Scleroza Laterala Amiotrofica (ALS)

Poti citi articolul complet despre ALS, in legatura de mai jos:
http://www.keshefoundation.org/latest-papers/pdf/5.html

Pentru a te alatura programului ALS sau pentru orice alta cerinta, contacteaza:
[e-mail]

Prin lansarea acestui articol, Stichting, Fundatia Keshe, pentru prima data in istoria ei, deschide usile cercetarii catre punlic, pentru a arunca o privire la unul din cele mai bine pazite programe de cercetare. Aceasta este o aplicare a tehnologiei plasmatice a programului spatial, in domeniul sanatatii, pentru a depasi si/sau a inversa unele boli, pentru care lumea actuala a stiintei si medicinei nu are solutii.

Noi am dezvoltat sectiunea de sanatate a programului nostru spatial, deoarece credem ca navele viitorului nu vor fi capabile sa transporte toate medicamentele si doctorii tuturor disciplinelor necesari a acoperi toate aspectele de sanatate necesare oamenilor in calatoriile in spatiul adanc. Pentru a satisface orice eventuala necesitate medicala, v-or exista mai multe medicamente decat mancare si mai multi dosctori decat pasageri la bord, pe aceste nave.

Prin programul nostru de sanatate noi ne-am propus sa intelegem fundamentele si cauzele fiecarei boli, din structura magnetica si gravitationala a celulelor omului. Pentru aceasta noi ne straduim sa construim un sistem de sanatate unificator, care functioneaza in acelasi mod ca si corpul uman, si care poate fi utilizat in spatiu pentru toate bolile, prin simpla ajustare a functionarii sistemelor corpului, astfel incat sa sa-l ajutam sa depaseasca orice problema.

Prin prisma dezvoltarii tehnologiei plasmei si a aplicatiilor acesteia, scleroza laterala amiotrofica (ALS) nu ar trebui sa mai fie o dentinta mortala gestionata de doctori, care le spun pacientilor dintr-o suflare, ca nu mai este nimic de facut pentru a le salva viata, deoarece actuala lume a stiintei nu are tratament pentru aceasta boala ucigasa. Lumea medicala prezenta nu poate explica originea sclerozii laterale amiotrofice, sau ce anume declanseaza acest proces in corpul uman.

Din cercetarile noastre, putem cu certitudine afirma ca scleroza laterala amiotrofica (ALS) este o stare reversibila in cele mai multe cazuri, daca este descoperita la timpul corect si gestionata in modul corect, de o echipa competenta de fizicieni.

Poti citi intregul articol despre ALS in legatura de mai jos:
http://www.keshefoundation.org/latest-papers/pdf/5.html

.

Scleroza Laterala Amiotrofica
Dorinta de moarte care devine realitate

A.L.S.

M.T.Keshe (2000-2013) - Toate drepturile rezervate

www.keshefoundation.org

.

Contact: [e-mail]

.

www.keshefoundation.org

Numele meu este Mehran Tavakoli Keshe,
si sunt directorul Fundatiei Keshe.

Fundatia Keshe este un program spatial

care este implicat in tehnologia plasmei,

si a dovedit prin diferite aspecte al dezvoltarii acesteia

ca energia si miscarea pot fi realizate

cu plasma, intr-un mod foarte simplu.

De ani de zile suntem intrebati cum am dezvoltat

si am dus tehnologia, din tehnologia plasmei

care are de a face cu campul gravitational si magnetic al unui sistem,

in sectiunea de Sanatate a acestei tehnologii,

si cum am obtinut atat de multe si diferite rezultate pozitive,

schimband bolile, prin utlizarea noii tehnologii plasmatice.

Pentru prima data, cu acest film

noi deschidem usile oamenilor lumii,

sa priveasca si sa inteleaga cum o simpla tehnologie

a schimbat viata unui om.

In acelasi timp, cu acest film

noi publicam un articol, pentru prima data,

despre aspectele de Sanatate ale tehnologiei Fundatiei

si pentru prima data permit lumii stiintifice

si populatiei lumii sa arunce o privire

in una din cele mai secrete si pazite

tehnologii ale Fundatiei Keshe.

