How Cancel Culture Destroyed an Entire Generation

Acesta nu este un atac pentru
a anula numai Oscarurile?

Acesta este un atac asupra tuturor!

Faptul că ai trăit în trecut cu fete
minore este relevant pentru tine?

Nu, în niciun caz.

Îmi pare rău, dar mă rețin...

Îmi pare rău, dar tu clasifici acum
cine poate fi ofensat.

Iar acum sunt ofensată.

Povestea care a fost spusă despre mine
a fost crezută deși nu a fost adevărată.

Acela nu este activism
sau implementarea schimbării.

Acesta nu sunt eu!
Mă lupt pentru viața mea.

CUM S-A DISTRUS O ÎNTREAGĂ
GENERAȚIE PRIN „CANCEL CULTURE”

Capitolul 1
ÎNCEPUTUL POVEȘTII

Doresc să încep acest documentar prin
definirea termenului „cancel culture”.

Acesta se definește ca: „practica
de a respinge, boicota sau încheia

susținerea publică pentru oameni
din cauza moralității inacceptabile

ale părerilor și acțiunilor lor”.

În principiu, aceasta este o formă
modernă de ostracizare, care înseamnă

excluderea sau alungarea
dintr-un grup sau societate,

fenomen ce datează
din vremurile Greciei antice.

Liderul atenian Kleisthanes a introdus
pedeapsa alungării oamenilor pentru

a preveni ca o anumită persoană
să devină tiran.

Mândria lui Saddam Hussein ...

Joseph Stalin a stăpânit
Uniunea Sovietică.

Modul în care s-ar face asta este similar
aceluia care are loc în timpul alegerilor

din vremurile noastre, numai că, în acest
caz, niciunul nu vrea să le câștige.

6000 de cetățenii Atenei scriau numele
candidatului lor pe o bucată de lut iar

persoana care obținea cele mai multe
voturi era alungată pentru 10 ani!

Dacă acesta refuza, i se aplica sentința
cu moartea.

Dar aici este șmecheria.

Când cei surghiuniți se întorceau acasă
după expirarea termenului, era ca și cum

nimic nu s-ar fi întâmplat!

Surghiuniții își păstrau cetățenia
iar poporul Atenei îi primea cu

brațele deschise la întoarcerea lor.

Nu știu dacă se poate zice același lucru
despre „cancel culture” astăzi!

Acest termen „cancel culture”
[„cultura anulării” - n.t]

este întâlnit peste tot.

CANCEL CULTURE!
CANCEL CULTURE!

A apărut pentru prima dată
în jurul anului 2017 dupa ce fenomenul

de interzicere a celebrităților
cu probleme de conduită a luat amploare.

Merriam Webster a corelat fenomenului
de creștere a „cancel culture” cu

mișcarea „#Metoo”.

T.B.: „Bună, numele meu este Tarana Berg
și sunt fondatoarea mișcării „#Metoo”.

Mii de oameni utilizează două cuvinte
în spațiul virtual pentru a se identifica

cu supraviețuitorii harțuirilor
și agresiunilor sexuale.

„Aceasta se întâmplă la nivel global!”

După aceea a capătat și mai mult impuls.

Cifrele Google arată că nu a existat
nici o căutare ”cancel culture”

pe internet pănă în anul 2018.

Îmediat dupa aceea, multe celebrități,
incluzând Taylor Swift și Kanye West,

au fost interzise.

Scriitorul Jonah Bromwich a explicat că,
aproape toți aceia pe care ți i-ai

fi dorit să-i cunoști,
au fost interziși de CINEVA.

Și, la final, cea mai bună definiție
a „cancelled” a fost postată

în Dicționarul Urban: ”interzicerea
unui individ sau a unei idei.

Deci, atât timp cât „cancel culture”
a început ca un mijloc de a pedepsi

pe cei care au făcut ceva condamnabil,

ce este rău cu aceasta?

Capitolul 2
CINE MERITĂ A FI INTERZIS?

Un tânăr, R. Kelly, este acuzat de abuz...

Adunări de oameni se află în afara
studiourilor Sony Music din New York ...

Actorul de comedie Kevin Hart
a demisionat ...

