< Return to Video

De ce ecranele ne fac nefericiți

  • 0:01 - 0:04
    Acum câţiva ani am auzit
    un zvon interesant.
  • 0:04 - 0:07
    Liderul unei mari firme
    de mâncare pentru animale
  • 0:07 - 0:09
    a mers la o ședință anuală
    cu acționarii
  • 0:09 - 0:11
    cu o conservă de mâncare pentru câini.
  • 0:11 - 0:13
    Și a mâncat conserva.
  • 0:13 - 0:16
    Și ăsta era modul lui de a-i convinge
    că dacă era bună pentru el,
  • 0:16 - 0:18
    e bună și pentru animalele lor.
  • 0:18 - 0:20
    Această strategie e cunoscută
    acum ca „dogfooding"
  • 0:20 - 0:23
    și este o strategie comună
    în lumea afacerilor.
  • 0:23 - 0:25
    Nu înseamnă că toți intră
    și mănâncă mâncare de câini,
  • 0:25 - 0:28
    dar afaceriștii vor folosi produsele lor
  • 0:28 - 0:29
    să demonstreze că sunt...
  • 0:29 - 0:31
    încrezători în ele.
  • 0:31 - 0:33
    Asta e o practică larg răspândită,
  • 0:33 - 0:36
    dar cred că ceea ce este interesant e
    când găsești excepții
  • 0:36 - 0:37
    de la această regulă,
  • 0:37 - 0:40
    când găsești cazuri de afaceri
    sau afaceriști
  • 0:40 - 0:41
    care nu folosesc produsele lor.
  • 0:41 - 0:45
    Se pare că e o industrie unde asta
    se întâmplă în mod normal,
  • 0:45 - 0:46
    destul de des,
  • 0:46 - 0:48
    și asta este industria
    tech bazată pe ecran.
  • 0:48 - 0:53
    Așadar, în 2010, Steve Jobs,
    pe când lansa iPad-ul,
  • 0:53 - 0:56
    l-a descris ca fiind un dispozitiv
    care era „extraordinar".
  • 0:56 - 0:59
    „Cea mai bună experiență de navigare
    de până acum;
  • 0:59 - 1:02
    mult mai bun ca un laptop,
    mult mai bun ca un smartphone.
  • 1:02 - 1:03
    Este o experiență incredibilă."
  • 1:03 - 1:06
    Câteva luni mai târziu,
    el a fost abordat de un jurnalist
  • 1:06 - 1:07
    de la New York Times,
  • 1:07 - 1:09
    și au avut o lungă discuție.
  • 1:09 - 1:10
    La sfârșitul discuției,
  • 1:10 - 1:13
    jurnalistul i-a pus o întrebare
    mai personală.
  • 1:13 - 1:16
    I-a spus: „Copiii voștri probabil
    că iubesc iPadul."
  • 1:17 - 1:18
    Era un răspuns clar,
  • 1:18 - 1:21
    dar ceea ce Jobs i-a spus
    l-a uimit pe jurnalist.
  • 1:21 - 1:22
    A fost foarte surprins,
  • 1:22 - 1:25
    pentru că a spus: „Nu l-au folosit.
  • 1:25 - 1:28
    Noi controlăm câtă tehnologie
    folosesc copiii noștri acasă."
  • 1:28 - 1:32
    Acesta este un lucru foarte obișnuit
    în lumea tech.
  • 1:32 - 1:34
    Există chiar o școală,
    aproape de Silicon Valley
  • 1:34 - 1:36
    numită Waldorf School of the Peninsula,
  • 1:37 - 1:40
    și ei nu introduc ecrane
    până în clasa a opta.
  • 1:40 - 1:42
    Ce e foarte interesant la școală asta
  • 1:42 - 1:44
    e că 75% din copiii care merg acolo
  • 1:44 - 1:47
    au părinți care sunt înalți manageri
    tech în Silicon Valley.
  • 1:47 - 1:51
    Deci când am auzit asta, m-am gândit
    că era interesant și suprinzător,
  • 1:51 - 1:54
    și m-a făcut să realizez ce impact
    au ecranele asupra mea,
  • 1:54 - 1:56
    a familiei mele și persoanelor iubite,
  • 1:56 - 1:57
    și oamenilor în general.