Noi ne deschidem usile ca raspuns la discutiile despre pace

care au loc, si in acelasi timp

asigurand o noua dezvoltare

in Sanatate, Energie si in Spatiu.

Astfel, cu acest film, noi dorim sa aratam

cum viata unui om care a fost condamnat la moarte,

efectiv, spunandui-se

ca are o boala numitla ALS,

si cum si-a schimbat viata

utilizand sistemul, din Martie pana in Septembrie 2013.

Multe din filmele pe care le vei vedea

au fost facute de el, si in acelasi timp

au fost facute de-a lungul evenimentelor pe care le-am avut cu el,

pe durata dezvoltarii sistemului.

Vedem cum un om care abia putea merge

acum se duce la lucru in Roma si Milano,

si in acelasi timp, i-a fost oferita o a doua sansa,

el este parte a procesului propriei recuperari.

ALS este o sentinta mortala, atunci cand iti este data de un doctor.

Doar ca

nu stim cand se va intampla.

Sfarsesti prin a fi paralizat, apoi nu poti vorbi,

normal urmata de sufocare si moarte.

Pentru prima data, noi am dezvoltat tehnologia

prin care suntem capabili sa onitorizam si sa inversam procesul.

Acest domn este foarte obosit de aceste boli.

El nu poate face prea multe,

insa acum si-a recastigat controlul bratului.

Si-a recastigat controlul asupra picioarelor.

Si-a recastigat controlul asupra muncii, intr-un fel,

fiind capabil sa se intoarce la birou.

El se alatura societatii, incet dar sigur.

Acest film arata ca exista o solutie pentru ALS.

Acesta este unul din cazurile finale

dupa ce am dezvoltat diferite sisteme

pentru aceasta boala si pentru Scleroza Multipla.

Si putem afirma cu certitudine:

"Exista o solutie pentru aceste boli".

Noi invitam pe oricine doreste

sa vorbeasca cu noi despre aceste boli,

fiind el insusi afectat de ele,

sau fiind membru al unei organizatii sau asociatii

care lucreaza cu ALS.

Sau esti un farmacist,

si doresti sa dezvolti aceasta tehnologie

mai departe pentru populatie.

Usile noastre sunt deschise, si te invitam la cooperare.

La fel cum am facut pentru Energie,

si pentru Spatiu, cu guvernele.

Si la fel cum am facut cu Tratatul de Pace al Lumii.

Daca vrei sa vorbesti, contacteaza-ne la

[e-mail]

adresa deschisa special pentru aceasta boala.

Completeaza formularul si iti vom raspunde.
Este foarte usor.

Nu ar mai trebui sa existe o sentinta mortala

dupa ce ne-ai spus ca ai ALS,

pentru majoritatea cazurilor de ALS.

Nu am gasit o solutie pentru toate aspectele diferitelor tipuri de ALS,

dar cel putin am deschis calea.

INVITAM ORICE AUTORITATE DIN SANATATE
SAU ORICE GUVERN

CARE DORESTE SA AFLE DESPRE ACEASTA TEHNOLOGIE

USILE NOASTRE ITI SUNT DESCHISE! Noi nu ascundem nimic.

La fel cum am facut cu Tratatul pentru Pacea Lumii,

si cu Energia, si cu tehnologia Spatiala.

Le-am impartasit cu populatia lumii,

acum impartasim Sanatatea

direct cu populatia lumii.

Urmareste filmul, sper sa te bucuri

si sa ai la fel de mare placere,
asa cum am avut si noi,

vazand cum s-a schimbat viata unui om

fara a lua nici un medicament, Multumesc!

.

Astazi este 8 Septebrie 2013, Suntem in Roma

iar scopul acestei inregistrari este de a arata

ca boala cunoscuta ca ALS sau ca "DESMA"

poate fi oprita si inversata.

Iar astazi avem un domn cu noi,
este Dl. Max Vassan,

care se afla sub tratament din Martie acest an (2013),

si ne ofera prilejul de a duce

aceasta tehnologie despre sanatate, in ceea ce priveste ALS

in aplicatiile medicale de baza ale Fundatiei.

