De ce știrile nu sunt de fapt știri. [Epipheo.TV]

Ryan Holiday, autorul cărții ”Crede-mă, eu mint.” povestește puțin despre cum a manipulat presa să aducă povești false, anonime, pe primele pagini ale unor publicații importante. El se întreabă dacă știrile noastre pot fi de încredere, datorită faptului că sistemul prin care publicațiile își aleg poveștile este defect. De fapt, știrile ar putea să nu fie știri deloc.

L-am intervievat pe Ryan Holiday ca să aflăm mai multe. Epifanie? Dacă nu plătești pentru un produs online, atunci tu ești produsul.

Cartea lui Ryan:
"Trust Me, I'm Lying: Confessions of a Media Manipulator," by Ryan Holiday
http://amzn.to/13cvGAH

SUBSCRIBE FOR NEXT WEEK'S VIDEO!
-- Best Subscription Method --
YouTube: http://www.youtube.com/subscription_center?add_user=epipheo

-- Alternative Subscription Methods --
Email: http://eepurl.com/plpof
RSS: http://feeds.feedburner.com/epipheotv

LET'S BE SOCIAL TOGETHER, SHALL WE?
http://www.facebook.com/epipheo
http://twitter.com/epipheo
http://gplus.to/epipheo

WEEKLY VIDEOS NOT ENOUGH FOR YOU?
Awesomeness we make for other people: http://www.youtube.com/epipheostudios

Epiphanies Change Lives
http://www.epipheo.tv

Truth. Story. Love.
http://www.epipheo.com

Deci petreci timp pe internet și vezi un link către un artcol de la o sursă

de știri de încredere, are un titlu intrigant, așa că te decizi să o citești. Și mai târziu afli

că acel articol a fost în mare parte fals. Ceea ce credeai că sunt știri era doar

bârfe sau presupuneri. Deci îl avem aici pe Ryan Holiday. El este un manipulator media și explică

felul în care se întâmplă asta.

Ceea ce am descoperit rapid a fost că presa are un fel de ierarhie sau lanț.

La bază sunt bloggerii mici, cu puțini cititori, dar cu un prag

corespunzător de jos pentru ceea ce ar trebui și nu ar trebui să publice. Să zicem că acest blog publică un zvon, iar apoi

Business Insider sau The Huffington Post sau Perez Hilton scrie despre asta. Acum, datorită

importanței acelor site-uri, subiectul devine ceva despre care oamenii vorbesc pe

Twitter, Facebook, pe mail, ei discută despre asta.

Și în continuare producătorii CNN, producătorii unui talk-show al unui radio de dreapta, jurnaliștii de la

New York Times - de unde au aflat știrea? Nu sunt afară pe străzi

de parcă am fi în urmă cu 100 ani. Nu, ei citesc despre ce discută oamenii online.

Și acest ciclu este deturnat de oameni ca mine care spun ”Okay, dacă acest blog are

puterea ca din greșeală să pornească o furtună în presă prin ceea ce publică, îi voi face

să publice ceva ce îmi este mie benefic.”

Eu am trimis mail-uri false anonime și am văzut cum ele s-au transformat în povești de prima pagină.

Publicul nu este conștient că acesta este modul în care știrile se fabrică- dar ambele părți care beneficiază

pe urma știrilor- partea de marketing și partea de știre- nici una nu este preocupată în special

de calitate. Ambele sunt preocupate de ceea ce va atrage atenție.

Și așa blogurile și site-urile cu știri produc bani. Mai întâi atrag

mulțti vizitatori către ei. Și apoi vând acele numere cu vizualizări celor din publicitate. Astfel ca să

obții mai multe vizualizări faci lucruri ca...

Adresezi întrebări retorice false într-un titlu; verifici faptele după ce ai publicat

un articol; bârfești; speculezi; inventezi o poveste de la zero.

Dar dacă vreau știri reale, de calitate. N-ar trebui ca site-urile cu știri să dorească

să îmi ofere asta?

Uite, cred că ideea este că dacă nu plătești pentru asta atunci

ei nu dau doi bani pe tine. Ei sunt loiali celor care aduc publicitatea.

Dacă tu nu plătești pentru asta, tu nu ești clientul, tu ești de fapt produsul.