Zahărul secundar ucide | Laurent Adamowicz | TEDxYouth@BeaconStreet

Această prezentare a avut loc în cadrul unui eveniment TEDx după formatul Conferințelor TED, dar organizat independent de o comunitate locală.

Zahărul secundar ucide? Stai puțin, zahărul secundar e cel ascuns și adăugat în alimente la care nu te-ai aștepta, astfel încât copii și părinți devin dependenți de el. O revelație teribilă aici e că laptele praf conține zahăr adăugat, și încă mult! Cred că glumești, nu?

Laurent este fondatorul și președintele Fundației EChO - Eradicate Childhood Obesity, o organizație non-profit cu misiunea de a îmbunătăți sănătatea copiilor. Laurent este și membrul Mesei Rotunde de Nutriție de la Harvard T.H. Chan School of Public Health și Președintele Bon'App, o întreprindere socială care îmbunătățește calitatea educației în nutriție și accesul la ea.
Născut și crescut în Paris, Franța, Laurent deține o diplomă MBA de la Wharton School, un Master în Antropologie socio-culturală de la Columbia University și poziția de Senior Fellow al Inițiativei de Leadership Avansat la Harvard Univesity.

Zahărul secundar ucide?

Stai puțin.

Fumatul pasiv ucide.

Cauzează cancer de plămâni.

Știu fiindcă în 1986, când ministrul
sănătății al SUA ne-a spus asta,

noi ce-am făcut?

Am finanțat campanii masive.

Am început să punem avertismente
pe pachete: „Fumatul ucide.”

Am demarat campanii publice
ca să informăm copiii.

Iar într-o zi ei îți vor spune:

„Mamă, dacă nu te lași
de fumat, o să mori.”

E destul de dramatic.

E o urgență de sănătate publică.

Avem una și azi.

E vorba de zahăr secundar,
să vă explic cum ucide.

Cunoașteți toți zahărul natural, nu?

Zahărul normal: în fructe, legume, nuci,
lapte, lactoza. Toate astea sunt bune.

Corpul știe cum să-l proceseze

cu proteinele, fibrele și vitaminele
pe care le conține.

Zahărul secundar
- denumire creată de mine -

e zahărul ascuns și adăugat
în alimentele procesate.

Acesta e nociv.

În primul rând, e ascuns.

Să ne uităm la asta.

E ascuns findcă nu se găsește
unde vă așteptați, în băuturi și dulciuri.

E ascuns fiindcă jumătate din ce mâncăm
provine din mâncăruri sărate.

Sărate? Da!

Se găsește în supă.

Trei lingurițe de zahăr în supa aceea.

Se găsește în biscuiții sărați.

Aici sunt șase lingurițe.

Poate spuneți
„Dar mănânc doar câțiva.”

Da, o porție e de cinci biscuiți.

Dar știți pe cineva
care mănâncă doar cinci?

Cinci chipsuri?

Eu nu cunosc. Așa-i?

Mănâncă tot pachetul.
Acolo sunt linguri de zahăr.

Se găsește pretutindeni.

Când zic pretutindeni,

mă refer la pâine, pizza, burgeri,
dressing de salată,

chiar și sosul iute preferat în America.

Vedeți corect numerele:

sunt 24 de lingurițe de zahăr
în acea sticlă.

Da, într-o sticlă normală.

Poate ziceți: „Dar eu
mănânc doar puțin.”

Da, dar se adună.

Și asta nu-i partea cea mai rea.

După ce am lucrat 20 de ani în industrie,

am crezut că am văzut cea mai bună
și cea mai urâtă parte a industriei.

Nu. În urmă cu câteva săptămâni
am descoperit ceva și mai rău.

Asta vreau să vă împărtășesc azi.

Să analizăm laptele praf.

Cel mai bun lapte pentru bebeluși
e evident laptele mamei.

Conține zahăr,
dar e zahăr natural

7% din el e lactoză,
e foarte bine pentru copil!

Dar în multe comunități
cu venituri mici,

folosesc lapte praf -
50% din mame nu alăptează.

Ce conține?

Mai puțină lactoză
și mult zahăr.

Mult zahăr înseamnă
61 de lingurițe de zahăr din acesta.

E incredibil, șocant!

Asta devine o dependență.

Mai târziu un copil de 3 ani
va bea astfel de sucuri.

Să vă arăt mărimea sticlei.

Sticla asta mică conține
șase lingurițe de zahăr.