Si as dori sa-ti cer, daca doresti sa te prezinti singur,

cine esti, si de cat timp ai ALS.

Numele meu este Maximiliano Vassan

si am primit diagnosticul

de ALS acum 6 ani, era in 2007,

si acum am 44 de ani, aveam 38

cand am primit aceasta veste proasta si... asta e.

Care era starea ta inainte de a incepe

acest tratament cu Fundatia?

Pozitia a fost de retragere, mi-am oprit

viata, mai mult sau mai putin, nedorind sa mai ies afara.

Nu mai doream sa intalnesc oameni, asa ca era... o totala retragere.

Deci, nu doar din punct de vedere fizic

ci si din punct de vedere psihologic.

Deci era un fel de viata fara speranta,

mai mult sau mai putin, fara asteptari mari de la viitor.

Care a fost starea ta, atunci cand ai inceput

acest tratament, fizic si mental?

Fizic... lasa-ma sa spun ca cea mai mare schimbare nu a fost

pe partea fizica...hmmm, mai degraba pe partea psihica.

Mi-era frica... mi-era frica sa ies afara,

sa traiesc o viata normala.

Asa incat am crezut ca stand acasa

as putea... ceva s-ar fi putut intampla,

si poate sa ma vindec, sa ma recuperez...

insa acum cred ca era o gandire gresita,

deoarece, pana la ura, mesajul nu era pentru viata

era un mesaj al mortii, inchis in casa,

ne mai iesind cu familia, cu fiul si asa mai departe.

Iar in trecut conditia mea fizica a fost,

mai buna inainte, fata de ultimii ani,

dar din punct de vedere psihologic, am fost foarte, foarte retras.

Acum asta s-a schimbat complet.

Astfel, asta este cea mai mare schibare

din punct de vedere psihic.

Fizic, fizic, primul senal l-am primit recent.

Un mare semn acum o saptamana,

astfel, parte din mers

s-a imbunatatit de cand ne-am intalnit,
acum cinci luni.

Restul incepe sa vina,

deci, prima data este din punct de vedere psihic,

acesta este cel mai important, apoi cel fizic.

Cand a fost ultima data cand ai venit la Roma,

unde ai lucrat, unde mergi astazi?

Am fost aici acum aproape un an, pentru o slujba,

astfel incat am venit in situatii profesionale.

Si apoi am spus:"Nu mai vreau sa vin aici pe viitor".

Asa ca dorinta a fost, "Ok, poate intr-o zi", dar fara a crede cu adevarat.

Astfel, acum sunt aici deoarece... sunt aici fara vre-un motiv

Deci, sunt aici pentru un fel de vacanta,
ca sa-i spun asa.

Deoarece, sunt aici pentru ca vreau asta.

Astfel, inainte de a veni cu un motiv,

acum sunt aici deoarece asa vreau eu.

Aceasta viata este usor diferita, dar intern este un mare lucru.

Cand ai fost aici ultima oara, puteai sa te plimbi singur? Sau...?

Nu, Oh, poate puteam... dar nu am facut-o!

Deci, ma plimbam agatandu-ma de umarul sotiei,

deoarece eram complet fara siguranta.

Imi era frica atunci, cu un an in urma, sa ies afara... datorita durerii.

a fost durerea... nu ca si durerea fizica, dar era cu adevarat dificil.

Imi era frica sa ies afara din cazua starii mele.

O parte din ea se datora riscului de a cadea,
de a ma rani,

dar de asemenea, a fost si frica de a ma intalni cu oameni in aceasta stare.

Asa ca m-am simtit cu adevarat incomod pentru a iesi afara.

Ai inceput tratamentul in Martie? Da.

Cand te-am vazut la prima intalnire, puteai sa te plimbi

doar cu ajutorul sotiei si a umarului acesteia? Da..

Atunci, era de neconceput pentru mine sa ma plimb singur afara.

O faceam acasa, dara acsa era simplu.