„Am luat decizia de a nu prezenta
Oscarul în acest an ...

Trebuie să te scuzi pentru tweet-urile
din trecut iar noi vom găsi o altă

persoană să prezinte Oscar-ul.

Nu sunt eu acesta! Mă lupt pentru
a-mi recăpăta viața!

Există două cazuri pe care doresc
să le evidențiez aici.

Haideți să ne uităm la calendarul
„decesului” lui R. Kelly.

În 1994 s-a căsătorit Aaliyah; el era
în vârstă de 27 de ani iar ea de 15,

dar Aaliya a mințit, declarînd în
certificatul de căsătorie că are 18.

În anul 2002 el a avut două procese
în justiție cu privire la antrenarea

în acte ilegale cu minori,
cazuri care s-au teminat prin plata

de către R. Kelly unor mari sume de bani
către persoanele implicate.

În același an a fost acuzat de producerea
a 13 video-uri cu copii,

deși nu au existat dovezi concludente
ca să-l găsească vinovat la final.

Gloria Allred, avocata care a reprezentat
unele din victimile sale, a declarat că

dintre cei care i-a acuzat,
R. Kelly a fost cel mai rău.

În cele din urmă, în anul 2018,
R. Kelly a fost interzis - #muterkelly -.

Acum, haideți să ne uităm
la cel de-al doilea caz.

„Ce faci Kevin?”
„Ce faceți băieți?”

„Bine, Kevin, ești bărbat!”

În iulie 2009, Kevin Hart a postat o serie
de tweets privind homosexualitatea.

Nu mai puțin de 10 ani mai târziu,
în decembrie 2018, Kevin Kart a fost

anunțat ca gazdă a Oscar-ului.

Într-un interval de câteva ore,
utilizatori Twitter au început a reposta

vechile glume și tweets ale acestuia,
afirmând că acesta nu și-a cerut

niciodată scuze.

De aceea, acesta n-ar trebui
să fie lăsat să prezinte Oscar-urile.

Articole dupa articole au fost publicate
despre homofobia lui Kevin

și refuzul acestuia de a-și cere scuze.

În acest context, Kevin Hart a renunțat
să mai fie gazda Oscar-urilor

și a purces să-și ceară scuze.

Și și-a cerut scuze:

„Cînd eram cu Will Ferrell când
am glumit despre copilul meu.

Și să se scuze:

„Ar fi trebuit s-o fac după acele tweets
în anul 2012.”

Și iar să se scuze:

„Nu mi-am cerut scuze pentru vechile
tweets, iar acum este momentul s-o fac.”

„Este ca o ceapă!

Nu contează de câte ori o decojești
că nu se mai termină nicioadată.

Îmi cer scuze! Îmi cer scuze din nou.
Mi-am cerut scuze și înainte.”

Merită Kevin Hart o reacție de aceeași
factură ca și în cazul lui R. Kelly?

O problemă cu „cancel culture” este aceea
că nu poate fi monitorizată.

În sistemul clasic de justiție obiectivul
este de a judeca cu dreptate și a da

o pedeapsă care este în concordanță
cu gravitatea faptei.

Deși nu este perfect, când îl compari cu
„cancel culture”, apare ceva evident:

pedeapsa nu este în concordanță
cu gravitatea faptei.

Nu vreau să zic că Kevin Hart nu a greșit
niciodată.

A zis vorbe pe care le regretă,
dar și-a învățat lecția.

Și-a reconstruit reputația și s-a jurat
că nu v-a mai face acele glume vreodată.

Prietenii mei, unele din cele mai bune
lecții de viață pe care le-am învățat

vreodată sunt cele care provin din
greșelile noastre.

Dar „cancel culture” ne permite asta?

Vreau să-mi cer iertare ....

Vă datorez iertare ...

Sunt aici să vă cer scuze ...

Îmi cer scuze oricui l-am ofensat ...

Îmi cer iertare din tot sufletul ...

Am făcut acest video să-mi cer scuze ...

Voi continua să cresc, să mă maturizez ...

Capitolul 3
PREA TÂRZIU PENTRU A ÎNVĂȚA
DIN GREȘELILE TRECUTULUI

„Cine sunt ei să-mi spună ce pot sau
ce nu pot face?”

