Cum să creșteți împreună un copil ca aliați, nu ca adversari

Când Shaka Senghor și Ebony Roberts au pus capăt relației, au făcut un pact prin care să-și protejeze fiul de efectele negative. Ceea ce a rezultat a fost o meditație poetică asupra a ceea ce înseamnă să crești un copil împreună, deși despărțiți. În această discuție emoționantă și personală, Senghor și Roberts își împărtășesc abordarea asupra creșterii împreună a copilului - un parteneriat egal și activ care se adaptează și se delectează în bucuria de a-și ghida cu grijă copilul în lume.

Ebony Roberts: Îmi amintesc
privindu-l pe tata cum ridică pistolul

către capul mamei.

L-a implorat să lase arma jos,

dar el a ignorat-o.

Când a fugit către ușă,
el a urmat-o îndeaproape

și ajunsă afară, a tras un singur foc.

Aveam 12 ani.

Îmi amintesc fiecare secundă.

Îmi amintesc amorțeala.

Îmi amintesc singurătatea.

Slavă Domnului, glonțul n-a atins-o,

dar familia mea nu va mai fi la fel.

Eu nu voi mai fi la fel.

Nu știam pe atunci toate modurile
prin care relația lor instabilă,

avea să mă afecteze,

dar știam că nu vreau o iubire ca a lor.

Povestea mea avea să fie diferită.

Ani mai târziu, când te-am întâlnit,

m-am îndrăgostit nebunește.

Conexiunea noastră era incontestabilă.

Ca și cum ai fost ales doar pentru mine.

Credeam că vom fi împreună o veșnicie.

Dar ne-am confruntat cu câteva
din aceleași probleme ca și părinții mei,

iar după aproape nouă ani de relație,

am decis să punem capăt relației.

O aveam pe Sekou atunci.

Avea doar trei ani.

Deși era prea mic
să înțeleagă ce se întâmplă,

era suficient de mare
să știe că mami și tati

nu vor mai trăi împreună.

Despărțirea m-a afectat enorm.

Dar am decis că nu voi lăsa ca inima mea

să stea în calea lui Sekou.

Am avut dificultăți în spațiul ăsta nou

de a crește copilul împreună.

Mă întrebam,
cum vom crește acest copil frumos

plin de uimire, de promisiuni

și de atâta putere,

în ciuda eșecului nostru ca cuplu?

Răspunsul pentru mine era simplu.

Puteam să aleg frica,

frica de a fi singură,

frica de necunoscut,

sau să aleg iubirea.

Și am ales iubirea.

Asta înseamnă să văd potențialul de tată,

Înseamnă să văd potențialul tău ca tată

și nu greșelile din poziția de partener.

Înseamnă să-l pun pe Sekou
pe primul loc de fiecare dată,

chiar dacă asta înseamnă
că nu iese cum vreau eu.

Știu că părinții mei tot încercau

să facă lucrurile să meargă
pentru binele meu și al fratelui meu.

Deși apreciez efortul lor,

prefer să nu o fi făcut.

Am văzut prea multe,
am auzit prea multe.

Știam că nu vreau ca lui Sekou
să se i se întâmple la fel.

Voiam ca Sekou să știe

cum e să se înțeleagă doi părinți,

doi părinți care au lucrat ca o echipă.

Voiam să știe ce e iubirea
în adevărata ei formă.

Dragostea e răbdătoare,
este plină de bunătate.

Dragostea nu se mânie ușor,

nu ține cont de rele.

Dragostea mereu protejează,

mereu se încrede, speră,
mereu perseverează.

Shaka Senghor: Era anul 1983.

Aveam 11 ani.

Țin minte că eram cu tata
în beciul casei noastre,

din partea de est a orașului Detroit.

Vedeam cum pune albume în lăzile de lapte,

de culoare albastră și portocalie,

în timp ce lacrimi curgeau din ochii lui.

Chiar înainte de asta,

el și mama ne-au pus,
pe mine și pe frații mei,

să stăm jos,
să ne spună că se despart.

Treizeci de ani mai târziu,

m-am găsit cu lacrimi în ochi,

când îmi strângeam lucrurile
din casa noastră.

Eu și Ebony ne-am cunoscut

pe când eu îmi ispășeam
o pedeapsă de 19 ani de închisoare.

Timp de patru ani ne scriam scrisori,

vorbeam la telefon și mă vizita

formând o așa zisă legătură de neclintit.

Am luptat împreună cu sistemul,

și am crezut că putem îndrepta
greșelile părinților noștri.