  • 1:57 - 1:59
    Așa că în ultimii cinci ani,
  • 1:59 - 2:01
    ca profesor de afaceri și psihologie,
  • 2:01 - 2:04
    am studiat efectul
    ecranelor asupra vieții noastre.
  • 2:05 - 2:09
    Și vreau să încep prin a mă concentra
    la cât de mult timp ne ocupă
  • 2:09 - 2:12
    și apoi vom vorbi
    despre ce se întâmplă în acest timp.
  • 2:12 - 2:14
    Ce vă arăt aici e o zi obișnuită
    de muncă de 24 de ore
  • 2:14 - 2:17
    în 3 momente diferite din istorie:
  • 2:17 - 2:19
    2007 —10 ani în urmă —
  • 2:19 - 2:20
    2015
  • 2:20 - 2:23
    și apoi date adunate,
    de fapt, abia săptămâna trecută.
  • 2:23 - 2:25
    Multe lucruri nu s-au schimbat
  • 2:25 - 2:26
    atât de mult.
  • 2:27 - 2:30
    Dormim între șapte ore și jumătate
    și opt ore pe zi;
  • 2:30 - 2:33
    unii spun că e o mică scădere,
    dar nu-i o mare schimbare.
  • 2:33 - 2:37
    Muncim opt și jumătate, nouă ore pe zi.
  • 2:37 - 2:39
    Derulăm activități de supraviețuire —
  • 2:39 - 2:42
    cum ar fi mâncatul,
    spălatul și îngrijirea copiilor —
  • 2:42 - 2:43
    cam trei ore pe zi.
  • 2:43 - 2:44
    Astfel, rămâne acest spațiu alb.
  • 2:44 - 2:46
    Acesta este timpul nostru liber.
  • 2:46 - 2:49
    Acest spațiu este incredibil de important
    pentru noi.
  • 2:49 - 2:52
    Acesta e spațiul în care facem lucruri
    care ne fac unici.
  • 2:52 - 2:55
    Aici apar hobby-urile,
    avem relațiile apropiate,
  • 2:55 - 2:58
    ne gândim cu adevărat la viețile
    noastre, devenim creativi,
  • 2:58 - 3:00
    reflectăm și încercăm să ne dăm seama
  • 3:00 - 3:02
    dacă viața noastră a fost semnificativă.
  • 3:02 - 3:04
    Obținem ceva asemănător și din muncă,
  • 3:04 - 3:06
    dar când oamenii își privesc trecutul
  • 3:06 - 3:08
    și se întreabă cum a fost viața lor
  • 3:08 - 3:09
    la sfârșitul zilelor,
  • 3:09 - 3:11
    te uiți la ultimele lucruri spuse -
  • 3:11 - 3:15
    ei vorbesc despre momentele
    apărute în acel spațiu alb, personal.
  • 3:15 - 3:17
    Deci, este sacru;
    e important pentru noi.
  • 3:17 - 3:19
    Acum vă voi arăta
  • 3:19 - 3:22
    cât de mult din acel spațiu este luat
    de ecrane în decursul timpului.
  • 3:22 - 3:23
    În 2007,
  • 3:23 - 3:24
    atât de mult.
  • 3:24 - 3:27
    Acesta a fost anul când Apple
    a introdus primul iPhone.
  • 3:27 - 3:29
    Opt ani mai târziu,
  • 3:29 - 3:30
    atât de mult.
  • 3:31 - 3:33
    Acum, atât de mult.
  • 3:33 - 3:37
    Atât de mult timp, din acel timp liber
    îl petrecem în fața ecranelor.
  • 3:37 - 3:40
    Zona asta galbenă, această bandă subțire,
    e unde se întâmplă magia.
  • 3:40 - 3:42
    Aici se află umanitatea voastră.
  • 3:42 - 3:44
    Și acum, este într-o cutie foarte mică.
  • 3:44 - 3:46
    Deci ce facem în privința asta?
