Un apel urgent pentru salvarea „celui de-al treilea pol”

Regiunea Hindukuş-Himalaya este al treilea cel mai mare depozit de gheață al lumii, după Polul Nord și Polul Sud, și dacă rata actuală de topire continuă, două treimi din ghețari vor dispărea până la sfârșitul acestui secol. Ce se va întâmpla dacă îi lăsăm să se topească? Expertul în probleme de mediu și fost prim-ministru al Bhutanului, Tshering Tobgay, ne împărtășește ultimele informații despre „turnurile de apă din Asia”, făcând un apel urgent pentru crearea unei agenții interguvernamentale pentru protejarea ghețarilor și salvarea a aproximativ două miliarde de oameni din aval de la inundații catastrofale care ar putea distruge terenurile și mijloacele de trai.

Pe 17 octombrie 2009,

președintele din Maldive, Mohamed Nasheed,
a făcut ceva neobișnuit.

A ținut ședința guvernului sub apă.

I-a luat efectiv pe miniștrii săi
și au făcut scufundări,

pentru a avertiza lumea
că țara lui s-ar putea scufunda

dacă nu controlăm încălzirea globală.

Nu știu dacă mesajul lui
a ajuns sau nu în toată lumea,

dar sigur a ajuns la mine.

Am văzut o acrobație politică.

Vedeți, eu sunt politician,

și observ aceste lucruri.

Și, să fim sinceri,

Maldivele sunt departe
de locul din care provin,

țara mea este Bhutan,

așa că nu am avut insomnii
privind soarta lor iminentă.

După nici două luni,
am văzut altă acrobație politică.

De data asta, primul ministru din Nepal

a ținut ședința guvernului
pe Muntele Everest.

Și-a luat toți miniștrii până sus,
la tabăra de la baza Everestului,

pentru a avertiza lumea

că ghețarii din Himalaya se topesc.

Ei, asta m-a pus pe gânduri?

Sigur că da.

Trăiesc în Himalaya.

Dar am avut insomnii
din cauza acestui mesaj?

Nu.

Nu eram pregătit ca o acrobație politică
să-mi tulbure somnul de frumusețe.

(Râsete)

Acum, să derulăm 10 ani.

În februarie anul acesta,

am văzut acest raport.

Pe scurt, concluzia acestui raport

e că o treime din gheața de pe munții
Hindukuș Himalaya

s-ar putea topi până la finalul secolului.

Dar asta numai dacă,

dacă suntem capabil să păstrăm
încălzirea globală

la 1,5 grade Celsius
peste nivelul preindustrial.

Altfel, dacă nu putem,

ghețarii se vor topi mult mai repede.

1,5 grade Celsius.
„Nu se poate”, mi-am zis.

Chiar și țelurile ambițioase
ale Acordului de la Paris

urmăresc limitarea încălzirii globale
la două grade Celsius.

1,5 grade Celsius e ceea ce ei numesc
„cel mai bun scenariu”.

„Nu poate fi adevărat”, m-am gândit.

Regiunea Hindukuș Himalaya

este cel de-al treilea depozit
de gheață al lumii,

după Polul Nord și Polul Sud.

Tocmai de asta e numit „al treilea pol”.

Este foarte multă gheață în zonă.

Și, da, ghețarii se topesc.

Știm asta.

Am văzut asta în țara mea.

I-am văzut, și da, se topesc.

Sunt vulnerabili.

„Dar nu pot fi atât de vulnerabili”,
îmi amintesc că am gândit.

Dar dacă sunt?

Dacă ghețarii noștri se topesc
mai repede decât am anticipat?

Dacă ghețarii noștri
sunt mult mai vulnerabili decât credeam?

Și dacă, drept rezultat,
lacurile glaciare,

acestea sunt lacuri
formate prin topirea ghețarilor,

dacă aceste lacuri se revarsă
din cauza cantității de apă suplimentare?

Și dacă aceste inundații
formează alte lacuri glaciare,

creând și mai multe revărsări?

Asta ar crea inundații fără precedent
în țara mea.

Asta mi-ar distruge țara.

Asta ar face prăpăd în țara mea.

Asta ar avea potențialul
de a distruge efectiv ținutul nostru,

traiul nostru, modul nostru de viață.