Afara, aveam completa nevoie de sprijinul sotiei

pentru a fi sigur, asa ca ea a fost un fel "siguranta" pentru mine.

Dar acum? Acum, de fiecare data cand ea

imi ofera, nu umarul ci gratul, eu spun:

"Nu vreau". Asa, ca ma plimb singur cat de mult pot.

Daca observ orice obstacol pe scari sau altundeva,

nu voi spune, este prostesc, nu vreau sa cad,

asa ca cer ajutor, dar doar in situatia in care am cu adevarat nevoie.

Lucrezi acasa la mansarda? Da.

La al doilea nivel? Da.

Cum s-a schimbat situatia de atunci?

.

Sunt aceste trepte... este destul de greu deoarece treptele sunt inalte.

Este un fel de masura pentru mine.

Vreau sa spun, ca imi pot masura prudenta zilnic, folosinf aceste trepte.

Situatia cu care eram obisnuit atunci cand am inceput sa traiesc in aceasta casa,

a fost OK... eram capabil sa ies fara probleme,

insa orice inrautatea situatia, a devenit mult mai dificila.

In ultimele luni, chiar dupa tratament

am avut un fel de, sa spunem, o schimbare a situatiei, insa nu asa de buna.

Ultima saptamana, asa cum stii, a fost una rea, in care am atins limita.

Adica, in medie, nu am fost capabil sa folosesc scarile.

A dost un fel de soc. Mi-a fost frica in acea zi.

Dar atunci am inteles ca a fost doar datorita mintii, ca mi-a fost frica!

La o saptamana dupa, adica in ultima saptamana, am experimentat o situatie complet noua.

Adica, in fiecare zi de Luni pana Vineri, am devenit mai puternic

si ridic bratul mai puternic, tot mai puternic.

Si in fiecare zi era mai bine decat in ziua anterioara.

Asta s-a intaplat de Luni pana Vineri.

Asta niciodata nu s-a mai intamplat de 6 an! Da.

Deci ai un anumit control al bratelor si te poti plimba?

Am inceput sa am control al bratului drept.

Pe stangul inca nu-l pot ridica, asa ca e foarte slab,

dar sa spunem ca am inceput sa am un foarte usor control al umarului.

Adica nu este suficient pentru a-l misca sau a-l ridica

dar daca ma intind pe pat, sa spunem pe partea dreapta

stanga cade in jos datorita gravitatiei, iar eu nu o pot controla.

Dreapta o pot controla putin mai bine.

Asa incat o pot opri daca incepe a cadea.

Asta nu o puyeai face inainte? Nu.

Asta am descoperit-o din intamplare, in ultima saptamana din August,

deoarece nu ma asteptam ca pe durata miscarii, acest brat sa cada

si astfel, inconstient, l-am controlat.

Din aceasta cauza am recunoscut ca ceva e ciudat, ca nu este normal.

Apoi, dupa acea zi, acel control a ramas pana in ziua de astazi.

Cateva zile este mai bun, in altele putin mai rau,

insa controlul este prezent pana in acest moment.

Si te plimbi? Ma plimb... Cum te plimbi?

Plimbarea este un punct bun, deoarece, am inbunatatit-o.

Deoarece cu un an in urma ma plimbam doar cu sotia.

Acum ma plimb cat de mult pot, singur,

asa incat nu mai am nevoie de sprijin.

In unele zile ma plimb mult mai bine decat in altele.

Am inceput sa ma plimb, de asemenea, pe pamant si pe iarba.

Adica pe trasee dificile... Si asta s-a schimbat.

Problema plimbarii este ca pentru mine... este asa de... sa spunem

schimbarea minima de zi cu zi, pe care este dificl sa o recunosc.

Dar altii imi spun:"Priveste, te plimbi intr-un mod diferit".

Asa ca a fost dificil pentru mine sa cred ca ma plimb diferit.

Dar privind la primul meu film, si amintindu-mi cum ma plimbam cu un an in urma,

trebuie sa spun ca acum ma plimb diferit.

Astfel, comparand cu starea mea anterioara, cand alergam si faceam totul,

deci, comparand cu asta, esti dezamagit,

insa comparand cu situatia de acum un an.... acum ma plimb!

