Elizabeth Lesser: Invită-l Ia masă pe ”Celălalt”

Există o anumită tensiune dezbinatoare care amenință să facă imposibilă politica modernă. Elizabeth Lesser explorează cele două părți ale naturii omenești care creează această tensiune (ea le numește Misticul și Războinicul) și ne împărtășește o metodă simplă și personală pentru a începe un dialog real -- ia masa cu cineva care nu este de acord cu tine și pune-i trei întrebări ca să afli ce gândește cu adevărat.

Această sală pare

să găzduiască 600 de oameni,

dar de fapt sunt mult mai mulți,

pentru că în fiecare dintre noi

se găsesc o multitudine de personalități.

Eu am două personalități principale,

care sunt în conflict și în conversație în interiorul meu

încă de când eram mică.

Eu le numesc Misticul

și Războinicul.

M-am născut într-o familie

de ateiști intelectuali

și activi pe scena politică.

În familia mea, funcționa următoarea ecuație:

dacă ești inteligent,

din această nu ai și o latură spirituală.

Eu eram oaia neagră a familiei.

Eram copilul ăsta ciudat

care voia să aibă conversații adânci

despre lumile care ar putea exista

în afară de cele pe care simțurile noastre le percep.

Voiam să știu

dacă ceea ce noi, oamenii, vedem,

auzim și gândim

este o imagine completă și clară

a realității.

În căutarea unor răspunsuri,

am fost la slujba catolică.

Am mers cu vecinii mei.

I-am citit pe Sartre și pe Socrate.

Și apoi s-a întâmplat ceva minunat

când eram în liceu.

Lideri spirituali din Orient

au început să vină în America.

Și mi-am zis

”Vreau să am și eu unul.”

Și de atunci înainte,

am urmat calea mistică,

încercând să văd dincolo

de ceea ce Albert Einstein numea

”iluzia optică

a conștiinței de zi cu zi.”

Ce a vrut să spună cu asta? O să vă arăt.

Inspirați

aerul curat din această cameră.

Vedeți acest ciudat

recif de corali

subacvatic?

E de fapt traheea unei persoane.

Și acele globule colorate

sunt microbii

care înoată prin această cameră,

chiar acum, în jurul nostru.

Dacă nu vedem acest proces biologic simplu,

vă puteți imagina ce pierdem

la cel mai mic nivel subatomic

și la cel mai mare nivel cosmic.

Anii mei de misticism

m-au făcut să mă îndoiesc

de toate presupunerile mele.

M-au făcut să fiu mândră de faptul că nu le știu pe toate.

Când Misticul din mine

vorbește în felul acesta,

Războinicul își dă ochii peste cap.

Războinicul e îngrijorat

de ceea ce se întâmplă chiar acum în lume.

E îngrijorat.

Și spune, "Mă scuzați, sunt enervat la culme"

"și știu câteva lucruri"

"și ar trebui să ne apucăm să le rezolvăm chiar acum."

Mi-am petrecut viața ca un războinic,

luptând pentru drepturile femeilor,

lucrând la campanii politice,

luptând pentru protecția mediului.

Și se creează o destul de mare nebunie

când Misticul și Războinicul

împart același corp.

Am fost întotdeauna atrasă

de acei puțini oameni

care reușesc s facă asta,

să-și dedice viața omenirii,

cu îndârjirea războinicului

și cu grația misticului.

Oameni ca Martin Luther King Jr.

care a scris, "Nu pot niciodată să fiu

ceea ce ar trebui să fiu

până când tu nu ești

ceea ce ar trebui să fii."

El scria ”aceasta este structura simbiotică

a realității.”

Apoi Maica Tereza, un alt războinic mistic,

spunea ”Problema acestei lumi

este că desenăm cercul care cuprinde familia noastră

prea mic.”

Iar Nelson Mandela,

care se ghidează după conceptul african

de ubuntu,

care înseamnă că am nevoie de tine

ca să pot fi eu

și tu ai nevoie de mine ca să poți fi tu.

Tuturor ne place să vorbim

despre acești trei războinici mistici

de parcă s-ar fi născut

cu gena sfințeniei.

Dar noi toți avem de fapt

aceeași abilitate ca ei

și trebuie să le continuăm

munca chiar acum.

Sunt adânc îngrijorată

de felul în care culturile noastre

se demonizează reciproc,

din cauza puterii pe care le-o dăm

celor care ne învrăjbesc.

Să vă citesc câteva titluri

ale unor cărți foarte bine vândute

din ambele părți ale baricadei politice,

de aici din SUA.

"Liberalismul este o boală mintală"

"Rush Limbaugh este un idiot mare și gras"

"Tâmpiți și patrioți"

"Cearta cu idioții"

Se presupune că sunt titluri ironice

dar de fapt sunt foarte periculoase.