Ea era poetă,

eu eram scriitor.

Ea era superbă, cu un doctorat.

Eu eram chipeș, cu diplomă de liceu.

(Râsete)

Am creat ceva magic.

Am creat ceva ce credeam că va dura.

Dar din păcate,

relația noastră s-a dezechilibrat
atunci când eu am fost eliberat.

Stres post-traumatic,

traume de dinainte de închisoare,

bagajele din relația ei,

lipsa mea de experiență în relație

a anulat magia construită după gratii.

În centrul a toate acestea
era frumosul nostru băiat.

Țin minte momentul când
l-am adus prima oară acasă pe Sekou.

Eram atât de entuziasmat, era grozav,

am lucrat împreună, am colaborat,

ne-am susținut unul pe altul.

Tu luai tura de noapte,
eu pe cea de dimineață.

Și mergea totul superb.

Și apoi s-a schimbat totul.

S-a schimbat în dimineața
când ai venit foarte fericită.

„Hei, mă voi întoarce la muncă!

Nu te bucuri?”

Iar eu eram:
„Da. Sunt în culmea fericirii acum.

(Râsete)

Nu pot fi mai fericit.”

Dar în interior, mi-era foarte frică.

Dar n-am putut să-ți spun asta.

Și în schimb, ți-am spus:

„Hei, du-te și să ai o zi bună.”

Și tu ai plecat,

iar eu am rămas cu Sekou.

Ceea ce înțeleg acum despre momentul ăla

e că am creat o încredere

necesară pentru ca părinții să coexiste.

Te-ai încrezut în mine
cu cel mai prețios dar al nostru.

Ai construit fundația și clădirea,

importante pentru portalul paternității.

ER: Știind cum despărțirea părinților
a avut un impact asupra noastră,

eram foarte sensibili
în legătură cu impactul

pe care avea să-l simtă Sekou.

Ne-am zbătut,

dar ne-am găsit calea.

Și l-am lăsat pe Sekou să spună,

că suntem cei mai buni părinți din lume.

Ador faptul că ne vede așa.

Am stabilit de la bun început

că vom crește copilul împreuna
ca aliați, nu ca adversari.

Ca să întrerupem tiparul toxic

pe care îl vedem repetându-se mereu

când părinții nu se mai concentrează
pe ce este cel mai important:

copii.

Aceștia permit durerii
din relație să stea în cale.

Dar la sfârșitul zilei, formăm o echipă,

mai exact, echipa lui Sekou.

Știți, trebuie să admit,

avem o relație nonconformistă

pe care mulți oameni n-o înteleg.

Nu suntem perfecți ca părinți sau oameni.

Dar ne împlinim rolul în viața lui Sekou.

Îi permitem să facă lucruri
pe care părinții noștri

nu ne-ar fi permis să le facem.

Nu permitem fricii să-l limiteze.

Îi cultivăm curiozitatea despre univers

și raportarea lui cu lumea.

Ți-amintești când am ajuns acasă
după o zi lungă de muncă,

iar Sekou găsise o băltoacă afară,

a băltoacă de noroi.

Avea pe el haine noi,
Levi's din cap până-n picioare.

Găsise băltoaca asta de noroi,
după care se întindea să ajungă.

Voia să atingă noroiul, și noi l-am lăsat.

Ne-am abținut să spunem nu,

și de fapt, i-am adus o lopățică,

ca să simtă proprietățile pământului

și să exploreze cât de mult voia,

și s-a jucat,
ca un porcușor fericit în noroi.

(Râsete)

Ne-am dat seama că hainele se pot spăla,

că o baie poate curăța toată murdăria,

dar extazul momentului,

de a putea atinge
și de a se bucura de acest lucru

pe care nu-l mai descoperise înainte

erau mai valoroase decât hainele
sau murdăria care putea fi spălată.

Continuăm să regândim
ce este bine și ce este rău

când vine vorba de educația parentală.

Sekou ne provoacă zi de zi.

Îi permitem să se urce pe canapele

și să deseneze pe haine și pe papuci,

îl lăsăm să alerge prin magazin,
cel puțin eu fac asta, oricum.

Și am parte de privirile urâte
altor mame care se uită la mine

și cred că toți copiii trebuie
să fie liniștiți și cuminți în public.

De asemenea primesc întrebări
care sunt mai degrabă acuzări,

dar nu le bag în seamă.

Pentru că la sfârșitul zilei,

munca noastră e să-l ghidăm
în această călătorie a vieții lui,

nu să-l controlăm.