Nu am nici o inclinare majora sau a o mare autonomie,

insa plmbatul este diferit cu siguranta... si este mai bun.

Fiul tau a facut vre-un comentariu despre plimbarea ta?

Da, fiul meu, fiul meu, propriul meu fiu...

era intr-o zi cand am presupus ca voi fi obosit, un weekend obosit,

si ma simtem rau dupa condus,

normal cand stau o perioada lunga, sunt obosit.

Am spus Ok, am nevoie de timp pentru odihna.

Iar fiul meu care era in spatele meu a spus, citez fraza:

"Tata, pentru un om fara muschi sau pentru unul bolnav, te misti repede!"

Am spus:"De ce? De ce ai spus asta?".

Deci pentru mine, eu ma miscam rau si incet,

dar, pentru fiul meu eu ma miscam repede.

Iar fiul meu ma vede zilnic. Deci parerea mea a fost gresita.

De asta am spus ca e dificil.

Pentru ca cele mai bune efecte

ale plimbarii le inteleg de la altii. Oamenii ma vedeau la una, doua, trei saptamani, o luna.

Pentru mine era la fel, pentru oameni uneori era un soc.

Apoi, nu pot crede ca toata lumea ma minte.

De aceea... schimbarile au fost asa de mici,

si pentru mine multe din ele sunt greu de crezut.

Asa ca m-am obisnuit cu schimbarile.

Dar, da, cu un an in urma, ma plimbam total diferit fata de acum.

Mai bine?... Mai bine! Dar atunci ai inceput interactiunea cu societatea...

Ne poti spune cum s-a intamplat?

Aceasta a pornit dupa un numar de luni,

Da, dupa inceperea tratamentului.

Si asta a fost una din cele mai importante schimbari, si prima care a aparut.

Adica, punctul de vedere psihologic, asa cum am mai spus.

Inainte pur si simplu nu vroiam sa intalnesc oameni,

prieteni, parinti sau oameni care fac parte din viata noastra...

simplu vorbind, copii la scoala si asa mai departe, si alte rude.

Asa cum ti-a mai spus, preferam sa stau acasa, singur,

si ma simteam in siguranta. Acasa ma simteam in siguranta.

Iar familia mea poate iesi si se poate bucura, si asa mai departe,

dar in cele din urma asta nu era bine. Asa ca am pornit-o!

Cat timp ai facut asta?... Ani. Apropae 3,4 ani?

Da, aproape atata. Deci, probabil ca mi-am terminat activitatea intelectuala

deoarece ma simteam incomod facand aceste lucruri.

Deci ce s-a intamplat? Apoi primul pas...

Inceputul a fost un fel de provocare, un mare conflict interior.

Deci, am acceptat sa fac ceva ce nu am mai facut inainte.

Adica sa intalnesc oamenii direct.

Pentru ani am refuzat sa-i intalnesc in anumite situatii:

chefuri, serate, sau evenimente sociale.

Inceputul a fost un mare conflict, sa o fac, sa nu o fac, si tot asa.

Dar am facut-o. De atunci continui tratamentul si odata cu trecerea timpului,

dorinta de-a intalni oameni, de a iesi afara, a fost mai puternica si mai puternica si mai puternica.

Astfel, de la o singura activitate sociala sau facut doua, trei, patru:

Si daca inainte exista o durere, o frica despre situatie, despre realitate,

la final, aceasta a disparut.

Deci, frica a fost mai mica decat dorinta de a iesi afara.

Si am atins un punct in aceasta vara, in August,

cand am intalnit toti acesti oameni fara nici o....

fara grija despre ce vor gandi despre mine, si tot asa!

Ne poti spune situatiile?

Era la mijlocul lunii August, in Italia,

iar ei au invitat cativa domni din compania scolii fiului meu,

ne-au invitat intr-o plimbare la tara la un gratar.

Plimbarea la tara pentru mine inseamna dificultati imediate,

si de asemenea casa lor, sa ajung la casa,

sunt sute de pasi si treptele lungi ale casei.