Așa că raportul mi-a atras atenția

într-un mod în care acrobațiile politice
n-au putut să o facă.

A fost întocmit

de Centrul Internațional de Integrare
a Dezvoltării Montane, sau CIIDM,

cu sediul în Nepal.

Oamenii de știință au studiat
ghețarii noștri zeci de ani,

și raportul lor m-a ținut treaz noaptea,
agonizând din cauza știrilor proaste

și a ceea ce înseamnă ele pentru țara mea

și pentru poporul meu.

Așa că după mai multe nopți nedormite,

am mers în Nepal să vizitez CIIDM.

Am găsit o echipă de oameni de știință
extrem de competenți și dedicați,

Și iată ce mi-au spus.

Numărul unu:

ghețarii din Hindukuș Himalaya
se topesc deja de ceva vreme.

Să luăm acest ghețar, de exemplu.

Este pe Muntele Everest.

După cum vedeți, acest ghețar cândva masiv
a pierdut deja o mare parte din gheață.

Numărul doi:

ghețarii se topesc acum mai repede,

atât de repede, că doar pentru o încălzire
globală de 1,5 grade Celsius,

o treime din ghețari s-ar topi.

La două grade Celsius de încălzire globală

jumătate din ghețari ar dispărea.

Și dacă tendințele actuale continuă,

două treimi dintre ghețarii noștri
ar dispărea complet.

Numărul trei:

încălzirea globală înseamnă că munții
au mai multă ploaie și mai puțină zăpadă

și, spre deosebire de zăpadă,
ploaia topește gheața,

ceea ce afectează
sănătatea ghețarilor noștri.

Numărul patru:

poluarea din regiune a crescut
cantitatea de carbon negru

depozitat în ghețarii noștri.

Carbonul negru e ca funinginea.

Carbonul negru absoarbe căldura

și accelerează topirea ghețarilor.

Pe scurt,

ghețarii noștri se topesc rapid,

iar încălzirea globală
îi face să se topească mult mai repede.

Dar ce înseamnă asta?

Înseamnă că cei 240 de milioane de oameni

care trăiesc în regiunea
Hindukuș Himalaya,

în Afganistan, Pakistan, India,
China, Nepal, Bangladesh, Myanmar

și iubita mea țară, Bhutan,

acești oameni vor fi afectați direct.

Când se topesc ghețarii,

când plouă mai mult și ninge mai puțin,

vor fi schimbări uriașe
în modul cum se comportă apa.

Vor fi mai multe extreme:

mai multe ploi intense,
mai multe inundații, alunecări de teren,

mai multe inundații
din cauza revărsării lacurilor glaciare.

Toate astea vor cauza
distrugeri inimaginabile

într-o regiune unde trăiesc unii dintre
cei mai săraci oameni din lume.

Dar nu doar oamenii din regiunea imediată

vor fi afectați.

Și oamenii care trăiesc în aval
vor fi loviți din greu.

Asta din cauză că 10 dintre
cele mai mari râuri din zonă

izvorăsc din munții Hindukuș Himalaya.

Aceste râuri asigură
apa necesară pentru agricultură

și apa potabilă

pentru mai mult de 1,6 miliarde
de oameni ce trăiesc în aval.

Adică unul din cinci oameni.

Iată de ce munții Hindukuș Himalaya

mai sunt numiți
și „turnurile de apă din Asia”.

Dar când se topesc ghețarii,

când se intensifică musonul,

evident că râurile produc inundații,

așa că va fi potop
atunci când nu e nevoie de apă,

iar seceta va fi ceva obișnuit,

atunci când e nevoie disperată de apă.

Pe scurt, turnul de apă al Asiei
va fi distrus,

iar asta va însemna un dezastru
pentru o cincime din umanitate.

Ar trebui să-i pese restului lumii?

Ar trebui ca vouă, de exemplu, să vă pese?

Amintiți-vă, nu mi-a păsat
când am aflat că Maldivele

ar putea dispărea sub apă.

Și asta este cheia problemei, nu-i așa?

Nu ne pasă.

Nu ne pasă până când
ne afectează personal.

Adică, știm.
Știm că schimbările climatice sunt reale.

Că ne confruntăm
cu schimbări drastice și dramatice.

