< Return to Video

Cum ne arată radiotelescoapele galaxii nevăzute

  • 0:00 - 0:04
    Spațiul, ultima frontieră.
  • 0:06 - 0:09
    Am auzit pentru prima oară aceste cuvinte
    când aveam doar șase ani
  • 0:09 - 0:12
    și am fost profund inspirată.
  • 0:12 - 0:14
    Voiam să explorez lumi noi, ciudate.
  • 0:14 - 0:16
    Voiam să caut noi forme de viață.
  • 0:16 - 0:19
    Voiam să văd tot
    ceea ce universul avea să ofere.
  • 0:20 - 0:24
    Iar acele visuri, acele cuvinte,
    m-au purtat într-o călătorie,
  • 0:24 - 0:25
    o călătorie a cunoașterii,
  • 0:25 - 0:27
    prin școală, prin facultate,
  • 0:27 - 0:31
    către un doctorat și, în final,
    spre a deveni astronom.
  • 0:32 - 0:35
    Am învățat două lucruri uimitoare,
  • 0:35 - 0:36
    unul puțin neplăcut,
  • 0:37 - 0:39
    în timpul doctoratului.
  • 0:39 - 0:41
    Realitatea era
  • 0:41 - 0:44
    că nu aveam să pilotez o navă cosmică
    prea curând.
  • 0:45 - 0:50
    Dar, pe lângă asta, am învățat
    că universul este ciudat, minunat și vast,
  • 0:50 - 0:53
    chiar prea vast pentru a putea fi explorat
    cu o navă spațială.
  • 0:54 - 0:57
    Așa că mi-am concentrat atenția
    către astronomie și telescoape.
  • 0:58 - 1:01
    Vă arăt acum o imagine a boltei cerești.
  • 1:01 - 1:03
    O puteți vedea de oriunde din lume.
  • 1:03 - 1:07
    Toate aceste stele fac parte
    din galaxia noastră, Calea Lactee.
  • 1:08 - 1:10
    Dacă ați merge undeva
    unde cerul este mai negru,
  • 1:10 - 1:13
    într-o zonă întunecată, poate în deșert,
  • 1:13 - 1:15
    ați putea vedea centrul Căii Lactee
  • 1:15 - 1:18
    întins dinaintea voastră,
    sute de miliarde de stele.
  • 1:19 - 1:20
    Este o imagine extrem de frumoasă.
  • 1:20 - 1:22
    E plină de culoare.
  • 1:22 - 1:25
    Însă este doar o parte
    a universului nostru.
  • 1:25 - 1:28
    Puteți vedea că de-a lungul imaginii
    este un soi de praf întunecat.
  • 1:29 - 1:31
    Acela este praful din galaxia noastră
  • 1:31 - 1:33
    ce obturează lumina stelelor.
  • 1:33 - 1:35
    Dar ne descurcăm destul de bine.
  • 1:35 - 1:38
    Chiar și cu ochiul liber
    putem explora colțul nostru de univers.
  • 1:39 - 1:40
    Se poate și mai bine.
  • 1:40 - 1:44
    Putem folosi telescoape minunate,
    precum Telescopul Hubble.
  • 1:44 - 1:46
    Astronomii au obținut această imagine.
  • 1:46 - 1:48
    Este denumită Hubble Deep Field,
  • 1:48 - 1:52
    și au petrecut sute de ore
    observând o mică parte a cerului
  • 1:52 - 1:56
    cât unghia degetului mare
    văzută de la distanța brațului întins.
  • 1:56 - 1:57
    Iar în această imagine
  • 1:57 - 1:58
    puteți vedea sute de galaxii,
  • 1:58 - 2:02
    și știm că trebuie să existe
    sute de milioane, miliarde de galaxii
  • 2:02 - 2:03
    în întregul univers,
  • 2:03 - 2:06
    unele ca a noastră
    și altele foarte diferite.
  • 2:06 - 2:09
    Așa că vă gândiți: e în regulă,
    îmi pot continua călătoria.
  • 2:09 - 2:12
    E simplu. Trebuie doar să folosesc
    un telescop foarte puternic
  • 2:12 - 2:14
    și să privesc cerul, nimic mai mult.
