O zi din viața unui arhitect grec antic - Mark Robinson

Vizualizează lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/a-day-in-the-life-of-an-ancient-greek-architect-mark-robinson

Ne aflăm în anul 432 înaintea erei noastre. Când soarele răsare peste Atena, Pheidias e deja în întârziere la lucru. El este constructorul șef al Partenonului – cel mai nou și cel mai mare templu din Atena – și când el ajunge la șantier, oficialii orașului îl acuză de deturnarea aurului pe statuia templului. El trebuie să-și dovedească nevinovăția până la apusul soarelui sau va fi judecat. Mark Robinson prezintă o zi din viața unui arhitect grec.

Lecție de Mark Robinson, regizată de Hannah Tintor și Laura Martinović.

Când soarele răsare peste Atena,
Pheidias a întârziat deja la lucru.

Suntem în anul 432 î.e.n.

și el este arhitectul
sau constructorul șef

al Partenonului – cel mai nou
și cel mai mare templu al Atenei.

Odată terminată, capodopera lui va fi
un sanctuar enorm închinat zeiței Atena

și o dovadă a gloriei atenienilor.

Dar când ajunge, găsește cinci epistatai
sau oficiali ai orașului,

care așteaptă să-l confrunte.

Ei îl acuză pe Pheidias
de deturnarea aurului

destinat statuii centrale sacre
a templului.

Are răgaz până la apus
să ofere toate cheltuielile templului

și să justifice fiecare bănuț de aur –
sau va fi supus judecății tribunalului.

Pheidias nu este surprins,
deși e ofensat de aceste acuzații false.

Pericles, politicianul care
a comandat construirea Partenonului,

are mulți dușmani în guvernul orașului,

iar proiectul acesta
e oarecum controversat.

Publicul se așteaptă
la un templu clasic în stil doric:

coloane simple susținând
un antablament orizontal,

peste care e așezat
un acoperiș triunghiular.

Dar planurile lui Pheidias
sunt mult mai radicale

față de standardele ateniene.

Schițele lui combină coloane dorice
cu o friză ionică mare,

găzduind o panoramă imensă
a marelui festival panatenaic al orașului.

Această sculptură nu doar va înfățișa
oameni și zei unii lângă alții –

ceva nemaiîntâlnit
în decorarea unui templu –

ci va și costa mult mai mult
decât abordarea tradițională.

Rugându-se la zei ca tovarășii lui
să fi ținut evidența cheltuielilor,

Pheidias pleacă
să-și dovedească nevinovăția.

Întâi, el discută cu arhitecții lui,
Iktinos și Callicrates.

În loc să folosească o schiță,

ei se adâncesc în studierea
syngraphai-ului sau planul general

și paradeigma, un model 3D.

Fără o schiță exactă, grupul trebuie
adesea să rezolve problemele în timp real,

ghidați doar de calcule atente
și de instinctul lor pentru simetrie.

Menținerea acestei simetrii
s-a dovedit a fi foarte dificilă.

Partenonul e construit pe o curbă
cu coloanele înclinându-se spre interior.

Ca să sugereze putere

și să facă aceste coloane
să pară drepte de la distanță,

arhitecții încorporează entasisuri
sau mici protuberanțe în fiecare coloană.

Pentru celelalte elemente ale templului,

grupul calculează simetria
folosind proporții relativ constante

în întregul plan.

Dar modificările în planurile lor
necesită o recalculare constantă.

După ce a ajutat la rezolvarea
unui astfel de calcul,

Pheidias ia însemnările colegilor lui

și pleacă să primească o livrare specială.

Blocuri imense de marmură
pentru Partenon tocmai au ajuns

de la carierele din Muntele Pentelikon.

Rampele obișnuite s-ar prăbuși

sub greutatea acestor
blocuri de piatră de 2-3 tone,

deci Pheidias comandă
construirea unor scripeți noi.

După înregistrarea
cheltuielilor suplimentare,

și supravegherea construcției
toată după-amiază,

ajunge în final la atelierul de sculptură.

Sculptorii lui ilustrează
92 scene mitice sau metope

pentru a decora templul.

Fiecare gravură descrie
lupta din diferite bătălii epice –

fiecare o reprezentație mitică
a victoriei Greciei asupra Persiei

cam cu 40 de ani în urmă.

Niciun templu nu mai folosise
atâtea metope

și fiecare scenă se adăugă
la cheltuielile imense ale templului.

În cele din urmă, Pheidias se întoarce
la responsabilitatea lui de bază

și centrul întregului templu.

Acoperită în straturi groase de aur
decorate amănunțit

și înălțată deasupra închinătorilor ei,

aceasta avea să fie o statuie
a patronului orașului: Athena Parthenos.

Când templul va fi terminat,
mulțimile se vor aduna la marginea lui –

spunând rugăciuni, făcând sacrificii,

și făcând libații zeiței înțelepciunii.

Pheidias petrece restul zilei

făcând ultimele retușuri statuii,

și odată cu lăsarea serii,
vin epistataii să se confrunte cu el.

După ce i-au studiat îndeaproape dovezile,
își ridică privirea triumfători.

Poate că Pheidias a dat socoteală
pentru cheltuieli generale ale templului,

dar însemnările sale nu menționează
nimic despre aurul statuii.

În acel moment, Pericles însuși ajunge
să-și salveze constructorul șef.

Sponsorul templului le spune
că tot aurul de pe statuie

poate fi îndepărtat și cântărit individual
pentru a dovedi nevinovăția lui Pheidias.

Desemnând muncitorii pentru sarcină –

și spunând autorităților
să-i supravegheze până noaptea târziu –

Pheidias și patronul lui
își lasă adversarii

în voia atotputernicei Atena.