Știm că se întâmplă repede.

Și totuși, cei mai mulți dintre noi

ne purtăm ca și când totul ar fi normal.

Trebuie să ne pese,

tuturor,

și dacă nu vă pasă de cei
care sunt afectați de topirea ghețarilor,

ar trebui să vă pese măcar de voi înșivă.

Asta din cauză că munții
Hindukuș Himalaya,

întreaga regiune este ca pulsul planetei.

Dacă regiunea se îmbolnăvește,

întreaga planetă va avea de suferit.

Și chiar acum,

când ghețarii noștri se topesc rapid,

regiunea nu este doar bolnavă,

ci plânge după ajutor.

Și ce efect va avea asta
asupra restului lumii?

Un scenariu evident
este potențiala destabilizare

cauzată de zeci de milioane
de refugiați climatic,

care vor fi forțați să se mute
din cauza lipsei de apă,

sau din cauză că mijloacele lor
de trai au fost distruse

de topirea ghețarilor.

Un alt scenariu ce nu-l putem lua în glumă

este potențialul conflict asupra apei

și destabilizarea politică
într-o regiune cu trei puteri nucleare:

China, India, Pakistan.

Cred că situația din regiunea noastră
este destul de gravă

pentru a garanta crearea
unei noi agenții interguvernamentale.

Ca nativ din acea parte a lumii,

vreau să propun aici, astăzi,

înființarea „Consiliului
celui de-al treilea pol”,

o organizație interguvernamentală
de înalt nivel

cu singura responsabilitate

de a proteja cel de-al treilea
depozit de gheață al lumii.

Un Consiliu al celui de-al treilea pol

ar fi format din toate cele opt
țări din regiune

ca țări membre,

ca țări membre egale,

și ar putea include de asemenea
organizații reprezentative

și alte țări cu interese în regiune

ca membri fără drept de vot.

Dar principala idee

este să facem ca toate părțile interesate
să lucreze împreună.

Să lucreze împreună
pentru a monitoriza sănătatea ghețarilor;

să lucreze împreună pentru a implementa
politici de protejare a ghețarilor noștri,

și, în mod implicit,

să protejeze miliardele de oameni
care depind de ghețarii noștri.

Trebuie să lucrăm împreună,

fiindcă dacă gândim global
și dacă acționăm local...

nu funcționează.

Am încercat asta în Bhutan.

Am făcut sacrificii imense
pentru a acționa local...

și în timp ce eforturile individuale
locale vor fi în continuare importante,

ele nu pot ține piept atacurilor violente
ale schimbărilor climatice.

Pentru a înfrunta schimbările climatice,
trebuie să lucrăm împreună.

Trebuie să gândim global
și să acționăm regional.

Întreaga noastră regiune
trebuie să se unească,

să lucreze împreună,

să lupte împotriva
schimbărilor climatice,

pentru a face ca vocile noastre
să fie auzite.

Iar asta include India și China.

Ele trebuie să intre în joc.

Ele trebuie să intre în lupta
pentru protejarea ghețarilor noștri.

Și pentru asta, aceste două țări,
acești doi giganți puternici,

trebuie să-și reducă emisiile
gazelor de seră,

să-și controleze poluarea,
și să conducă lupta.

Să conducă lupta globală
împotriva schimbărilor climatice.

Și toate astea cât mai urgent.

Doar atunci, doar așa poate,

va putea regiunea noastră

și alte regiuni
care depind de ghețarii noștri

să evite catastrofe majore.

Timpul ne presează.

Trebuie să acționăm împreună, acum.

Altfel, data viitoare guvernul din Nepal
se va întruni pe Muntele Everest,

acel fundal spectaculos...

ar putea arăta total diferit.

Și dacă se întâmplă așa,

dacă ni se topesc ghețarii,

creșterea nivelului mărilor
ar putea inunda Maldivele.

Și în timp ce ei
își țin ședințele sub apă,

pentru a trimite un SOS lumii,

țara lor poate continua să existe

doar dacă insulele lor continuă să existe.

Maldivele sunt oricum departe.

Insulele lor sunt departe
de locul unde trăiesc eu.

Dar acum, sunt foarte atent
la ceea ce se întâmplă acolo.

Vă mulțumesc foarte mult!

(Aplauze)