Vânturi solare uriaşe crează minunate lumini polare - Michael Molina

Urmăriţi lecţia întreagă pe: http://ed.ted.com/lessons/how-epic-solar-winds-make-brilliant-polar-lights-michael-molina

De ce vedem acele lumini extraordinare în cele mai nordice şi sudice porţiuni pe cerul nopţii? Aurora Boreală şi Aurora Australă apar când particule cu energie mare sunt expulzate din coroana Soarelui către Pământ şi ele se combină cu atomi neutri din atmosferă, rezultând emisie de lumină şi culoare. Michael Molina explică pas cu pas acest fenomen uimitor. Lecţie de Michael Molina, animaţia de Franco Barroeta.

În fiecare secundă

un milion de tone de materie explodează din Soare

cu o viteză de 1,6 milioane de km/oră,

pe o traiectorie de coliziune

cu Pământul!

Nu vă speriaţi,

nu e începutul unui nou film al lui MIchael Bay.

E povestea Luminilor polare.

Luminile polare,

cunoscute ca Aurora Boreală,

respectiv Aurora Australă,

apar când particule din Soare, cu energie mare

se ciocnesc cu atomi neutri din atmosferă.

Energia eliberată din coliziune

produce un spectacol de lumină

care a uimit omenirea de secole.

Dar călătoria particulelor nu e chiar atât de simplă:

pleacă din Soare şi ajung pe Pământ.

Asemeni unui drum ce străbate ţara,

e un ocol mare,

şi nimeni nu întreabă traseul de urmat.

Să urmărim această călătorie intergalactică

concentrându-ne pe 3 puncte importante
de pe traseu:

pleacă din Soare,

se opresc la întâlnirea cu câmpul magnetic terestru,

şi ajung în atmosferă deasupra capetelor noastre.

Protonii şi electronii care crează luminile nordului

pleacă din coroana solară.

Coroana e stratul extern

al atmosferei solare

şi e o porţiune foarte fierbinte.

Căldura intensă de aici determină atomii

de hidrogen şi heliu din Soare să vibreze

şi să dezbrace de straturi protonii şi electronii

la fel cum vă dezbrăcaţi în zilele toride.

Nerăbdători la volan,

aceşti protoni şi electroni se deplasează prea repede

ca să poată fi reţinuţi de gravitaţia Soarelui

şi se grupează în plasmă,

un gaz încărcat electric.

Ei părăsesc Soarele

ca o furtună constantă de plasmă:

vântul solar.

Pământul împiedică vântul solar

să lovească planeta direct,

şi-l deturnează

cu ajutorul magnetosferei.

Magnetosfera e formată

de curenţii magnetici ai Pământului

şi ecranează planeta de vânturile solare

printr-un flux de particule emise în jurul Terrei.

Ocazia de a continua călătoria

spre atmosferă

apare atunci când magnetosfera e suprasaturată

de un nou val de călători.

Asta e o ejecţie masivă din coroana solară

care are loc când Soarele propulsează

o minge masivă de plasmă în vântul solar.

Când o astfel de explozie din coroana solară

ciocneşte Pământul

încarcă magnetosfera

şi crează furtuni magnetice.

Furtuna mare împovărează magnetosfera

până când aceasta cedează,

ca un elastic întins prea mult,

aruncând câteva particule spre Terra.

Banda retractilă de câmp magnetic

le trage în jos spre ovalul aurorei,

şi astfel se nasc

luminile polare nordică şi sudică.

După un parcurs de 150 milioane de km prin galaxie,

particulele solare produc

un spectacol uimitor de lumină
cu ajutorul câtorva prieteni.

Cam la 3.500 km deasupra suprafeţei,

electronii şi protonii se întâlnesc

cu atomii de oxigen şi azot,

întîlnirea îi bucură enorm.

Particulele solare salută atomii neutri

de oxigen şi azot, ai Terrei,

dându-le din energia lor.

Când atomii din atmosferă

iau contact cu particulele,

de bucurie emit fotoni.

Fotonii sunt mici răbufniri de energie

sub formă luminoasă.

Culorile care apar pe cer

depind de lungimea de undă a fotonilor atomului.

Oxigenul energizat dă nuanţele

verzi şi roşii,

pe când azotul produce

nuanţele albastre şi roşu închis.

Toate aceste interacţiuni

produc luminile polare nordice şi sudice.

Luminile polare se văd cel mai bine în nopţi senine

în regiunile apropiate de polurile
magnetice Nord şi Sud.

Noaptea e momentul ideal

pentru că aurora nu e
atât de intensă ca lumina solară

şi nu se vede ziua.

Amintiţi-vă să priviţi cerul

şi urmăriţi tiparele energetice ale Soarelui,

mai ales petele şi erupţiile solare,

şi ele vă vor fi ghid

pentru prezicerea aurorelor.