Cum percepem culorile - Colm Kelleher

Vezi toată lecția: http://ed.ted.com/lessons/how-we-see-color-colm-kelleher

În ochi există trei tipuri de receptori ai culorii: roșu, verde și albastru. Dar cum vedem uimitorul caleidoscop al celorlalte culori care formează lumea noastră? Colm Kelleher ne explică cum percep oamenii toate culorile, de la castaniu la acvamarin.

Talk by Colm Kelleher, animation by TED-Ed.

Poate ați auzit că lumina este un fel de undă,

iar culoarea unui obiect

e legată de frecvența undelor de lumină pe care le reflectă.

Undele luminoase de înaltă frecvență sunt violet.

undele luminoase de joasă frecvență sunt roșii,

iar frecvențele intermediare sunt galbene.

verzi,

oranj,

ș.a.m.d.

Această idee poate fi numită culoare fizică,

deoarece prezintă culoarea ca fiind o proprietate fizică a luminii,

fără să depindă de percepția umană.

Deși teoria nu e greșită,

ea nu reprezintă întregul adevăr.

De exemplu, poate ați mai văzut acest desen;

După cum vedeți, zona unde se suprapun luminile roșie și verde e galbenă.

E puțin ciudat, dacă stai să te gîndești.

Pentru că lumina este o undă, două frecvențe diferite

n-ar trebui să se contopească.

Ar trebui doar să coexiste,

ca niște cântăreți care cântă o simfonie.

Dar, în această zonă galbenă

există două tipuri diferite de unde:

una cu frecvență roșie

și una cu frecvență verde.

Nu apare nicio lumină galbenă.

Așadar, cum de această zonă

unde se întâlnesc luminile roșii și verzi

nouă ni se pare galbenă?

Pentru a înțelege, e nevoie de puțină biologie,

în special referitor la modul în care oamenii percep culorile.

Percepția luminii are loc într-un strat foarte subțire de celule,

numit retină,

care acoperă partea interioară posterioară a globului ocular.

Retina are două tipuri de celule detectoare de lumină:

bastonașe și conuri.

Bastonașele sunt folosite pentru vederea în condiții

de lumină slabă și sunt de un singur tip.

Conurile sunt ceva mai complexe.

Există trei feluri de conuri care corespund în general

culorilor roșu,

verde,

și albastru.

Când vezi o culoare,

fiecare con își trimite propriul său semnal către creier.

De exemplu, să zicem că o lumină galbenă,

cu adevărat galbenă, cu frecvență galbenă,

îți apare în fața ochilor.

Ochiul tău nu are un con specializat să detecteze galbenul,

dar, fiind destul de apropiat de verde,

și de roșu

se activează ambele conuri, roșii și verzi,

fiecare trimițând un semnal care anunță creierul despre asta.

Desigur, mai este o metodă de a activa

simultan conurile roșii și verzi:

în cazul în care luminile roșii și verzi apar simultan.

Problema e că, la creier ajunge același semnal, indiferent

dacă tu vezi lumină cu frecvență galbenă

sau lumină care e o combinație de frecvențe verzi și roșii.

De aceea, în materie de lumină, roșu plus verde dă galben.

Oare de ce nu poți vedea culorile când e întuneric?

Ei bine, când lumina e slabă, celulele bastonașe din retină

preiau controlul.

Pentru că ai un singur tip de celule bastonașe,

de aceea la creier pleacă

un singur tip de semnal:

lumină sau întuneric.

Pentru că avem un singur fel de detector al luminii,

nu putem vedea culorile.

Există un număr infinit de culori fizice,

și, pentru că avem numai trei feluri de conuri,

creierul poate fi păcălit să creadă că vede orice culoare

asamblând cu atenție combinația corectă a

numai trei culori:

roșu, verde și albastru.

Aceată proprietate a vederii umane e foarte utilă în realitate.

De exemplu, producția de televizoare.

În loc să fie nevoiți să pună în televizor un număr infinit de culori

pentru a simula lumea reală.

producătorii de televizoare se pot limita la trei:

roșu, verde și albastru.

Un mare noroc pentru ei, trebuie să recunoaștem.