar după câteva săptămâni,

a sosit un pachet conținând
nu una, ci două cărți --

alegerea Rafidei din Malaezia

și o carte din Singapore
pe care a ales-o pentru mine.

La vremea aceea, eram destul de surprinsă

că un străin de la mai mult
de 6,000 de mile distanță

ar face un asemenea gest pentru cineva

pe care probabil
nu-l va întâlni niciodată.

Dar bunăvoinţa Rafidei s-a dovedit
a fi „tiparul” întregului an.

Deseori oamenii s-au străduit să mă ajute.

Unii au condus cercetări pentru mine,

iar alţii și-au întrerupt
vacanţele și călătoriile de afaceri

pentru a merge la librării pentru mine.

Dacă doriţi să citiţi întreaga lume

și să o experimentaţi
cu o minte deschisă,

lumea vă va ajuta.

În cazul ţărilor

cu puţină sau fără literatură
disponibilă în limba engleză,

oamenii au făcut încă un efort.

Deseori, cărţile proveneau
din surse neașteptate.

Lectura mea din Panama de exemplu,
a provenit dintr-o conversaţie

avută pe Twitter cu Canalul Panama.

Da, Canalul Panama
are un cont de Twitter.

Când le-am scris despre proiectul meu,

mi-au sugerat să încerc
să găsesc lucrările

autorului Juan David Morgan
originar din Panama.

I-am găsit site-ul
și i-am trimis un mesaj,

întrebând dacă unul
dintre romanele sale în spaniolă

au fost traduse în engleză.

Mi-a spus că niciunul
nu a fost publicat,

dar că avea o traducere nepublicată

a romanului său „Calul de Aur".

Mi-a trimis-o pe e-mail,

lucru ce m-a făcut unul
dintre primii cititori

ai cărții în limba engleză.

Morgan nu a fost singurul autor

care și-a împărtășit lucrările astfel.

Din Suedia până în Palau,

scriitori și traducători
mi-au trimis cărți autopublicate

și manuscrise nepublicate

care nu au fost selectate
de către editurile anglofone

sau care nu mai erau disponibile,

oferindu-mi astfel o privire privilegiată
asupra unor lumi imaginare remarcabile.

Am citit, spre exemplu,

despre regele sud-african Ngungunhane
care a condus revolta

împotriva stăpânirii portugheze
în secolul al XIX-lea;

despre ritualurile de căsătorie
dintr-un sat îndepărtat

pe coasta Marii Caspice în Turkmenistan.

Am întâlnit varianta
lui Bridget Jones din Kuwait.

(Râsete)

Am citit și despre o orgie
într-un copac din Angola.

Însă probabil cel mai uimitor exemplu

când e vorba de eforturile
depuse de oameni

pentru a mă ajuta să citesc lumea,

a avut loc spre sfârșitul misiunii mele,

când am încercat să procur o carte
din mica nație insulară

din insula africană São Tomé and Príncipe.

După ce am petrecut luni întregi
încercând totul pentru a găsi

o carte tradusă în limba engleză
din această țară,

se părea că unica opțiune rămasă

era să văd dacă puteam găsi ceva tradus
de la zero pentru mine.

Nu eram deloc convinsă

că cineva ar dori
să mă ajute cu acest lucru

și să își dedice timpul pentru așa ceva.

Însă la o săptămână de la postarea mea
pe Twitter și Facebook,

adresată vorbitorilor de portugheză,

aveam mai mulți oameni
decât îmi permitea proiectul

inclusiv Margaret Jull Costa,
un lider în domeniul său,

care a tradus lucrarea câștigătorului
premiului Nobel José Saramago.

Cu nouă voluntari dispuși să mă ajute,

am reușit să găsesc o carte
de un autor din São Tomé

și am cumpărat multe copii online.

Iată una dintre ele.

Am trimis câte o copie fiecărui voluntar.

Fiecare și-a ales
câteva povestiri scurte din colecție,

s-au ținut de cuvânt
și mi-au trimis traducerile,

iar după șase săptămâni
am putut citi întreaga carte.

În acel caz, după cum am realizat,
în timpul anului dedicat citirii lumii,

lipsa mea de cunoștințe
și recunoașterea limitărilor mele

au devenit o mare oportunitate.

Când venise vorba
de São Tomé și Príncipe,

am avut ocazia să învăț ceva nou

și să descopăr o colecție de povestiri,

dar și să reunesc un grup de oameni

pentru a facilita desfășurarea
unui efort creativ colectiv.

Slăbiciunea mea se transformase
în punctul forte al proiectului.

Cărțile citite în acel an
mi-au deschis ochii asupra multor lucruri.

După cum știu toți iubitorii de carte,

cărțile au uimitoarea putere de a ne ajuta
să evadăm din noi înșine

și să descoperim o nouă gândire,

ce ne va ajuta, măcar pentru o vreme,

să vedem lumea cu alți ochi.

Acest lucru poate fi uneori
o experiență dificilă

mai ales dacă citiți o carte

dintr-o cultură ale cărei valori
sunt diferite de ale culturii voastre.

În același timp
poate fi foarte edificator.

Explorând idei noi veți putea
să vă clarificați propria gândire.

Va putea ilustra anumite limitări

ale felului în care ați perceput
lumea până atunci.

Privind înapoi la o mare parte
din literatura în engleză

cu care am crescut, spre exemplu,

am început să realizez
cât de restrânsă era aceasta,

comparativ cu bogăția
oferită de lumea întreagă.

În timp ce dădeam pagina,

un alt lucru a început să se petreacă.

Încetul cu încetul,

lunga listă de țări
cu care îmi începusem anul s-a schimbat

dintr-un registru sec, pur academic
al unor nume de locuri

în entități reale, vii.

Nu doresc să sugerez că este posibil

să obtineți o viziune completă
asupra unei țări doar citind o carte.

Însă la un loc,
poveștile citite în acel an

m-au făcut să mă simt mai vie ca niciodată

față de bogăția, diversitatea
și complexitatea acestei planete speciale.

A fost ca și cum poveștile lumii

și oamenii care s-au străduit
să mă ajute să le citesc

au făcut totul real.

Astăzi, când mă uit în biblioteca mea,

sau la titlurile din e-reader,

acestea spun o poveste complet diferită.

E povestea modului în care cărțile
au puterea de a ne uni

în ciuda diferențelor politice, culturale,
geografice, sociale sau religioase.

Este povestea potențialului
avut de oamenii pentru a lucra împreună.

Este și un testament

al vremurilor extraordinare în care trăim
când mulțumită Internetului,

e mai ușor ca niciodată

pentru un străin să împărtășească
o poveste, o viziune, o carte

cu o persoană din celălalt cap al lumii,
pe care poate nu o va întâlni vreodată.

Sper să fie o poveste pe care o voi citi
mulți ani de acum inainte.

Sper deasemenea
că mulți mi se vor alătura.

Dacă am citi mai mult,
ar exista o cerere mai mare

pentru editori să traducă mai multe cărți,

iar noi toți ne-am îmbogăți astfel.

Mulțumesc.

(Aplauze)