Cu toții beneficiem când proiectăm pentru cei cu dizabilități

„Cred că pierderea auzului a fost cel mai grozav dar pe care îl puteam primi", spune Elise Roy. Ca avocat pentru cei cu dizabilități și adept al conceptului de design thinking, Elise știe că faptul că este surdă îi conferă o experiență și o perspectivă unică, perspectivă care ar putea contribui la rezolvarea celor mai mari probleme. Ea spune: „Când proiectăm întâi pentru cei cu dizabilități, adesea găsim soluții care sunt mai bune pentru toți."

Nu voi uita niciodată râsetele
prietenilor mei.

Nu voi uita niciodată vocea mamei mele
înainte să adorm.

Nu voi uita niciodată sunetul liniștitor
al apei unui râu.

Imaginați-vă frica pură
pe care am simțit-o când,

la vârsta de zece ani,

mi s-a spus că îmi voi pierde auzul.

În următorii cinci ani,
mi-am pierdut progresiv auzul,

până când am fost diagnosticată
ca suferind de surditate profundă.

Dar cred că pierderea auzului

a fost cel mai grozav dar
pe care îl puteam primi.

Eu percep lumea într-un mod unic.

Și cred că această percepție unică

a celor cu dizabilități

ne va ajuta să îmbunătățim lumea

pentru toți, atât cei cu dizabilități,
cât și pentru cei fără.

Am fost avocat pentru drepturile
celor cu dizabilități,

îmi petreceam o mare parte din timp
asigurându-mă că se aplică legea,

că se fac adaptări.

Apoi a trebuit să mă pun la curent
cu politicile internaționale,

pentru că am fost invitată să particip
la Convenția ONU

care îi protejează pe cei cu dizabilități.

Ca lider al ONG-ului,

cea mai mare parte a timpului
încercam să conving oamenii

de aptitudinile celor cu dizabilități.

Dar la un moment dat,

după multe schimbări de carieră,

cu care părinții mei
nu au fost prea fericiți,

(Râsete)

am găsit o soluție

care cred că poate contribui

la rezolvarea multor probleme,

fie că este vorba de dizabilități sau nu.

Această soluție se numește
gândire design (sau design thinking).

Acesta este un proces pentru inovare
și rezolvarea problemelor.

Are cinci etape.

Prima este identificarea problemei

și înțelegerea limitărilor
impuse de aceasta.

A doua este observarea oamenilor
în situații reale

și simpatizarea cu ei.

A treia, propunerea cât mai multor idei,

cu cât mai trăznite,
cu atât mai bine.

A patra etapă este prototiparea,
adunarea informațiilor

de orice fel,

pentru a pune în aplicare soluția,

a o testa și a o rafina.

Ultima fază este implementarea:

trebuie să ne asigurăm
că soluția găsită este durabilă.

Warren Berger crede că acest proces
ne învață să privim lucrurile altfel,

să le reconstruim, să le punem la punct,
să experimentăm cu ele

și poate cel mai important,

să ne punem întrebări pe care altfel
nu ni le-am fi pus.

Cei care cred în acest concept
cred că toți oamenii sunt creativi.

Ei cred că cei care lucrează
în domenii diferite trebuie să colaboreze

pentru că pot împărtăși
perspective diferite,

care pot fi combinate

pentru a crea ceva nou.

Gândirea design este un instrument
atât de eficient și versatil

că a fost aplicat în mai toate domeniile.

Am înțeles potențialul acestei soluții
pentru problemele mele

și m-am întors la școală

pentru un masterat în design social.

Am învățat cum să folosesc design-ul
pentru a schimba lumea în bine.

În timpul masteratului,

mi-am dat seama că îmi place
să lucrez cu lemnul.

Dar mi-am mai dat seama

și că ceva nu funcționa cum trebuie.

Atunci când lucrezi cu o unealtă,

chiar înainte de recul,

adică atunci când unealta
vine înapoi spre tine,

aceasta face un sunet.

Dar eu nu puteam să aud acest sunet.

Deci m-am gândit,
de ce să nu rezolv problema?

Soluția mea a fost
o pereche de ochelari de protecție

făcuți pentru a alerta vizual utilizatorul

atunci când are loc o schimbare
în frecvența sonoră a uneltei,

înainte ca aceasta
să fie auzită de urechea umană.

De ce nu s-au gândit
și fabricanții de unelte la soluția asta?

(Râsete)

Din două motive: în primul rând,
eu eram începătoare,

și nu mă încurcau cunoștințele
sau teoriile convenționale.

În al doilea rând pentru că sunt surdă.

Experiența mea unică
m-a ajutat să găsesc o soluție.

Pe măsură ce avansam,
am văzut că multe dintre soluțiile

gândite pentru cei cu dizabilități

erau adoptate și apreciate

de toată lumea,
nu doar de cei cu dizabilități.

Acesta este un curățător de cartofi OXO.

Inițial, acesta a fost conceput
pentru a fi folosit de cei cu artrită,

dar este atât de ușor de folosit
încât a fost adoptat de toată lumea.

SMS-urile au fost inventate
inițial pentru surzi

După cum știți, toată lumea îl folosește.

(Râsete)

Am început să mă gândesc:

Și dacă ne-am schimba mentalitatea?

Și dacă am construi întâi
pentru cei cu dizabilități,

și nu pentru cei fără?