  • 2:14 - 2:18
    De fapt, pierdem mult
    dacă ne limităm doar la asta.
  • 2:18 - 2:21
    Asta se întâmplă
    pentru că tot ce v-am spus până acum
  • 2:21 - 2:25
    s-a referit doar la spectrul vizibil,
    doar la ceea ce puteți vedea cu ochii,
  • 2:25 - 2:26
    iar asta este o parte mică,
  • 2:26 - 2:29
    o părticică infimă,
    din ceea ce universul are să ne ofere.
  • 2:30 - 2:35
    Există două mari probleme
    cu observațiile în spectrul vizibil.
  • 2:35 - 2:38
    Nu numai că pierdem informații
    de la restul proceselor
  • 2:38 - 2:41
    care emit alte tipuri de radiație,
  • 2:41 - 2:42
    dar există două chestiuni.
  • 2:42 - 2:46
    Prima se referă la praful
    pe care l-am menționat mai devreme.
  • 2:46 - 2:49
    Praful blochează lumina să ajungă la noi.
  • 2:49 - 2:53
    Pe măsură ce privim mai adânc în Univers,
    vedem mai puțină lumină.
  • 2:53 - 2:55
    Praful o oprește să ajungă la noi.
  • 2:56 - 2:59
    Dar există și o problemă foarte ciudată
    cu utilizarea spectrului vizibil
  • 2:59 - 3:01
    în scopul explorării universului.
  • 3:02 - 3:04
    Luați un minut de pauză.
  • 3:04 - 3:07
    Imaginați-vă că stați
    la colțul unei străzi aglomerate.
  • 3:07 - 3:09
    Mașinile trec pe lângă voi.
  • 3:09 - 3:10
    Se apropie o ambulanță.
  • 3:10 - 3:13
    Are pornită sirena cu sunetul ei ascuțit.
  • 3:13 - 3:16
    (Imită sunetul sirenei)
  • 3:16 - 3:18
    Sunetul pare să-și fi schimbat tonalitatea
  • 3:18 - 3:21
    pe măsură ce se apropia
    și se îndepărta de voi.
  • 3:21 - 3:25
    Șoferul ambulanței nu a modificat sunetul
    ca să se distreze pe seama voastră.
  • 3:26 - 3:29
    Efectul este un produs al percepției.
  • 3:29 - 3:31
    Undele sonore,
    pe măsură ce ambulanța se apropia,
  • 3:31 - 3:33
    erau comprimate
  • 3:33 - 3:35
    și aveau o tonalitate mai ridicată.
  • 3:35 - 3:38
    Pe măsură ce ambulanța se îndepărta,
    undele sonore erau dilatate,
  • 3:38 - 3:40
    și aveau o tonalitate mai joasă.
  • 3:40 - 3:41
    Același lucru se întâmplă și cu lumina.
  • 3:42 - 3:44
    Obiectele care se apropie de noi
  • 3:44 - 3:48
    au undele luminoase comprimate,
    făcându-le să apară mai albastre.
  • 3:48 - 3:50
    Obiectele ce se îndepărtează de noi
  • 3:50 - 3:53
    au undele luminoase dilatate,
    făcându-le să apară mai roșii.
  • 3:53 - 3:56
    Denumim aceste efecte
    deplasarea spre albastru și spre roșu.
  • 3:56 - 3:59
    Universul se extinde,
  • 3:59 - 4:04
    deci toate obiectele se îndepărtează
    unele de altele,
  • 4:04 - 4:06
    ceea ce înseamnă
    că totul are o tentă roșie.
  • 4:07 - 4:11
    Și, în mod ciudat, dacă vă uitați
    mai în profunzimea universului,
  • 4:11 - 4:15
    veți vedea că obiectele îndepărtate
    se mișcă mai repede și mai departe,
  • 4:15 - 4:17
    ceea ce le face să apară și mai roșii.
  • 4:18 - 4:20
    Dacă revenim la Hubble Deep Field
  • 4:21 - 4:23
    și continuăm să cercetăm universul
    tot mai adânc,
  • 4:23 - 4:25
    folosind doar telescopul Hubble,
  • 4:25 - 4:27
    când ajungem la o anumită depărtare,
  • 4:28 - 4:29
    totul devine roșu,
  • 4:30 - 4:32
    ceea ce aduce cu sine o altă problemă.