„Unde este mai bine să auzi idei diferite
și să argumentezi...

În timp ce schimbarea culturală către
corectitudinea politică a măturat

prin societatea noastră, așteptările
de la noi sunt să fim conștienți social.

În prezent, oamenii postează
propriile gânduri iar noi

îi facem responsabili
pentru ceea ce afirmă online.

Dar nu merge în acest fel!

Principala problemă cu „cancel culture”
este aceea că nu permite oamenilor

să învețe din propriile greșeli.

Indivizii sunt dispuși mai degrabă
să fie marginalizați decât

să fie susținuți, și nu contează
cât de mult se scuză.

Dar ca ființe umane avem nevoie să greșim
ca să creștem.

Într-un studiu recent, Gabriela Stoia a
analizat clasele de matematică pentru

a evalua diferența dintre acelea unde
greșeala este tolerată față de acele clase

în care nu este tolerată.

S-a constatat că atunci cînd studenții
realizează că într-o clasă există un mediu

în care greșelile sunt acceptate,
aceștia depun mai mult efort.

Acolo unde greșeala nu este văzută
cu ochi buni studenții simt teamă.

Cred că putem cu toții să fim de acord
că dacă cineva face ceva reprobabil

acesta trrebuie să fie tras la răspundere.

Dar la acest stadiu există
o linie fină de demarcație

între responsabilitate și intimidare.

Ce este îngrijorător în cazul
„cancel culture” este aceea că

permite oamenilor să se ascundă
în spatele monitorului și în mod deschis

umilește o altă persoană,
fiind susținut de mii,

câteodată chiar milioane, de oameni.

Reporter: „O elevă de școală de 12 ani
s-a aruncat în gol, spre moarte,

în urmă cu o lună de zile.
Un șerif din Florida a arestat

două fete de 12 și 14 ani, acuzate fiind
de crimă prin pândă agravantă pe internet.

Aceasta este definiția scurtă a
„cyber-bullying”-ului:

„Are loc prin intermediul
aparatelor digitale și se întâmplă

pe rețelele și forumurile sociale;
include postarea de conținut dăunător

sau fals despre cineva, provocând
umilirea acestuia.”

Dacă mă întrebați, aceasta arată foarte
asemănător cu „close culture”.

Când oamenii zic: „sper să mori!” sau
„cineva ar trebui să-ți omoare familia!”,

este intimidare online.

Intimidarea este un răspuns emoțional
și nu unul logic.

Cănd ești furios și postezi aceste cuvinte
care rănesc, îi încurajezi în acelasi timp

și pe alții s-o facă.

Aceasta violează principiul pe care
este construit sistemul de justiție

„ești inocent până în momentul în care
ești dovedit vinovat.”

Dar diferența dintre intimidare
(bullying) și „cancel culture”

este acea că cei care „cancel” pe alții
cred că fac lucrul bun!

Aceștia iau apărarea nedreptăților
care se întâmplă pe rețelele sociale

și nici măcar nu se întreabă dacă
este adevărat sau nu.

Ori dacă este ceva care înțeleg pe deplin.

Deorece dacă există ceva pe internet,
trebuie să fie adevărat,

nici nu trebuie să te întrebi,
nu-i așa?

Reporter: Știre falsă!
Trăim într-o lume falsă ...”

D. Trump: „Asta este o știre falsă...”

Reporter: „Dezinformare...”

Reporter: „Dezinformare...”

Reporter: „Știre falsă...”

Reporter: „Știre falsă...”

Capitolul 4
EFECTUL DEZINFORMĂRII

În anul 1951, studenți de la Colegiul
Swarthmore au participat într-un

experiment interesant.

Studenții au fost solitați să execute
o sarcină relativ ușoară:

fiecare persoană din sală trebuia să zică
cu voce tare care dintre cele două linii

era cea mai probabil linia țintă.

Dar șmecheria era că toată lumea din sală
era avizată de experiment,

excepție făcând ultima persoană în rând.

Răspunsul era evident dar persoanele
avizate alegeau întotdeauna linia greșită.

Deci, cum au recționat la experiment cei
care erau participanți reali, neavizați?

