Tonomatul meu de ADN

Tonomatele de obicei oferă răcoritoare, batoane de ciocolată și chipsuri. Nu este cazul și cu cel creat de membrul TED Gabe Barcia-Colombo. Acest artist a conceput un tonomat de ADN care distribuie DNA uman prelevat, împachetat într-o fiolă cu o poză de colecție a peroanei care l-a furnizat. Este fascinant și ingenios, dar indică probleme etice mai mari care vor apărea pe măsură ce accesul la biotehnologie crește.

Iată un tonomat din Los Angeles.

Este într-un mall și vinde icre.

E un tonomat cu caviar.

Acesta e Art-o-mat,

un tonomat de obiecte de artă care vinde

creații mici ale diverșilor artiști,

din piese mici de lemn sau cutii de chibrite,

în ediție limitată.

Acesta e Oliver Medvedik. Nu este un tonomat,

dar e unul dintre fondatorii Genspace,

un biolaborator communitar din Brooklyn, New York,

unde oricine poate lua cursuri

să învețe să facă lucruri cum ar fi
să cultive E. coli care strălucesc la întuneric

sau cum să preleve ADN de căpșună.

L-am văzut pe Oliver făcând una dintre
extracțiile lui de ADN în urmă cu un an

și asta m-a adus pe calea această bizară

despre care vă voi spune acum.

Pentru că ADNul de căpșună e fascinant,
e atât de frumos.

Nu mi-ar fi trecut prin cap
că ANDul ar fi ceva frumos,

până să-l văd în această formă.

Mulți, mai ales în comunitatea artiștilor,

nu se prea implică în știință.

M-am înscris la Genspace imediat

și l-am întrebat pe Oliver:
”Dacă putem face așa ceva cu căpșuni,

putem face la fel și cu oamenii?”

10 minute mai târziu, agitam

mostre în fiole și puneam la cale

un protocol pentru prelevarea de ADN uman.

Am început să fac asta pe cont propriu

și iată cum arată ADNul meu.

Eram la o cină cu niște prieteni artiști

și le spuneam despre acest proiect

și nu le venea să creadă că ADNul e vizibil.

Așa că am decis să scoatem mostre pe loc.

Am inițiat cinele acestea ciudate acasă vineri seara

la care puteau veni oameni

cărora le făceam prelevări de ADN

și le și capturau pe film

deoarece creau un fel de portrete nostime.

(Râsete)

Sunt oameni care nu se implică

în știință de nicio formă.

Îți poți da seama din reacțiile lor.

Dar au devenit fascinați de asta

și era palpitant pentru mine să-i văd

entuziasmați de știintă.

Am început să fac asta regulat.

E oarecum ciudat de făcut în fiecare vineri,

dar asta am început să fac

și am strâns ANDul unui grup întreg

de prieteni în fiole mici

și le categorisesc.

Iată cum arăta.

M-a făcut să mă gîndesc la două lucruri.

În primul rând, semăna mult cu pagina mea de Facebook.

Într-un fel, am creat un fel de rețea genetică,

o rețea socială genetică, de fapt.

În al doilea rând, a venit un prieten la mine odată,

s-a uitat pe masa mea și a zis: “Oh.

De ce sunt numerotate? Persoana
asta e mai rară decât cealaltă?”

Nici măcar nu mă gândisem la asta.

Erau numerotați pentru că așa
fusese ordinea în care am extras ADNul.

Dar m-a făcut să mă gândesc
la colecționarea jucăriilor

și la ceea ce se întâmplă în momentul de față

cu jucării în cutii luate orbește

și la colecționarea acestor jucării rare.

Cumperi jucării. Nu știi sigur ce e înăuntru.

Dar când le deschizi,

ai grade diferite de raritate a jucăriilor.

Mi s-a părut interesant.

M-am gândit la asta,
la tonomatul de caviar și la Art-o-mat,

și dintr-un oarecare motiv,
desenam într-o noapte un tonomat,

gândindu-mă să fac tablouri după un tonomat

și fiola mică cu ADNul meu stătea acolo

și mi-am imaginat un fel de colaborare frumoasă

între catenelee de ADN și bobinele unui tonomat.

Și evident, m-am hotărât să creez o instalație de artă

numită Tonomatul de ADN.

Iată-l.

(Muzică)

[“Tonomatul de ADN - o instalație artistică
despre accesul crescând la biotehnologie.”]

[“La un preț rezonabil, puteți cumpăra o mostră

de ADN uman de la un tonomat convențional”]

[“Fiecare mostră vine împachetată

cu un portret colecționabil
în ediție limitată a specimenului uman”]

[“Tonomatul de ADN tratează ADNul

drept material colecționabil și aduce în evidență

probleme legale asupra împroprietăririi de ADN.”]

Gabriel Garcia-Colombo. Tonomatul de ADN

e momentan expus la câteva galerii din New York

și chiar vinde destul de bine.

Suntem la prima ediție cu 100 de piese

și sperăm să pregătim încă o ediție în curând.

Mi-ar plăcea mai degrabă să-l aduc
într-o stație centrală de metrou,

cum ar fi Grand Central sau Stația Penn,

chiar lângă alte tonomate din acea locație.

Cu acest proiect și cu multe proiecte artistice ale mele

vreau să întreb publicul un lucru:

atunci când biotehnologia și secvențierea ADNului

devin la fel de ieftine precum,
să zicem, tăierea cu laser,

imprimarea 3D sau cumpărarea caviarului
de la tonomat,

v-ați mai ceda mostra de ADN
ca să facă parte dintr-un tonomat?

Și cât vor valora aceste mostre?

Veți mai cumpăra mostra altcuiva?

Și ce veți putea face cu acea mostră?

Vă mulțumesc.

(Aplauze)