-
Noi, oamenii moderni, avem
tendința să considerăm
-
subînțeleasă existența celulelor
-
și ideea că toate lucrurile vii
sunt alcătuite din celule,
-
că noi, ca ființe umane,
ca organisme vii,
-
suntem formați
din foarte multe celule.
-
Estimăm numărul celulelor
corpului uman
-
de ordinul a
37 de trilioane!
-
Dacă ar fi să derulăm înapoi, cu
400 de ani în urmă, prin anii 1600
-
asta nu era chiar atât de evident
-
căci nu existau instrumentele
-
pentru a observa direct celulele.
-
Ei nu știau că există aceste celule.
-
Ei nu știau nici că existau
organismele unicelulare.
-
Dar, schimbarea a început
cu Robert Hooke.
-
Robert Hooke a fost capabil
să folosească un microscop primitiv.
-
Aceasta este o poză cu microscopul său
-
și când vezi asta, apreciezi
-
cel puțin relativ la ceea ce avem astăzi,
cât de primitiv a fost.
-
Avea lentile aici, care puteau
oferi o oarecare mărire,
-
dar a trebuit să folosească
-- aceasta -- o flacără
-
iar el a canalizat acea lumină
-
astfel încât să se reflecte
asupra a ceea ce observa el.
-
În 1665, a publicat ”Micrographia”.
-
Probabil că nu pronunț corect.
-
La momentul 1665,
Robert Hooke publică asta:
-
descrie și desenează multe
-
dintre observațiile sale,
folosindu-și microscopul.
-
Are câteva desene fascinante.
A fost un artist destul de bun,
-
dacă a reușit să deseneze imagini
-
ale observațiilor lui,
despre lucruri precum păduchii și puricii.
-
Nu a observat doar păduchi și purici.
-
De fapt, se uită la niște dopuri de plută
sau la ceea ce vede el drept „plută”.
-
Spune: ”Uite, aceste pătrate mici,
acestea par să fie
-
cumva unitatea de bază a plutei,
-
ei bine, ele îmi amintesc de
acele camere mici ale călugărilor
-
pe care noi le numim celule.”
-
Deci el le numește celule.
-
De aici provine cuvântul.
-
Le numește celule, în ”Micrographia”.
-
Aceasta este o celulă.
-
Acum, din păcate pentru noi,
deși a fost un artist grozav
-
și a fost foarte bun la a desena lucruri,
-
a desenat mult în ”Micrographia”,
nu mai avem
-
nicio poză cu Robert Hooke.
-
Este o poveste fascinantă.
Majoritatea teoriilor spun că
-
Isaac Newton a ars singurul
tablou original cu Robert Hooke.
-
Este o altă poveste intrigantă,
despre care putem vorbi altădată.
-
Robert Hooke a inventat aceste „celule”;
se uita la țesutul mort și, de fapt,
-
se uita la resturile de celule. Ceea ce
a văzut au fost de fapt
-
doar rămășițele peretelui celular.
-
El nu a putut să observe direct
”celule vii”.
-
Nu a avut destule pentru a gândi:
-
”Hei, poate, acesta este un element
de bază al întregii vieți
-
și poate celulele înseși se reproduc.”
-
”Toate celule provin din alte celule.”
-
Ideea nu s-a dezvoltat
până mai târziu în istorie.
-
Câțiva ani mai târziu,
ajungem la Antonie von Leeuwenhoek.
-
Știu că probabil nu pronunț corect.
-
Dar era un producător olandez
de lentile, inspirat de munca lui Hooke.
-
A spus: ”Hei, pot produce lentile!
Poate vor folosi pentru microscoape și observații mai bune.”
-
Și a fost capabil să facă asta.
A reușit să observe direct
-
celule vii și organisme unicelulare vii.
-
Deci, a putut observa direct sperma.
-
A spus, ”Hei, acest lucru pare a fi viu!”
-
A fost capabil să observe direct protiste
-- deci aceste unicelulare, eucariote...
-
... ele au pereți celulari, acestea care
arată ca niște animale unicelulare.
-
Și le-a numit, de fapt, ”animalcule” .
-
”- Hei, uite, astea arată ca
niște mini-animale care vin aici.”