Participant: „C”
Participant: „C”

După 12 încercări, 75 % dintre
participanții reali

s-au conformat grupului și au dat,
cel puțin o dată, răspunsul greșit!

Iar în grupul de referință, unde nu exista
nici o presiune de conformare cu grupul,

mai puțin de 1% dintre participanții
reali au dat un răspuns greșit!

Armonizarea cu ceilalți este înrădăcinată
în natura umană.

Ca să putem supraviețui trebuie să trăim
într-o comunitate dar ce este diferit la

actualele generații este că nu suntem
numai conectați la o mică comunitate,

acum întreaga lume este conectată
prin intermediul rețelelor sociale.

Știrile proaste se propagă ca focul.

Așa cum am observat în acel studiu, știrea
se propagă chiar dacă este contrafăcută.

R: „Acesta este profesor la Universitatea
„Evergreen” și a numit cererea bazată

pe rasă o manifestare a forței și un act
de opresiune.”

R: „Citește-ți scrisoarea și vei vedea că
nu sună rasistă deloc;

aceasta este foarte bine gândită
iar răspunsul inflamatoriu primit

a fost atât de derajant și de șocant.”

Profesor: „Conducerea universității
a luat partea protestatarilor chiar dacă

ei știau în întregime că nu a existat
nici o dovadă de rasism.

Am fost perceput ca și când aș fi zis
ceva extraordinar și astfel am permis

lumii să vadă că aceasta nu are legătură
cu vreo vină. Este vorba despre putere!”

Aceasta s-a întâmplat cu profesorul
Brett Weinstein de la Evergreen.

Acesta a tinut capul de afiș al ziarelor
ca fiind rasist.

Student: „Ai făcut afirmații rasiste!”

Profesor B. W.: ”Nu am făcut.”

Student: „Și nu ce-ai cerut scuze.”

O dată pe an, această universitate permite
studenților de culoare să ia o zi liberă,

dar de data asta s-a inversat.

Mai degrabă decât să le să pună
studenților de culoare să-și ia liber,

le-a solicitat studenților albi să-și
liber pentru aceea zi.

Nefiind convins de această
schimbare, Weinstein a redactat

a scrisoare împotriva noii decizii.

Urmare acestei scrisori, 50 de studenți
au apărut la clasa ca să protesteze că

a fost rasist.

Reporter: „Omul cu barbă cu mâinile pe cap
este Brett Weinstein ...”

Dar aceștia erau în eroare.

B.W.: „Ei și-au imaginat că sunt rasist
și că predau rasismul în clasa mea.

La final, povestea care le-a fost spusă
despre mine, a avut căștig de cauză, deși

nu a fost adevărată.”

În fapt, intențiile sale au fost
să clarifice o situație, simțind că

fosta opțiune de a permite studenților
de culoare de a avea o zi liberă

avea un impact mai mare dar,
la acel punct, nimeni nu mai ascultă.

Filmele video au ajuns virale
și după 14 ani de predat ca profesor,

fără nici un incident de rasism în trecut,
a fost forțat să plece!

Acesta a fost unul din miile de exemple
pe care poți să le găsești online.

Sunt milioane de oameni care militează
pentru ceva despre care ei cred că

că este moral, dar în realitate
ei sunt dezinformați.

Aceasta este problema mentalității
de gloată.

Când animalele care trăiesc în turmă
se află într-o situație de pericol

au o reacție de panică și se apără prin
strângerea într-un grup compact

care se deplasează împreună.

Este foarte neobișnuit pentru ca un
membru al turmei să se abată de la asta.

În cazul oamenilor, atunci când
mentalitatea de turmă se instalează,

procesul de formare a opiniei individuale
este anulat, iar ea, sau el, urmează în

mod automat comportamentul grupului.

Așa cum Benjamin Franklin a spus odată:

„dacă fiecare gândește la fel atunci
niciunul nu gândește.”

Capitolul 5
SĂ NU LĂSĂM „CANCEL CULTURE” SĂ FIE
MOȘTENIREA NOASTRĂ

”Ce contează dacă cineva, undeva în lume,
va spune că ceea ce ai zis este o ofensă?”