  • 3:46 - 3:47
    Ei bine, prima întrebare este:
  • 3:47 - 3:49
    Cum arată acest spațiu roșu?
  • 3:49 - 3:51
    Într-adevăr, ecranele sunt miraculoase
  • 3:51 - 3:53
    în multe privințe.
  • 3:53 - 3:54
    Trăiesc în New York,
  • 3:54 - 3:56
    mare parte din familia mea
    stă în Australia,
  • 3:56 - 3:57
    și am un fiu de un an.
  • 3:57 - 4:01
    Felul în care am reușit să le fac
    cunoștință a fost prin ecrane.
  • 4:01 - 4:04
    Nu puteam face asta acum 15 sau 20 de ani
  • 4:04 - 4:05
    în acest mod.
  • 4:05 - 4:07
    Deci sunt multe părți bune
    care vin cu ele.
  • 4:07 - 4:09
    Te-ai putea întreba:
  • 4:09 - 4:11
    Ce se întâmplă în acel timp?
  • 4:11 - 4:13
    Cât de utile sunt aplicațiile
    pe care le folosim?
  • 4:13 - 4:14
    Unele chiar sunt utile.
  • 4:14 - 4:17
    Dacă oprești lumea
    când folosește o aplicație și întrebi:
  • 4:17 - 4:19
    „Spune-mi cum te simți acum",
  • 4:19 - 4:21
    vor zice că au o părere
    bună despre aplicațiile
  • 4:21 - 4:24
    referitoare la relaxare,
    sport, meteo, lectură,
  • 4:24 - 4:26
    educație și sănătate.
  • 4:26 - 4:29
    Petrec cam nouă
    minute pe zi pentru fiecare
  • 4:29 - 4:32
    Aceste aplicații îi fac mult
    mai puțin fericiți.
  • 4:32 - 4:36
    Cam jumătate din oameni, când îi întrerupi
    și-ntrebi: „Cum te simți?",
  • 4:36 - 4:38
    spun că nu se simt bine că le folosesc.
  • 4:38 - 4:39
    Ce e interesant despre astea —
  • 4:40 - 4:41
    dating, rețele sociale, jocuri,
  • 4:41 - 4:44
    divertisment, știri,
    navigare pe internet —
  • 4:44 - 4:47
    oamenii petrec 27 de minute pe zi
    pentru fiecare.
  • 4:47 - 4:50
    Petrecem de trei ori mai mult timp
    pe aplicațiile care ne fac nefericiți.
  • 4:50 - 4:52
    Asta nu pare prea ințelept.
  • 4:53 - 4:55
    Motivul pentru care petrecem
    atât timp pe aplicațiile
  • 4:55 - 4:56
    care ne fac nefericiți
  • 4:57 - 4:58
    este că ne fură semnalul de oprire
  • 4:58 - 5:01
    Semnalele de oprire erau peste tot
    în secolul XX.
  • 5:01 - 5:02
    Erau implementate în tot ce făceam.
  • 5:02 - 5:06
    Un semnal de oprire este practic
    semnul că trebuie să mergem mai departe
  • 5:06 - 5:09
    să facem ceva nou, să facem ceva diferit.
  • 5:09 - 5:12
    Gândiți-vă la ziar;
    până la urmă ajungi la finalul lui,
  • 5:12 - 5:14
    îl împături și îl pui deoparte.
  • 5:14 - 5:17
    La fel cu revistele sau cărțile -
    ajungi la finalul capitolului,
  • 5:17 - 5:20
    apoi te întrebi dacă dorești să continui.
  • 5:21 - 5:23
    Urmărești o emisiune la TV,
    până la urmă se încheie,
  • 5:23 - 5:26
    apoi durează o săptămână
    până la următoarea emisiune.
  • 5:26 - 5:27
    Existau semnale de oprire peste tot.
  • 5:27 - 5:31
    Dar la cum consumăm conținut media astăzi,
    semnalele de oprire nu mai există.
  • 5:32 - 5:33
    Șirul știrilor curge continuu
  • 5:34 - 5:37
    și toate sunt fără capăt:
    Twitter, Facebook, Instagram,
  • 5:37 - 5:40
    email-ul, mesajele text, știrile.