  • 4:32 - 4:34
    Până la urmă ajungem atât de departe
  • 4:34 - 4:37
    încât totul trece în domeniul infraroșu
  • 4:37 - 4:39
    și nu mai vedem nimic.
  • 4:40 - 4:41
    Deci trebuie să ocolim problema.
  • 4:41 - 4:43
    Altfel, călătoria mea este limitată.
  • 4:43 - 4:45
    Voiam să explorez întreg universul,
  • 4:45 - 4:49
    nu doar ceea ce era vizibil
    până la limita domeniului infraroșu.
  • 4:50 - 4:51
    Există o cale.
  • 4:51 - 4:53
    Se numește radioastronomie.
  • 4:53 - 4:55
    Astronomii o utilizează de zeci de ani.
  • 4:55 - 4:56
    Este un domeniu fantastic.
  • 4:57 - 5:00
    Vă prezint Radio Telescopul Parkes,
    denumit de pasionați „The Dish” (Antena).
  • 5:00 - 5:02
    Poate că ați văzut filmul.
  • 5:02 - 5:04
    Tehnica radio este cu adevărat genială.
  • 5:04 - 5:06
    Ne permite să pătrundem
    mult mai în profunzime.
  • 5:06 - 5:09
    Nu este limitată de praf,
  • 5:09 - 5:11
    deci poți vedea totul din univers,
  • 5:11 - 5:13
    iar deplasarea spre roșu
    nu e atât de problematică
  • 5:13 - 5:16
    pentru că putem construi receptoare
    pentru lățimi mari de bandă.
  • 5:17 - 5:21
    Ce vede telescopul Parkes când îl orientăm
    către centrul Căii Lactee?
  • 5:21 - 5:23
    Ar trebui să vedem ceva fantastic, nu?
  • 5:23 - 5:26
    Ei bine, chiar vedem ceva interesant.
  • 5:26 - 5:28
    Am scăpat de tot praful.
  • 5:28 - 5:31
    Cum am mai spus, undele radio
    trec prin praf, deci nu e o problemă.
  • 5:32 - 5:34
    Dar imaginea este foarte diferită.
  • 5:34 - 5:38
    Vedem centrul galaxiei strălucind,
  • 5:38 - 5:39
    dar nu e lumina stelelor.
  • 5:40 - 5:43
    Această lumină se numește
    radiație sincrotronă,
  • 5:43 - 5:48
    și este formată din electroni în mișcare
    prin câmpurile magnetice ale cosmosului.
  • 5:48 - 5:51
    Deci imaginea e umplută
    de această strălucire.
  • 5:51 - 5:55
    Și mai putem vedea șuvițe ciudate
    ce radiază din ea
  • 5:55 - 5:57
    și obiecte care nu corespund
  • 5:57 - 6:00
    cu nimic din ceea ce vedem
    cu proprii ochi.
  • 6:00 - 6:03
    Dar interpretarea acestei imagini
    este dificilă,
  • 6:03 - 6:06
    pentru că, după cum puteți vedea,
    are o rezoluție foarte slabă.
  • 6:06 - 6:08
    Undele radio au o lungime de undă mare,
  • 6:08 - 6:10
    ceea ce le face să aibă o rezoluție slabă.
  • 6:10 - 6:12
    De asemenea, imaginea este alb/negru,
  • 6:12 - 6:16
    deci nu știm culoarea obiectelor din ea.
  • 6:17 - 6:18
    Revenind în prezent.
  • 6:18 - 6:19
    Putem construi telescoape
  • 6:20 - 6:22
    care pot depăși aceste probleme.
  • 6:22 - 6:25
    Vă arăt aici o imagine
    a Radio Observatorului Murchison,
  • 6:26 - 6:28
    un loc excelent
    pentru construirea radiotelescoapelor.
  • 6:28 - 6:31
    Este neted, este uscat,
  • 6:31 - 6:34
    dar cel mai important,
    este lipsit de perturbații radio:
  • 6:34 - 6:37
    nu sunt telefoane mobile,
    Wi-Fi sau altceva,
  • 6:37 - 6:39
    pur și simplu nu există interferențe,
  • 6:39 - 6:42
    deci e un loc perfect
    pentru amplasarea unui radiotelescop.