După cum vedeți, când construim
pentru cei cu dizabilități,

găsim adesea soluții
care nu doar că se aplică tuturor,

dar care sunt adesea mai bune
decât soluțiile standard.

Asta mi se pare grozav,

pentru că înseamnă că energia

folosită în adaptarea
pentru cei cu dizabilități

poate fi exploatată, modelată

și refolosită pentru a crea și inova.

Astfel, ne îndepărtăm
de dorința de a schimba atitudinile

și mentalitățile privind dizabilitățile

și ne transformăm în alchimiști,

magicieni de care lumea are mare nevoie

pentru a-i rezolva problemele.

Cred de asemenea

că cei cu dizabilități pot contribui

la acest proces de gândire.

Fără să fi știut, chiar și când eram mică

aplicam acest concept de gândire design
și îmi calibram abilitățile.

Cei care folosesc acest concept, sunt,
prin definiție, cei care rezolvă probleme.

Gândiți-vă că ascultați o conversație

și înțelegeți doar jumătate
din ce se spune.

Nu puteți cere
să se repete fiecare cuvânt.

Ar fi foarte frustrant pentru ceilalți.

Deci fără să-mi dau seama,

transformam sunetele înăbușite
pe care le auzeam într-un ritm

pe care îl potriveam cu cititul pe buze.

Ani mai târziu,
cineva mi-a spus că scriu în ritm.

Asta se datorează faptului că pentru mine,
fiecare conversație are un ritm.

Am învățat și să eșuez.

(Râsete)

Vorbesc serios.

În primul semestru de spaniolă
am luat o notă foarte proastă.

Dar am învățat că dacă mă impulsionez,

și schimb câte ceva pe drum,

în cele din urmă voi reuși.

În același fel, gândirea de tip design
încurajează oamenii să eșueze

și să eșueze des,

pentru că, în cele din urmă vor reuși.

Foarte puține mari invenții

au fost un succes din prima încercare.

Am văzut că această lecție
se aplică și în sport.

Nu voi uita niciodată cum antrenorul meu
i-a spus mamei mele:

„Dacă nu ar fi surdă,

fiica dumneavoastră
ar fi în echipa națională.”

Dar nici antrenorul meu
și nici măcar eu nu știam atunci

că pierderea auzului m-a ajutat de fapt
să fiu foarte bună la sport.

Asta pentru că atunci când nu mai auzi,
îți adaptezi nu doar comportamentul,

ci și simțurile.

Un exemplu este

îmbunătățirea atenției vizuale.

Imaginați-vă un jucător de fotbal
care vine din stânga.

Imaginați-vă că sunteți portar,
cum era cazul meu,

și că mingea vine din stânga.

Cineva care aude bine ar avea
un câmp vizual atât de mare.

Eu am un câmp vizual atât de mare.

Deci puteam să văd jucătorii de aici

care veneau spre mine.

Îi vedeam mai repede,

deci dacă mingea venea spre mine

mă puteam repoziționa
ca să fiu pregătită pentru apărare.

După cum vedeți,

am aplicat principiile gândirii design
toată viața mea.

Capacitățile mele de observație
s-au perfecționat

astfel încât văd lucruri
pe care alții nu le-ar observa.

Nevoia constantă de a mă adapta
m-a transformat într-un mare inventator

și am găsit astfel multe soluții.

Adesea, a trebuit să lucrez
cu limite și constrângeri.

Asta este o problemă cu care se confruntă
și designerii foarte des.

Recent, am fost în Haiti pentru muncă.

Cei care cred în gândirea design
caută situații extreme,

pentru că adesea, în astfel de situații
le vin cele mai bune idei.

Haiti a fost ca o furtună perfectă.

Am trăit și lucrat
cu 300 de indivizi surzi

care au fost relocați
după cutremurul din 2010.

Dar cinci ani și jumătate mai târziu,

încă nu aveau electricitate,

nu aveau apă potabilă,

nu aveau de lucru,

rata criminalității creștea
și multe crime rămâneau nepedepsite.

Organizații internaționale de ajutor
au venit una câte una.

Dar au venit cu soluții gata-făcute.

Nu au venit pregătite să observe
și să se adapteze

la nevoile comunității.

O organizație le-a dat capre și găini.

Dar nu și-au dat seama
că din cauza foametei din comunitate,

noaptea, când surzii se culcau
și nu puteau auzi ce se întâmplă,

alții intrau în curțile și în casele lor

și le furau caprele și găinile,

până când în cele din urmă,
toate animalele au dispărut.

Dacă acea organizație
ar fi studiat persoanele surde

dacă ar fi studiat comunitatea,

atunci ar fi înțeles problema

și probabil că ar fi găsit o soluție,

ca de exemplu o lampă solară

care să ilumineze țarcul animalelor
pe timpul nopții

și astfel să le protejeze.

Nu trebuie să crezi în acest concept
de gândire design

ca să găsești ideile
despre care am vorbit azi.

Sunteți creativi.

Sunteți designeri,

cu toții suntem.

Lăsați-i pe cei ca mine să vă ajute.

Lăsați-i pe cei cu dizabilități
să vă ajute să vedeți lucrurile altfel

și împreună puteți rezolva
cele mai mari probleme.

Asta e tot. Vă mulțumesc.

(Aplauze)