Pentru mine in acel moment era imposibil.

Dar acum odihna este buna, am sa ma plimb cel putin,

si voi vedea care este situatia.

asa ca am zis:"Prima data, sa mergem acolo... si apoi sa vedem ce se intampla."

Pana la final a fost o zi superba.

Deci, am fost capabil sa ma plimb, in ciuda

terenului... nu a fost usor.

Am petrecut ziua intre prieteni, mancand, band si razand.

Deci, a dost normal, foarte normal, copii se jucau...

Asa, ca am fost foarte surprins.

Oamenilor nu le pasa deloc de mine.

Deci, dupa, sa spunem, cateva minute,

m-am simtit normal, complet normal, in ciuda tuturor dificultatilor mele.

AI facut asta in ultimul an?

Nu. Toate aceste situatii sociale le-am facut de cand am pornit tratamentul.

Nu le-am facut niciodata inainte.

Deci te-ai intalnit personal cu aceste situatii. Da, da.

Si, ai facut asta? Nu.

Am evitat in trecut, toate aceste situatii.

Un exemplu simplu:

In fiecare Vineri, fiul meu pe tipul verii mergea in tabara de vara.

Iar ei organizau in fiecare Vineri, la sfarsitul saptamanii,

un mic spectacol pentru parinti... ei merg acolo de cel putin 3 ani, minim,

iar eu nu m-am dus niciodata la nici una din ele.

Datorita bolii tale? Da.

Dar un lucru dragut este faptul ca in trecut, situatia mea fizica a fost mult mai buna

decat acum, cu 2,3 ai in urma, dar nu am stiut.

Acum eu merg, merg la toate spectacolele,

si sunt inca viu, ma bucur.

Iar un lucru dragut este faptul ca fiul meu mi-a spus:

"De ce nu ai venit si in trecut?"

Si nu-i pot raspunde, deoarece a spus:

"Daca poti veni acum, cand nu esti intr-o situatie minunata,

de ce nu ai venit in trecut, cand erai mult mai bine?"

Nu am raspuns!

Cand ai observat prima schimbare?

La o saptamana, doua, trei, dupa ce ai inceput?

Cred ca dupa cateva saptamani, sa spunem aproximativ doua.

Prima data am inceput sa vad cateva schimbari psihice,

da, intr-o luna, mai mult sau mai putin.

Ce crezi ca-ti rezerva viitorul?

Inainte de toate, am inceput sa ma gandesc din nou la viitor... care este un aspect bun.

Privind la aceste schimbari, mi se pare ca am pornit pe un nou drum,

pe care nu ma pot opri, astfel, am incercat sa-mi fac un birou,

sa ies cu prietenii, si alte asemenea.

Si, nu vreau sa ma opresc,

Deci, acum cred ca, comportamentul meu trecut a fost stupid.

Ma intreb de ce a fost asa...

acum pare ciudat ceea ce am facut in trecut.

Te-ai intors la biroul tau din Milano, acum o luna sau acum patru saptamani?

Da, mai exact cu o luna in urma.

Acest birou l-am deschis personal acum 15 ani.

Apoi am schimbat cladirea, insa niciodata nu am vizitat acest birou...

Cand a fost ultima data cand ai fost acolo?

In aceasta cladire nu am fost niciodata.

Am fost in vechea cladire, insa ultima data a fost in 2008, presupun.

Am incetat sa ma mai duc la viroul din Milano, deoarece lucram la biroul din Roma,

asa ca am incetat sa ma mai duc acolo, asa ca a trecut foarte mult timp.

Acesta a fost un birou nou, deschis acum doi ani, si niciodata nu am fost acolo.

In August, a fost la inceputul lui August, m-am intors la Milano sa ma intalnesc cu acesti tipi si sa ma uit la noul birou.

A fost foarte dragut, deoarece, sa spunem, am parasit Milano cu multi ani in urma.

Un lucru straniu a fost ca, cat am fost acolo, chiar si in noul birou,

m-am simtit ca si cum as fi lucrat acolo din totdeauna.