  • 6:43 - 6:46
    Telescopul la care am lucrat câțiva ani
  • 6:46 - 6:48
    se numește Murchison Widefield Array
  • 6:48 - 6:51
    și am să vă arăt o scurtă filmare
    din timpul construcției sale.
  • 6:51 - 6:54
    Acesta este un grup
    de studenți și absolvenți
  • 6:54 - 6:55
    din Perth.
  • 6:55 - 6:57
    Îi numim Armata Studențească,
  • 6:57 - 7:00
    iar aceștia și-au dedicat timpul
    construirii unui radiotelescop.
  • 7:00 - 7:02
    Nu se acordă credite pentru asta.
  • 7:02 - 7:05
    Și asamblează acești dipoli radio.
  • 7:05 - 7:10
    Aceștia recepționează frecvențele joase,
    precum cele de la posturile radio sau TV.
  • 7:11 - 7:14
    Iar aici îi poziționăm
    pe suprafața deșertului.
  • 7:14 - 7:17
    Telescopul complet, desfășurat,
    ocupă 10 kilometri pătrați
  • 7:17 - 7:19
    în deșertul Australiei de Vest.
  • 7:19 - 7:22
    Și partea interesantă este
    că nu are piese în mișcare.
  • 7:22 - 7:24
    Pur și simplu montăm aceste antene
  • 7:24 - 7:26
    într-o rețea asemănătoare
    unei plase de sârmă.
  • 7:26 - 7:27
    E destul de ieftin.
  • 7:27 - 7:29
    Semnalul este transmis prin cabluri
  • 7:29 - 7:31
    de la antene
  • 7:31 - 7:34
    către centrul de procesare.
  • 7:34 - 7:36
    Iar dimensiunea acestui telescop,
  • 7:36 - 7:38
    faptul că l-am construit
    pe întreg deșertul,
  • 7:38 - 7:41
    ne oferă o rezoluție mai bună
    decât telescopul Parkes.
  • 7:42 - 7:45
    Deci centralizăm informația
  • 7:45 - 7:49
    și o trimitem mai departe
    către un supercalculator, aici în Perth,
  • 7:49 - 7:50
    unde intru eu în schemă.
  • 7:51 - 7:53
    (Oftează)
  • 7:53 - 7:54
    Informația radio.
  • 7:54 - 7:56
    Mi-am petrecut ultimii cinci ani
  • 7:56 - 7:58
    lucrând cu date complexe,
    foarte interesante,
  • 7:59 - 8:01
    pe care nu le mai văzuse nimeni
    până atunci.
  • 8:01 - 8:03
    Am petrecut mult timp calibrând,
  • 8:03 - 8:07
    cheltuind milioane de ore de procesare
    pe supercomputere
  • 8:07 - 8:09
    și încercând să descifrez acea informație.
  • 8:09 - 8:11
    Iar cu acest telescop,
  • 8:11 - 8:13
    cu aceste date,
  • 8:13 - 8:17
    am cercetat cerul
    întregii emisfere sudice,
  • 8:17 - 8:22
    „The Galactic and Extragalactic
    All-Sky MWA Survey”,
  • 8:22 - 8:24
    sau GLEAM, cum îl numesc eu.
  • 8:24 - 8:26
    Și sunt foarte entuziasmată.
  • 8:26 - 8:29
    Acest studiu urmează să fie publicat,
    dar încă nu a fost arătat,
  • 8:29 - 8:31
    deci sunteți primii oameni
  • 8:31 - 8:35
    care văd acest studiu al bolții cerești
    din întreaga emisferă sudică.
  • 8:35 - 8:38
    Sunt încântată să împărtășesc cu voi
    câteva imagini din acest studiu.
  • 8:39 - 8:41
    Imaginați-vă că ați mers la Murchison,
  • 8:41 - 8:43
    că ați campat sub cerul înstelat
  • 8:43 - 8:45
    și că priviți spre sud.
  • 8:45 - 8:46
    Ați văzut polul sud ceresc,
  • 8:46 - 8:47
    galaxia răsărind.
