Această aplicație transformă strânsul gunoiului într-o distracție

Pământul e un loc uriaș care trebuie păstrat curat. Prin Litterati -- o aplicație prin care utilizatorii identifică, strâng și geo-etichetează deșeurile -- invitatul TED, Jeff Kirschner, a creat o comunitate pentru curățarea colectivă a planetei. După monitorizarea deșeurilor în peste 100 de țări, Kirschner speră să folosească datele obținute pentru a colabora cu branduri și organizații pentru a împiedica deșeurile să ajungă pe jos.

Povestea începe cu aceștia doi:
copiii mei.

Eram în excursie în pădurea Oakland,

când fiica mea a observat
o litieră pentru pisici într-un pârâu.

S-a uitat la mine și a zis:

„Tăticule?

Asta nu are ce căuta acolo.”

Când a spus asta,
mi-am amintit de tabăra de vară.

În dimineața zilei de vizită,

chiar înainte de sosirea
părinților nerăbdători,

directorul taberei ne-a spus:
„Repede! Fiecare să adune cinci gunoaie!”

Pune câteva sute de copii
să adune câte cinci gunoaie

și în scurt timp vei avea
o tabără mult mai curată.

Așa că m-am gândit:

de ce să nu aplic acel model de curățare
colectivă întregii planete?

Așa a luat naștere Litterati.

Viziunea este crearea
unei lumi fără gunoi.

Să vă arăt cum a început.

Am postat pe Instagram o poză cu o țigară.

Apoi altă poză...

și altă poză...

și altă poză.

Am observat două lucruri:

unu: gunoiul a devenit
artistic și accesibil

și doi:

după câteva zile,
aveam 50 de poze în telefon,

am adunat fiecare bucată,

și am realizat că țineam evidența

impactului pozitiv
pe care îl aveam asupra planetei.

Sunt 50 de obiecte
pe care le-ați fi putut vedea,

peste care ați fi putut călca

sau pe care o pasăre le-ar fi putut mânca.

Așa că am început să spun oamenilor ce fac
și au început și ei să participe.

Într-o zi, a apărut poza asta din China.

Atunci am realizat

că Litterati era mai mult
decât niște poze drăguțe,

deveneam o comunitate care colecta date.

Fiecare poză are o poveste.

Ne spune cine a adunat ce,

o geo-etichetă ne indică de unde,
iar marcajul de timp ne spune când.

Am construit o hartă Google

pe care am marcat locurile
unde gunoaiele erau adunate.

Și prin acel proces, comunitatea a crescut
și numărul datelor la fel.

Cei doi copii ai mei merg la școală
chiar în centrul acelei hărți.

Gunoiul: se contopește
cu decorul vieților noastre.

Dar dacă l-am pune în prim-plan?

Dacă am înțelege exact ce este pe străzi,

pe trotuare
și în curțile școlilor?

Cum am putea folosi acele date
pentru a face o diferență?

Să vă arăt.

Mai întâi să vorbim de orașe.

San Francisco a vrut să știe
cât la sută din gunoaie sunt țigări.

De ce?

Pentru a crea o taxă.

Așa că au trimis oameni
pe străzi cu pixuri și foi,

plimbându-se peste tot
și adunând informații

care au dus la o taxă de 20 cenți
pe toate vânzările de țigări.

Apoi au fost dați în judecată
de giganți din industria tutunului,

pe motiv că adunarea informațiilor
cu pixuri și foi

nu e nici precisă, nici demonstrabilă.

Orașul a apelat la mine, întrebându-mă
dacă tehnologia noastră poate ajuta.

Nu cred că ei realizau

că tehnologia noastră
era contul meu de Instagram --

(Râsete)

dar am spus „Da, putem.”

(Râsete)

„Și vă putem spune dacă e vorba
de Parliament sau Pall Mall.

În plus, fiecare poză
indică locul și data,

asigurându-vă dovada.”

Patru zile și 5.000 de gunoaie mai târziu,

datele noastre erau folosite
în sala de judecată pentru a dubla taxa,

generând încasări anuale
de 4 milioane de dolari

pentru curățarea orașului San Francisco.

Așa am aflat două lucruri:

unu: Instagram nu e unealta potrivită --

(Râsete)

așa că am creat o aplicație.

Și doi: dacă vă gândiți,

fiecare oraș din lume
are o amprentă unică a gunoaielor,

iar acea amprentă ne duce
atât la sursa problemei,

cât și la calea către soluție.

Dacă am fost capabil să creăm
o sursă de încasări de taxe

doar știind procentajul țigărilor
din deșeuri,

oare ce am putea face în privința
paharelor de cafea din plastic,

a dozelor de suc

sau a sticlelor de plastic?

Dacă am lua amprenta din San Francisco,
cum ar arăta cea din Oakland

sau Amsterdam sau a unui loc
mult mai aproape de casă?

Cum rămâne cu brandurile?

Cum ar putea folosi aceste date

să balanseze interesele economice
și cele pentru protecția mediului?

Există o zonă în centrul Oakland-ului
plină de deșeuri.

Comunitatea Litterati s-a reunit
și a strâns 1.500 de gunoaie.

Iată ce am învățat:

majoritatea deșeurilor proveneau de la
un lanț faimos de taco (mâncare mexicană).

Majoritatea deșeurilor acelui brand
era reprezentată de pachete de sos picant

și cele mai multe
nici nu fuseseră desfăcute.

Problema și calea către soluție:

acel brand ar putea să vândă
sos picant doar la comandă

sau să instaleze un automat

sau să găsească
ambalaje mai ecologice.

Cum poate un brand să transforme
un pericol pentru mediu

într-un motor economic
și să devină un erou industrial?

Dacă într-adevăr vrei să faci o schimbare,
cel mai bine este să începi cu copiii.

Un grup de copii de clasa a V-a
au adunat 1.247 de gunoaie

doar în curtea școlii lor.

Ei au aflat că cel mai răspândit
tip de deșeu

erau ambalajele de paie din plastic
de la cantina lor.

Acești copii au mers la director
și l-au întrebat:

„De ce cumpărăm paie de plastic?”

Și s-au oprit.

Ei au învățat că fiecare
poate face o schimbare,

dar împreună creează un impact.

Nu contează dacă ești student
sau om de știință,

dacă locuiești în Honolulu sau Hanoi,
aceasta e o comunitate pentru toată lumea.

Inițiativa a pornit de la doi copii
în pădurea din nordul Californiei,

iar astăzi s-a răspândit în toată lumea.

Și știți cum vom reuși?

Bucată cu bucată.

Mulțumesc!

(Aplauze)