-
Și așa a început să spună:
"Poate este o formă de bază a vieții sau
-
la această mică scară, ai de fapt viață."
-
Dar, o teorie completă, modernă a celulei,
începe abia după alți 100-150 de ani.
-
Ajungem la începutul anilor 1800.
-
Avansăm rapid, până în anii 1830. Intră în scenă
doi domni: Matthias Schleiden și Theodor Schwann.
-
Ei sunt cei care încep să pună bazele
-
a ceea ce noi numim
”teoria celulară modernă”.
-
Deci, teoria celulară modernă,
-
folosindu-se de
observațiile și deducțiile lor,
-
spun ei: ”Poate că toate vietățile
-
sunt compuse din
una sau mai multe celule.”
-
Astăzi luăm asta de la sine înțeles,
dar nu a fost evident.
-
Nu erau evidente celulele
ca piese de bază ale vieții.
-
Apoi, toate vietățile erau compuse
din una sau mai multe celule?
-
Poți spune că o celulă este
unitatea de bază a vieții.
-
Celula este unitatea
de bază a vieții.
-
Aceasta este afirmație puternică.
Dacă ar fi să te micșorezi suficient,
-
vei ajunge la celule, celule vii,
care alcătuiesc acea viață.
-
Nu este teoria noastră completă. Acești domni
știau că celulele pot proveni din alte celule.
-
Au putut observa celulele care se reproduc,
dar a rămas o întrebare:
-
”Oare unele celule provin din alte celule,
în timp ce altele poate sunt create spontan ....
-
... dacă ai elementele potrivite și condițiile adecvate?
Poate cumva ies din nimic?"
-
Abia la mijlocul anilor 1800 vom obține
al treilea principiu al teoriei celulare moderne
-
care se stabilește că
-
toate celulele provin
din alte celule.
-
Toate celulele din alte celule
-
Iar tatăl adevărat al acestei idei,
cel care a stabilit de fapt asta,
-
este acest domn, de aici, Robert Remak.
-
Câteodată, meritul i se acordă lui
Rudolph Virchow, chiar aici.
-
Dar el a plagiat munca lui Remak.
Așadar, Remak merită creditele
-
pentru acest principiu - toate celulele
provin din alte celule.
-
Repet, nu a fost prima persoană care a spus
”Hei, poate, vom observa că unele celule..
-
.. provin din alte celule.” Dar a spus:
”Este fundamental, astfel apar toate celulele, nu spontan.”
-
Întotdeuna, chiar și în ziua de azi,
oamenii înțeleg că
-
toate celulele provin din alte celule,
dar apare o întrebare firească:
-
„Ei bine, trebuie să fi existat o primă celulă
sau un set inițial de „proto-celule?”.
-
Oamenii nu sunt 100% siguri, dar când
-
ne uităm în urmă, la evoluția omenirii pe Pământ,
credem că primele celule
-
au apărut acum aproximativ
trei miliarde și jumătate de ani.
-
Nu suntem 100% siguri cum au apărut,
dar există câteva teorii.
-
De exemplu, avem videoclipuri
despre fosfolipide,
-
și reiese că fosfolipidele
formează natural straturi duble.
-
De fapt, pot forma membrane sferice,
care au straturi duble fosfolipidice.
-
Deci, asta îți oferă un fel de start,
astfel încât se pot forma spontan.
-
Există, de asemenea, teorii care
cred că informația, mecanismul celulelor,
-
poate strămoșii lor, dacă ar fi să ne întoarcem cu
trei miliarde și jumătate de ani sau mai mult,
-
ar fi fost molecule de ARN auto-replicate
sau poate că ar fi fost, cumva, proteine auto-replicate
-
care de-a lungul timpului,
pe scări de timp foarte mari,
-
au început să se reproducă,
să aibă sisteme mai sofisticate.
-
Cele ce aveau sau se apropiau de
celulele noastre moderne,
-
au putut să se reproducă mai mult,
-
au putut profita de mai multă energie,
de resursele dintr-un mediu.
-
Deci, în cele din urmă ajungem la celulele noastre
moderne. Este încă un domeniu de cercetare.
Khan Academy