  • 8:47 - 8:50
    Dacă suprapun imaginea radio,
  • 8:50 - 8:53
    vedem ce am obținut prin studiul nostru.
  • 8:53 - 8:56
    Observați că spațiul cosmic
    nu mai e întunecat de praf.
  • 8:56 - 8:58
    Strălucește de radiație sincrotronă
  • 8:58 - 9:01
    și mii de puncte sunt vizibile.
  • 9:01 - 9:04
    Marele Nor al lui Magellan,
    cel mai apropiat vecin galactic al nostru,
  • 9:04 - 9:07
    este portocaliu, și nu alb-albastru
    cum îl știam de obicei.
  • 9:07 - 9:11
    Deci se întâmplă multe lucruri aici.
    Să privim mai de aproape.
  • 9:11 - 9:13
    Dacă ne orientăm privirea
    spre centrul galactic,
  • 9:13 - 9:16
    ce văzusem mai devreme în imaginea
    capturată de telescopul Parkes,
  • 9:16 - 9:19
    rezoluție mică, alb/negru,
  • 9:19 - 9:21
    și suprapunem imaginea GLEAM,
  • 9:22 - 9:26
    veți constata că rezoluția s-a îmbunătățit
    de o sută de ori.
  • 9:26 - 9:29
    Avem acum o imagine color a cerului,
  • 9:29 - 9:30
    o imagine tehnicolor.
  • 9:30 - 9:33
    Nu este o imagine
    prezentată în culori false.
  • 9:33 - 9:36
    Acestea sunt culorile adevărate radio.
  • 9:37 - 9:39
    Ce-am făcut a fost să colorez
    frecvențele joase în roșu
  • 9:39 - 9:41
    și pe cele înalte în albastru,
  • 9:41 - 9:43
    iar pe cele de mijloc în verde.
  • 9:43 - 9:45
    Și așa am obținut acest curcubeu.
  • 9:45 - 9:47
    Iar asta nu este culoare falsă.
  • 9:47 - 9:50
    Culorile din această imagine
    ne dezvăluie procesele fizice
  • 9:50 - 9:51
    care au loc în univers.
  • 9:52 - 9:55
    De exemplu, dacă vă uitați
    de-a lungul galaxiei,
  • 9:55 - 9:57
    strălucește de radiație sincrotronă,
  • 9:57 - 9:59
    care e portocalie spre roșu în pricinpal,
  • 9:59 - 10:02
    dar dacă ne apropiem foarte mult,
    vedem mici puncte albastre.
  • 10:02 - 10:04
    Dacă mărim imaginea,
  • 10:04 - 10:06
    aceste puncte albastre
    sunt plasmă ionizată
  • 10:06 - 10:08
    ce înconjoară stele foarte luminoase,
  • 10:09 - 10:11
    și din cauză că blochează lumina roșie,
  • 10:11 - 10:13
    ele apar albastre.
  • 10:14 - 10:17
    Ele ne pot indica
    regiunile de formare a stelelor
  • 10:17 - 10:18
    din galaxia noastră.
  • 10:18 - 10:20
    Și le-am descoperit imediat.
  • 10:20 - 10:23
    Privim galaxia și culoarea ne spune
    că ele sunt prezente acolo.
  • 10:23 - 10:25
    Puteți vedea mici baloane de săpun,
  • 10:25 - 10:28
    mici cercuri în jurul câmpului galactic,
  • 10:28 - 10:30
    iar acestea sunt rămășițele supernovelor.
  • 10:31 - 10:32
    Când o stea explodează,
  • 10:32 - 10:35
    stratul exterior este expulzat
  • 10:35 - 10:38
    și călătorește prin spațiu,
    adunând materie
  • 10:38 - 10:40
    și producând o mică crustă.
  • 10:41 - 10:44
    Este un vechi mister pentru astronomi
  • 10:44 - 10:47
    unde se află
    toate aceste rămășițe de supernove.
  • 10:47 - 10:51
    Știm că trebuie să existe
    mulți electroni de mare energie în galaxie
  • 10:51 - 10:54
    pentru a produce radiația sincrotronă
    pe care o vedem,
  • 10:54 - 10:57
    și credem că aceștia
    sunt produși de supernove,
  • 10:57 - 10:58
    dar par să nu fie destule.