„Atunci cănd cineva postează o mică glumă
care nu este înțeleasă atunci viața lor

se năruiește, sunt dați afară
de la serviciu, este foarte dureros...”

„Nu am nici un interes în chestiuni cu
privire la gen, rasă, sau ceva asemănător,

dar fiecare își calculează fiecare cuvânt;
pentru mine, este ca o comedie inversată.”

Vremurile se schimbă și cu ele se schimbă
și reprezentațiile de comedie.

Limitele pănă la care se poate glumi
au devenit mult mai restrictive.

Comedia, fie ea reprezentație pe scenă
sau film Netflix, au nevoie de libertate

și flexibilitate.

Un comediant are două sarcini:

1. să spună glume fantastice.
2. să bucure audiența.

Dacă aceștia își fac griji de orice mic
detaliu al unei glumei nu au cum

să mai fie naturali.

Una dintre cele mai bune părți ale unei
reprezentații este improvizația.

„Aloooo...!”
(zgomote ...)

„Sunt chelnerul vostru.
Numele meu de familie este Ryan!

Ce ți-a luat așa de mult timp?

Nu înțelegi că avem nevoie de mâncare?
(zgomote ....)”

Și frumusețea improvizației este exclusă
dacă oamenii simt că merg

pe o coajă subțire ca de ou.

Atunci când ne dăm înapoi un pas, pentru
a putea vedea întreaga imagine,

putem observa că întreaga noastră
generație se schimbă.

Generația Z, a celor cuprinși între vârsta
de 9 și 24 de ani, reprezintă 20% din

populația SUA, cu o subgrupă care
este foarte puternică și infuentă:

numele ei este „igen”.

Ce anume face ca grupul „igen” să fie
atât de puternic?

„Igen” înseamnă „internet generation”
(generația internetului).

„Ce crezi despre oamenii care au anxietate
și atacuri de panică?

Dacă ai anxietate și atacuri de panică,
ca în orice alt domeniu, cu cît mai mult

treci prin ele cu atât îți este mai ușor
să treci prin ele și să mergi înainte.

Asta este viața!
În mod normal așa merge.”

„Nu mă aștept ca toată lumea să înțeleagă
asta în totalitate și este important

să recunoaștem și să-i încurajăm
pe acești oameni, să le arătăm

că ne pasă de ei, pentru a căuta
tratament adecvat de specialitate.”

Aceștia, împreună cu tinerii „millenials”,
sunt cei mai organizați ca grup

pe rețelele de socializare.

Au potențialul de a perturba procese
politice sau sociale și chiar să aibă

îndemânarea de a schimba piața acțiunilor.

Primind telefonul mobil în jurul vârstei
de 10 ani, aceștia sunt prima generație

care a fost născută într-o lume conectată
în care rețelele sociale și monitoarele

sunt ceva normal.

Sunt născuți virtuali.

Comunicarea virtuală nu a fost ceva
care a trebuit să fi fost învățată

pentru că au fost întotdeauna în
prezența sa.

Relaționează mai bine pe rețele globale
decât orice altă generație.

Împreună, vocile lor
sunt foarte puternice.

Aș dori să le solicit membrilor
generației Z și a celor „millenials”,

incluzându-mă și pe mine:

Nu lăsați „cancel culture” să devină
moștenirea voastră!

Fostul președinte Obama a avertizat
generația noastră în legătură

cu pericolul „cancel culture”.

El a explicat că oamenii merg
prea departe prin condamnarea

tot timpul a altora.

Fostul președinte Donald Trump a descris
ceva similar.

Obiectivul „cancel culture” este
de a face americanul normal în a trăi

în grija de a fi dat afară, exclus,
umilit și aruncat în afara societății.

Dacă dorim să facem bine
pentru generația noastră,

haideți să nu începem cu intimidarea,
ci mai degrabă cu o conversație.

Să facem pe oameni responsabili pentru
faptele lor dar să nu-i împingem

până acolo încât să-și ia viața pentru
greșeli de la care și-au învățat lecția.

Dacă vrei să faci o schimbare în lumea
aceasta, aceea schimbare începe

cu nimeni altul decât tine!

Acum du-te și fă lumea
un loc mai bun de trăit!