Suntem aici să-l ajutăm
să-și găsească locul în lume,

să-și descopere cele mai prețioase daruri,

să descopere de ce s-a născut.

Creștem un băiat de culoare liber

într-o lume care urăște bucuria neagră,

și refuzăm să-i punem limitele
pe care lumea deja le are.

SS: Educația noastră parentală
poate fi privită ca pe o alegorie

pentru această monedă
cu două fețe de posibilități.

Pe de o parte,

realitatea creșterii unui băiat de culoare

într-o societate care percepe
băieții, corpurile și viețile de culoare

ca fiind ceva profitabil
sau de unică folosință.

Mai există și cealaltă parte.

Posibilitatea ca doi părinți
care nu mai sunt împreună

să coexiste, susținându-se reciproc,

iubindu-se, arătând afecțiune în public,

într-un mod în care onorează
relația cu fiul nostru.

Și, chiar mai importantă,
e puterea de a ne susține reciproc

în toate momentele vulnerabile.

S-a întâmplat odată
că era rândul meu să-l iau pe Sekou,

îți amintești?

Mă duc să-l iau pe Sekou de la școală,

e în clasa întâi, iar în timp ce urc,

un alt părinte urcă și spune, „Hei, Shaka.

Am auzit că Oprah Winfrey
ți-a făcut aseară o dedicație pe CNN.”

Era foarte entuziasmată, exuberantă chiar.

Am fost îngrozit.

Mă gândeam ce se va întâmpla
când ea va spune altui părinte,

iar ei vor spune altui părinte,

iar ei vor căuta detalii despre mine

și apoi vor descoperi

că am fost în închisoare
pentru crimă de gradul doi.

Iar apoi copii lor află de asta.

Și vin la școală și-i spun lui Sekou,

„Tatăl tău a fost condamnat pentru omor.”

Și-mi amintesc,
privindu-l pe Sekou cum fuge,

și știam că trebuie s-o sun pe Ebony.

Când am sunat-o,
i-am explicat ce s-a întâmplat,

Ebony a spus, „Trebuie să stați de vorbă.”

Așa că l-am luat acasă pe Sekou,

l-am pregătit de somn,

și am vorbit timp de jumătate de oră.

I-am spus de ce am fost la închisoare.

Și am ascultat părerea lui.

Apoi am sunat-o pe mama lui
ca să ne facem ritualul de seară,

ea să spună rugăciunea,

iar eu să fac afirmările.

Îmi amintesc că-l țineam strâns în brațe.

Și am realizat cât de importante
sunt afirmările pe care le facem seara.

Le privesc ca pe o hartă, un ghid,

ca pe o temelie pentru ca părinții

să își protejeze și încurajeze copilul,

în special într-o lume dificilă.

Să creștem copilul împreună

e mai mult decât a stabili
cine duce și ia copilul de la școală,

cine se joacă cu el,

cu ce se va îmbrăca sau ce va mânca.

Pentru noi,
e despre a ne susține reciproc,

să ușurăm greutatea,

și să ne prezentăm lumii într-un mod
ce onorează frumusețea fiului nostru.

Pentru aceste motive facem afirmările.

ER: Nu ne-am gândit că vom fi aici.

Dar iată-ne aici.

Și sperăm că modul prin care ne prezentăm
pentru Sekou și unul pentru celălalt

reprezintă un model
pentru cum să creșteți copilul împreună.

Am vrea să vă propunem tuturor
acest ritual de seara de afirmare

pe care Shaka îl face cu Sekou
de fiecare dată înainte de culcare.

SS: Hei.

(Aplauze)

SS: Sunt puternic.
Sekou: Sunt puternic.

SS: Sunt minunat.
S: Sunt minunat.

SS: Sunt grozav.
S: Sunt grozav.

SS: Sunt grijuliu.
S: Sunt grijuliu.

SS: Sunt bun.
S: Sunt bun.

SS: Sunt iubitor.
S: Sunt iubitor.

SS: Sunt afectuos.
S: Sunt afectuos.

SS: Sunt amuzant.
S: Sunt amuzant.

SS: Sunt deștept.
S: Sunt deștept.

SS: Sunt mare.
S: Sunt mare.

SS: Sunt soldat.
S: Sunt soldat.

SS: Sunt războinic.
S: Sunt războinic.

SS: Sunt Sekou.
S: Sunt Sekou.

(Ovații și aplauze)

ER: Bravo, iubitule!