  • 10:58 - 11:02
    Din fericire, GLEAM este foarte bun
    la detectarea acestor rămășițe,
  • 11:02 - 11:06
    și sperăm că vom publica un studiu
    despre acest lucru în curând.
  • 11:06 - 11:07
    Asta-i bine.
  • 11:07 - 11:09
    Am explorat universul apropiat,
  • 11:09 - 11:12
    dar voiam să pătrund mai adânc
    și mai departe.
  • 11:12 - 11:14
    Voiam să las în urmă Calea Lactee.
  • 11:15 - 11:18
    Întâmplător, putem vedea un obiect
    foarte interesant în dreapta, sus,
  • 11:18 - 11:21
    iar acesta este o radiogalaxie,
  • 11:21 - 11:22
    Centaurus A.
  • 11:22 - 11:23
    Dacă mărim imaginea asta,
  • 11:24 - 11:27
    vedem două jeturi imense
    împinse în spațiul cosmic.
  • 11:28 - 11:30
    Și dacă priviți chiar în centru,
    între acele două jeturi,
  • 11:31 - 11:33
    veți vedea o galaxie ca a noastră.
  • 11:33 - 11:35
    O spirală. Are o zonă de praf.
  • 11:35 - 11:37
    Este o galaxie normală.
  • 11:37 - 11:41
    Dar aceste jeturi
    sunt vizibile doar în spectrul radio.
  • 11:41 - 11:44
    Dacă am fi studiat doar spectrul vizibil,
    nici n-am fi știut că ele există,
  • 11:44 - 11:47
    și sunt de mii de ori mai mari
    decât galaxia însăși.
  • 11:47 - 11:50
    Ce se întâmplă?
    Cine produce aceste jeturi?
  • 11:51 - 11:55
    La centrul fiecărei galaxii pe care o știm
  • 11:55 - 11:57
    se află o gaură neagră supermasivă.
  • 11:57 - 12:00
    Găurile negre sunt invizibile.
    De aceea sunt numite așa.
  • 12:00 - 12:03
    Tot ce poți vedea este devierea luminii
    în jurul lor,
  • 12:03 - 12:08
    iar uneori, când o stea sau un nor gazos
    le intră în orbită,
  • 12:08 - 12:11
    acestea sunt dezintegrate
    datorită forței gravitaționale,
  • 12:11 - 12:13
    formând, ceea ce noi numim,
    un disc de acreție.
  • 12:14 - 12:17
    Discul de acreție strălucește puternic
    în domeniul radiației X,
  • 12:17 - 12:21
    iar câmpuri magnetice puternice
    pot lansa materia în spațiu
  • 12:21 - 12:23
    la viteze apropiate de viteza luminii.
  • 12:24 - 12:27
    Deci aceste jeturi sunt vizibile
    în domeniul radio
  • 12:27 - 12:30
    și asta este ceea ce am găsit noi.
  • 12:30 - 12:34
    E bine, e chiar foarte bine că am reușit
    să vedem o radiogalaxie. E plăcut.
  • 12:34 - 12:36
    Dar dacă vă uitați
    în partea de sus a imaginii
  • 12:36 - 12:38
    veți vedea o altă radiogalaxie.
  • 12:38 - 12:41
    Pare mai mai mică, dar numai din cauză
    că este mai îndepărtată.
  • 12:42 - 12:44
    OK. Două galaxii.
  • 12:44 - 12:46
    Le vedem. E bine.
  • 12:46 - 12:48
    Dar ce-i cu restul de puncte?
  • 12:48 - 12:49
    Probabil sunt doar stele.
  • 12:50 - 12:51
    Nu sunt.
  • 12:51 - 12:53
    Toate sunt radiogalaxii.
  • 12:53 - 12:56
    Toate punctele din această imagine
  • 12:56 - 12:58
    este o galaxie îndepărtată,
  • 12:58 - 13:01
    la milioane sau miliarde de ani lumină
  • 13:01 - 13:03
    cu o gaură neagră supermasivă în centru
  • 13:04 - 13:07
    ce împinge materie în spațiu
    cu o viteză aproape de cea a luminii.
  • 13:07 - 13:09
    Este incredibil.