Nu am avut trairi urate, Doamne, sunt multi ani,

cat nu am fost aici, si oamenii se vor uita traniu la mine.

M-am simtit complet normal.

Te vei intoarce?

Da, la sfarsitul acestei luni.

Am stabilit deja asta, si in fiecare luna ma duc la biroul din Milano.

Te vezi intorcandu-te la munca normala, in viitor?

Obsolut, fara indoiala!

Deci astazi, iti vei vedea golegii, mai mult sau mai putin pentru prima data?

Da, acesti colegi din Roma pe care nu i-am intalnit pentru aproape un an,

si ei nu stiu nimic despre asta... despre acest tratament pe care il fac.

Deci, am pastrat secretul, doar 2 sau 3 persoane stiu,

si chiar si eu nu stiu nimic despre faptul ca sunt aici in acest moment.

Deci, vom merge la companie, si va fi un soc total pentru multa lume.

Nu voi sti reactia pe care o vor avea.

Te vei intoarce la munca in Roma?

Da, asta este tinta mea.

Un lucru care este important de inteles

din munca de cercetare a Fundatiei,

este ca noi numim ALS "dorinta mortala care devine realitate",

ceea ce inseamna ca psihologic, prin anumite judecati,

individul declanseaza un anumit tip de proces care ii termina viata.

Aceasta terminare a vietii inseamna ca ei pot

scapa de problemele cu care se confrunta.

Unii oameni aleg sa se agate de sinucidere.

Unii oameni aleg metode diferite de a termina viata.

Dar ALS, este defapt acelasi proces,

insa care porneste cu un proces de dubla declansare psihologica,

proces pe care noi il intelegem.

Si aceasta schimbare psihologica, care apoi devine o schimbare fizica...

Asa cum vedem bratul revine inapoi, iar mersul s-a schimbat.

Este procesul de dezvoltare

a schimbarii psihice, in intelegerea faptului

ca nu exista nici un motiv de a face un asemenea pas.

Ei practic declanseaza codul mortii in creier

iar procesul, asa cum il vedem la Dl. Vassan, a pornit practic acum 10 ani.

Este ceva ce nu e gradual.

Prima declansare apare in orice stadiu al vietii,

iar a doua declansare se intampla cand a doua criza apare.

Iar acum incepem sa intelegem procesul mult mai bine

si vedem, mai mult sau mai putin, inceputul revenirii si a schimbarii disabilitatii fizice.

Noi am inregistrat intregul caz de la inceput,

asa ca pasii... noi vedem schimbarile in mers,

taratul picioarelor a disparut, mersul s-a schimbat,

vedem schimbarile in brate la un nivel mai scazut.

Asa ca astazi, am inregistrat intregul eveniment.

Nu am exclus nici un pas, am facut la fel si in Milano.

Deci, aceasta este doar pentru arhiva, si in acelasi timp,

pentru a arata comunitatii bolnavilor de ALS, ca exista o solutie,

exista un nou mod de a privi aceasta boala,

si nimeni nu ar mai trebui sa moara de aceasta boala.

Iti multumesc pentru timpul acordat, si sper ca vom avea o zi placuta astazi!

Multumesc. Sper ca asta este obiectivul de astazi.

Multumesc. Multumesc.

.

Datorita restrictiilor Companiei asupra voluntarilor, toate filmarile luate in

birourile companiei au fost blocate. Fundatia nu intelege

scopul acestei miscari in celebrarea intoarcerii unuia din muncitorii ei inapoi la lucru, dupa ani de zile.

Dar datorita hartiilor legale pe care a trebuit sa le semnam cu compania la trei saptamani dupa inregistrari

trebuie sa retinem filmul acestor intalniri, care au fost atat de minunate. departe de public.

Speram ca intr-o zi, bunul simt va prevala si vom impartasi

aceste minunate momente intre noi si cu restul lumii.

Astazi 6 Octombrie 2013,

dupa doua vizite surprinzatoare la compania mea,

incepand din August in biroul din Milano, si incepand cu Septembrie in cel din Roma,

am facut-o din nou, pentru a doua oara.