Marketingul e înșelător,
deoarece mamele vor crede:

„Vai, copilul meu va crește ca o girafă!”

Nu, va crește ca un hipopotam!

(râsete)

Ce urmează să facem?

Devenim tineri adulți
și suntem păcăliți de diete.

Gândiți-vă un pic.

Vă gândiți la zero grăsime, nu?

Nu e chiar așa.

Știu cum funcționează industria:

când eliminăm grăsimea
dintr-un produs devine fad,

deci ce facem?

Adăugăm zahăr, așa că dressingul
vostru preferat de salată,

care oricum avea deja zahăr
fără să știți de ce,

va conține de trei ori mai mult zahăr.

Apoi încercați fără gluten.

Nu merge.

Doar pentru că e la modă -
mai gândiți-vă.

Produsele fără gluten au cu 30-40%
mai mult zahăr decât cele obișnuite.

Poate credeți: „Produsele organice
sunt bune pentru copilul meu!”

Nu sunt.

Laptele praf organic
e cel mai rău agresor.

Acesta are 61 de lingurițe de zahăr.

Înseamnă aproape 1/4 kg.

Despre asta vorbesc.

În acea cutie mică e atât zahăr.

Deci ce e de făcut?

Vă spun să nu mai consumați zahăr?

Nu.

Nu le-aș spune niciodată copiilor:
„Stați departe de zahăr.”

Sunt din Paris. Știu când am nevoie
de o doză de zahăr.

Acesta e un ecler.

Eclerul de ciocolată
e sursa mea de zahăr,

fiindcă beau cafeaua fără zahăr.

Deci asta e doza mea.

Dar cel din dreapta
are prea mult zahăr.

Arată la fel.

Priviți cele două eclere
și ziceți: „Sunt cam la fel.”

Da, fiecare are 260 de calorii.

Dar diferența e cantitatea de zahăr.

Cele 9 lingurițe de zahăr
sunt ca un suc acidulat.

Formează un vârf de zahăr pe ficat.

Iată ce se întâmplă.

Surplusul de zahăr
se transformă în glicogen.

Glicogenul e grăsime
păstrată pentru mai târziu.

Insulina nu-l transmite mușchilor,

îi spune corpului:
„Mă întorc după asta.”

Dar dacă faceți asta de 2-3 ori pe zi,

atunci rămâne pe ficat
și nu mai scăpați de el.

Există o corelație între cantitatea
de zahăr secundar consumată

și incidența bolilor de inimă,
a diabetului de tip II și a obezității.

Deci cum oprim dependența asta?

E vorba de o dependență aici.

Să vă arăt.

Iată o tomografie
a unei persoane normale.

Punctele roșii reprezintă dopamina.

Asta e recompensa,
e ”Mmmm”-ul când mușc din ecler.

Știu că nu voi mânca 2 sau 3 din astea.

Dar iată ce se întâmplă cu dependența.

Vedeți diferența pe tomografia asta
a unui dependent de cocaină?

Nu sunt puncte roșii, nu e dopamină.

Sistemul de recompensă e oprit.

Deci îmi trebuie mai mult și mai mult.

Aceasta e tomografia
unei persoane obeze.

Eu numesc asta dependență de zahăr.

Același fenomen: pofta de zahăr,

care ajunge la 22 de lingurițe pe zi,
chiar 30 pentru adolescenți.

Cum vom rezolva asta?

Cum vom rezolva criza
obezității infantile?

Cu un sistem de alarmă.

Asta propun eu.

Am făcut asta pentru tutun,

de ce n-am face-o
și cu mâncarea?

Să avem un avertisment pe ambalaje,

pe lângă toate acele informații
pe care nu le citește nimeni.

Serios, un număr de lingurițe pe pachet,
nu doar pe o porție mică.

Dacă produsul nu conține zahăr secundar
- adaos de zahăr -

ar trebui să-i punem
o etichetă verde.

Copiii vor ști diferența,

deci când e timpul
pentru burgeri și cartofi prăjiți,

le vor spune părinților:

„Tata, ești sigur că vrei sticla aia

cu 57 de lingurițe de zahăr
pe lângă cartofii prăjiți?

Eu vreau zero!”

Putem face asta. Împreună.
Putem combate obezitatea infantilă.

Noi, oamenii, trebuie să transmitem
acest mesaj guvernului.

Mulțumesc.

(aplauze)