  • 5:40 - 5:43
    Și când verifici tot felul de alte surse,
  • 5:43 - 5:46
    poți să tot continui la nesfârșit.
  • 5:46 - 5:50
    Am putea primi un semnal
    din Europa de Vest despre ce e de făcut,
  • 5:50 - 5:54
    unde se pare că la serviciu
    oamenii au idei destul de bune.
  • 5:54 - 5:56
    Iată un exemplu.
    Asta e o firmă de design olandeză.
  • 5:56 - 5:59
    Soluția lor a fost să lege birourile
    de tavan.
  • 5:59 - 6:01
    Zilnic, la ora 6 pm,
  • 6:01 - 6:03
    nu contează cui îi trimiți
    un email sau ce faci,
  • 6:03 - 6:05
    birourile se ridică la tavan.
  • 6:05 - 6:06
    (Râsete)
  • 6:06 - 6:07
    (Aplauze)
  • 6:07 - 6:12
    Patru zile pe săptămână,
    biroul devine sală de yoga,
  • 6:12 - 6:13
    o zi pe săptămână, club de dans.
  • 6:13 - 6:16
    Depinde doar de tine
    pentru care din ele optezi.
  • 6:16 - 6:18
    Dar e un minunat semnal de oprire,
  • 6:18 - 6:19
    pentru că înseamnă că la finalul zilei,
  • 6:19 - 6:21
    totul se oprește, nu mai poți munci.
  • 6:22 - 6:25
    La Daimler, firma germană auto,
    au altă strategie.
  • 6:25 - 6:27
    Când cineva pleacă în concediu,
  • 6:27 - 6:29
    în loc să spună:
    „Această persoană e în concediu,
  • 6:29 - 6:30
    te va contacta el",
  • 6:31 - 6:34
    ei spun: „Această persoană e în concediu,
    așa că v-am șters email-ul.
  • 6:34 - 6:36
    Persoana asta nu va vedea
    niciodată acest email"
  • 6:36 - 6:37
    (Râsete)
  • 6:37 - 6:40
    „Puteți reveni cu un email
    peste câteva săptămâni
  • 6:40 - 6:42
    sau puteți vorbi cu altcineva.”
  • 6:42 - 6:43
    (Râsete)
  • 6:43 - 6:44
    Așa că...
  • 6:44 - 6:48
    (Aplauze)
  • 6:49 - 6:51
    Vă puteți imagina ce înseamnă asta.
  • 6:51 - 6:53
    Pleci în concediu
    și chiar ești în concediu.
  • 6:53 - 6:55
    Oamenii care lucrează la firma asta simt
  • 6:55 - 6:57
    cu adevărat că fac o pauză.
  • 6:57 - 6:59
    Bineînțeles, asta nu ne spune multe
  • 6:59 - 7:02
    despre ce trebuie să facem
    acasă, în viața privată,
  • 7:02 - 7:03
    și aș dori să fac niște sugestii.
  • 7:03 - 7:08
    E ușor de spus, între 17:00 și 18:00,
    nu voi folosi telefonul mobil.
  • 7:08 - 7:11
    Problema e că acest interval orar
    arată diferit în fiecare zi.
  • 7:11 - 7:14
    Cred că o strategie
    mult mai bună e să spui:
  • 7:14 - 7:15
    Fac anumite lucruri zilnic,
  • 7:15 - 7:17
    există anumite lucruri
    care se întâmplă zilnic,
  • 7:17 - 7:19
    cum ar fi cina.
  • 7:19 - 7:20
    Uneori voi fi singur,
  • 7:20 - 7:22
    uneori împreună cu alții,
  • 7:22 - 7:23
    câteodată la restaurant,
  • 7:23 - 7:24
    câteodată acasă,
  • 7:24 - 7:28
    dar regula pe care am adoptat-o este:
    Nu voi folosi telefonul la masă.
  • 7:28 - 7:30
    Va fi foarte departe,
  • 7:30 - 7:31
    cât mai departe posibil.
  • 7:31 - 7:33
    Pentru că suntem slabi
    în fața tentației.