  • 13:10 - 13:13
    Iar studiul este mult mai cuprinzător
    decât ceea ce v-am arătat eu aici.
  • 13:13 - 13:16
    Dacă examinăm întreg studiul,
  • 13:16 - 13:20
    puteți vedea că am găsit
    300.000 astfel de galaxii.
  • 13:20 - 13:23
    Este cu adevărat o odisee extraordinară.
  • 13:23 - 13:26
    Am descoperit toate aceste galaxii
  • 13:26 - 13:29
    până la primele găuri negre supermasive.
  • 13:30 - 13:33
    Sunt foarte mândră de asta,
    și vom publica studiul săptămâna viitoare.
  • 13:33 - 13:36
    Dar asta nu e tot.
  • 13:36 - 13:40
    Am explorat prin aceste observații
    cele mai îndepărtate colțuri ale galaxiei,
  • 13:40 - 13:43
    dar această imagine mai ascunde ceva.
  • 13:44 - 13:48
    Vă duc înapoi în timp, la începuturi.
  • 13:48 - 13:51
    La apariția universului
    s-a produs Big Bang-ul,
  • 13:51 - 13:55
    care a lăsat în urma lui
    o mare de hidrogen,
  • 13:55 - 13:57
    de hidrogen neutru.
  • 13:57 - 14:00
    Iar când au apărut
    primele stele și galaxii,
  • 14:00 - 14:02
    au ionizat acel hidrogen.
  • 14:02 - 14:05
    Deci Universul a trecut
    de la o stare neutră la una ionizată.
  • 14:06 - 14:09
    Acest eveniment și-a lăsat amprenta
    peste tot, în jur.
  • 14:09 - 14:11
    Este pretutindeni, ne pătrunde,
  • 14:11 - 14:13
    ca Forța (din Războiul Stelelor).
  • 14:13 - 14:16
    Pentru că asta s-a întâmplat
    foarte demult,
  • 14:17 - 14:19
    semnalul s-a deplasat spre roșu,
  • 14:20 - 14:23
    iar acum este la frecvențe foarte joase.
  • 14:23 - 14:25
    Este la aceeași frecvență
    ca aceea din cercetările mele,
  • 14:25 - 14:27
    dar e foarte slab.
  • 14:27 - 14:31
    E de miliarde de ori mai slab
    decât obiectele din studiul meu.
  • 14:31 - 14:36
    Poate că telescopul nostru nu e
    suficient de sensibil să îl detecteze.
  • 14:36 - 14:39
    Însă, există un nou radiotelescop.
  • 14:39 - 14:40
    Deci nu pot avea o navă cosmică,
  • 14:40 - 14:42
    dar pot avea
  • 14:42 - 14:45
    unul dintre cele mai mari
    radiotelescoape din lume.
  • 14:45 - 14:48
    Construim Square Kilometre Array,
    un nou radiotelescop,
  • 14:48 - 14:51
    ce va fi de o mie de ori mai mare ca MWA,
  • 14:51 - 14:54
    și de o mie de ori mai sensibil,
    și va avea o rezoluție mai bună.
  • 14:54 - 14:57
    Ar trebui să putem găsi
    zeci de milioane de galaxii.
  • 14:57 - 14:59
    Și poate că, în adâncurile acelui semnal,
  • 14:59 - 15:03
    voi avea ocazia să văd primele stele
    și galaxii prinzând viață,
  • 15:03 - 15:05
    începutul timpului însuși.
  • 15:06 - 15:07
    Vă mulțumesc.
  • 15:07 - 15:10
    (Aplauze)
Title:
Cum ne arată radiotelescoapele galaxii nevăzute
Speaker:
Natasha Hurley-Walker
Description:

Universul nostru este ciudat, minunat și vast, spune astronomul Natasha Hurley-Walker. O navă cosmică nu vă poate duce în străfundurile Universului (încă) -- dar un radiotelescop poate. În această prezentare fascinantă, plină de imagini, Hurley-Walker ne arată cum sondează misterele universului apelând la tehnologii care permit vizualizarea radiației din spectrul invizibil.

more » « less
Video Language:
English
Team:
closed TED
Project:
TEDTalks
Duration:
15:25

Romanian subtitles

Revisions