Si in ambele cazuri a fost in general mult mai usor, si mult mai normal, abordarea.

Asa ca nu am avut mari frici sau griji de a merge acolo... simplu o placere de a trai

si de a iesi fara, de a intalni oamni, altii, colegii mei.

Astfel, a fost foarte dragut. Si chiar intorcandu-ma,

gandirea a fost la urmatoarea programare, la urmatoarea intalnire.

Asa ca am decis cu placere, ca de exemplu, voi merge

o data pe luna la biroul din Milano, daca nu chiar de mai multe ori. Ok?

Si de asemenea periodic la biroul din Roma.

In acest caz, logistica este mult mai dificila, asa ca trebuie sa ma organizez mai bine.

Dar in general am observat ca gandesc din nou

in termenii situatuatiei viitoare, nu trecute sau prezente.

Peste toate, acest rezultat pe care l-am obtinut in ultimele luni,

a fost pentru mine cu adevarat de neimaginat cu trei luni in urma. Deci, vreau sa spun in Iunie.

Asta este de necrezut, de necrezut la acest nivel.

O alte descoperire draguta pe care am facut-o, este ca aceasta activitate, pe care am facut-o, pe care o fac,

are un impact de asemenea asupra altora, de exemplu, asupra colegilor mei.

Am invatat ca defapt lor nu le pasa de situatia mea fizica,

Ei sunt, desigur, gata sa ma ajute...

si nu se supara, dar asta nu este cel mai important. Lor nu le pasa de asta.

Cee ace pare a fi cu adevarat important, este prezenta mea colo

datorita faptului ca ma misc, ca ma duc acolo sa-i intalnesc,

si asta este partea importanta,

si este diferit de ceea ce am gandit, complet diferit!

Deci, aceasta constientizare m-a ajutat din nou,

deoarece aceasta foarte mult din aspectul psihologic al bolii.

Boala este compusa din doua parti, parti principale...

Una este fizica: greutatea zilnica de a face lucruri simple.

Cealalta parte este psihologica: asta este conducatorul bolii.

Si le putem descrie intr-un singur cuvant: este "Frica!"

Frica de situatii, frica de a iesi, frica fata de altii, ce pot gandi si asa mai departe.

reducand, frica este partea ce ami importanta

si este, cred, un pas important.

Intradevar, evidenta zilei este ca in ciuda faptului ca conditia mea fizica

a fost mult mai rea in trecut, acum cativa ani,

acum fac lucruri pe care niciodata nu le-am facut, nu am vreut sa le fac,

chiar si cand conditia mea fizica a fost mult mai buna decat cea de acum.

Asta ma surprinde foarte mult, deoarece este un nonsens, nu este logic...

Acum cand e mai rau, fac mai mult decat atunci cand am fost mult mai bine.

O alta reusita, un lucru dragut, in ultima luna,

a fost din punct de vedere fizic,

dar este in legatura cu partea psihica,

normal la sfarsitul zilei, seara tarziu sau pe timpul noptii

cu foarte putina energie, sau cu adevarat slabit,

si acasa am scari in interior

asta este foarte greu de facut... este un tip de provocare de fiecare data.

De cateva ori, am fost capabil sa fac asta noaptea tarziu

cu ceva efort, dar este un lucru foarte neobisnuit sa urc scarile,

si sa petrec ceva timp cu copii, atunci cand merg la culcare.

Asta a fost minunat pentru mine, minunat pentru ei, si o mare realizare.

Deci simplu, dorinta de a urca scarile. Si toate acestea impreuna sunt,

asa cum am spus inainte, foarte surprinzatoare, despre acesta evolutie.

Sa spunem, ca ma simt bine, iar acestea sunt aprecieri pozitive care ajuta doarte mult,

si sper ca ele vor continua de asemenea si in viitor.

Aceasta poveste va continua

cu filme viitoare

de la acest voluntar.

.

A.L.S. - "Dorinta mortala care devine realitate"

Pentru documentul tehnic despre o noua abordare a ALS,

acceseaza:

www.keshefoundation.org/latest-papers/download/5.html