  • 7:33 - 7:36
    Dar când ai regula ca la începutul cinei
  • 7:36 - 7:38
    să pui telefonul deoparte,
  • 7:38 - 7:39
    eviți toate tentațiile.
  • 7:39 - 7:41
    La început e greu.
  • 7:41 - 7:43
    Mi-era frică
    să nu ratez ceva între timp.
  • 7:43 - 7:44
    (Râsete)
  • 7:44 - 7:45
    Am făcut eforturi.
  • 7:45 - 7:47
    Dar până la urmă te obișnuiești.
  • 7:47 - 7:50
    Învingi sevrajul ca și în cazul unui drog,
  • 7:50 - 7:53
    și realizezi că viața devine
    plină de culoare, mai bogată,
  • 7:53 - 7:54
    mai interesantă -
  • 7:54 - 7:56
    ai parte de conversații mai bune.
  • 7:56 - 7:59
    Creezi o legătură cu oamenii
    care te înconjoară.
  • 7:59 - 8:01
    Cred că e o strategie fantastică,
  • 8:01 - 8:03
    și știm că funcționează,
    deoarece când facem asta —
  • 8:03 - 8:06
    și am urmărit mulți oameni
    care au încercat asta —
  • 8:06 - 8:07
    se extinde.
  • 8:07 - 8:08
    Ei se simt atât de bine,
  • 8:08 - 8:12
    încât o fac de la prima oră
    a dimineții.
  • 8:12 - 8:15
    Încep să-și pună telefoanele
    pe „silențios” în weekend.
  • 8:15 - 8:18
    Astfel, telefonul devine doar camera foto,
    nu mai este telefon.
  • 8:19 - 8:20
    E o idee foarte puternică,
  • 8:20 - 8:23
    și știm că oamenii sunt mai fericiți
    când fac asta.
  • 8:24 - 8:26
    Deci care este învățătura?
  • 8:26 - 8:28
    Ecranele sunt miraculoase;
    am spus asta deja,
  • 8:28 - 8:29
    și cred că este adevărat.
  • 8:29 - 8:34
    Dar modul în care le folosim seamănă
    cu o șosea lungă și foarte rapidă,
  • 8:34 - 8:37
    și noi suntem într-o mașină
    în care accelerația e blocată la podea,
  • 8:37 - 8:39
    e destul de greu să ajungi la frână.
  • 8:39 - 8:41
    Ai de făcut o alegere.
  • 8:42 - 8:46
    Poți zbura pe lângă priveliștea superbă
    a oceanului, de exemplu,
  • 8:46 - 8:49
    și arunci câte un ochi pe geam
    când și când, asta e calea ușoară,
  • 8:49 - 8:52
    sau te poți opri din drumul tău,
    poți trage mașina pe marginea drumului,
  • 8:52 - 8:54
    apeși frâna,
  • 8:54 - 8:55
    te dai jos,
  • 8:55 - 8:57
    îți dai jos pantofii și ciorapii,
  • 8:57 - 8:59
    faci câțiva pași pe nisip,
  • 8:59 - 9:01
    să simți nisipul sub tălpi,
  • 9:02 - 9:03
    mergi spre ocean,
  • 9:03 - 9:05
    și lași apa să-ți cuprindă gleznele.
  • 9:05 - 9:08
    Viața ta va fi mai bogată
    și mai semnificativă
  • 9:08 - 9:10
    pentru că absorbi acea experiență,
  • 9:10 - 9:13
    și pentru că ți-ai lăsat
    telefonul în mașină.
  • 9:13 - 9:14
    Mulțumesc.
  • 9:14 - 9:16
    (Aplauze)
Title:
De ce ecranele ne fac nefericiți
Speaker:
Adam Alter
Description:

Cum ne influențează ecranele și dispozitivele noastre? Psihologul Adam Alter studiază cât timp ne răpesc ecranele fără să ne dăm seama. El explică de ce toate orele acelea petrecute cu ochii în smartphone, tabletă sau computer te pot face nefericit - și ce poți face în privința asta.

more » « less
Video Language:
English
Team:
closed TED
Project:
TEDTalks
Duration:
09:29

Romanian subtitles

Revisions