Iată un titlu care poate suna cunoscut,

dar autorul s-ar putea să vă surprindă.

"Patru ani și jumătate de luptă

cu minciunile, prostia

și lașitatea".

Cine a scris asta?

Acesta era primul titlu al lui Adolf Hitler

pentru "Mein Kampf",

cartea care a dus la apariția partidului nazist.

Cele mai groaznice momente ale istoriei omenirii,

în Cambodgia sau Germania,

sau Rwanda,

încep așa, cu negativizarea celuilalt.

Și apoi asta se transformă

într-un extremism violent.

De asta lansez o nouă inițiativă.

Și asta ne va ajuta pe noi toți,

inclusiv pe mine,

să reacționăm la tendința

de a-l negativiza pe celălalt.

Sunt conștientă de faptul că suntem cu toții ocupați,

așa că nu vă îngrijorați. Puteți să faceți asta în pauza de prânz.

Îmi voi numi inițiativa

"Invită-l la masa pe Celălalt."

Dacă ești

republican,

poți să inviți un democrat,

sau dacă ești democrat,

poți

să inviți un republican.

Dacă ideea de a-i invita la masă pe acești oameni

vă face să vă pierdeți apetitul,

vă sugerez să începeți mai local,

pentru că sunt destui Ceilalți

chiar în cartierul vostru.

Poate acea persoană

care merge să se roage la moscheea

sau la biserica sau la sinagoga din cartier

sau cineva care are o altă părere

despre avort.

Sau poate pe cumnatul tău

care nu crede în încălzirea globală --

orice persoană al cărui stil de viață vă sperie

sau al cărui punct de vedere

vă face să scoateți fum pe urechi.

În urmă cu câteva săptămâni,

Am luat masa cu o doamnă din Partidul Ceaiului.

Pe hârtie, ea a trecut testul meu de suportabilitate.

Ea e o activistă de dreapta

și eu sunt o activistă de stânga.

Și am urmat niște reguli

ca să menținem conversația la un nivel înalt

și le puteți folosi și voi

pentru că știu

că veți invita și voi la masa un Celălalt.

În primul rând, stabiliți un obiectiv:

să ajungeți să cunoașteți o persoană

dintr-un grup despre care aveți prejudecăți negative.

Și apoi, înainte să vă întâlniți,

conveniți asupra unor reguli de bază.

Noi două

am stabilit următoarele reguli:

Nu încerca să convingi, nu apăra

și nu întrerupe.

Fii curios,

fii deschis la dialog, fii natural.

Și ascultă.

De acolo am început.

Și am folosit următoarele întrebări:

Împărtășește-mi câteva din experiențele tale de viață.

Ce probleme

te îngrijorează adânc?

Și ce ai vrut întotdeauna să întrebi

pe cineva din cealaltă parte a baricadei?

Eu și colega mea

am ajuns la niște concluzii foarte importante

și o să împărtășesc una cu voi.

Cred că e relevant

pentru orice problemă

între oameni oriunde.

Am întrebat-o de ce cei din partea ei

fac acuzații nerușinate

și mincinoase despre partea noastră.

"Cum ar fi?", m-a întrebat ea.

"Că am fi o adunătură

de elitiști

corupți moral, susținători ai teroriștilor.”

Ei bine, a fost șocată.

Ea credea că partea mea

se lega de partea ei mult mai des,

că îi numeam lipsiți de creier,

rasiști purtători de arme.

Și am rămas uimite

că aceste etichete nu se potrivesc

nici unora dintre oamenii

pe care îi cunoaștem.

Și de vreme ce stabiliserăm un pic de încredere,

am crezut una în sinceritatea celeilalte.

Am convenit să luăm atitudine în comunitățile noastre

atunci când suntem martore

la insulte la adresa Celuilalt,

care pot răni

și pot ajunge să genereze paranoia

și pot fi apoi folosite de cei de pe margini

pentru a incita la violență.

Până la sfârșitul întâlnirii noastre,

ne-am acceptat reciproc deschiderea la nou.

Niciuna dintre noi nu a încercat să o schimbe pe cealaltă.

Dar nici nu ne-am prefăcut

că divergențele noastre vor dispărea pur și simplu

după o masă luată împreună.

În loc de asta, am făcut

primii pași împreună

dincolo de reacțiile instinctive,

la acel loc ubuntu,

singurul loc

în care soluțiile

la problemele noastre aparent de nerezolvat

vor putea fi găsite.

Pe cine ar trebui să invitați la masă?

Data viitoare când vă surprindeți

că acționați împotriva Celuilalt,

acesta va fi indiciul vostru.

Și ce s-ar putea întâmpla la masă?

Se vor deschide cerurile

și se va auzi "We Are the World" din difuzoarele restaurantului?

Probabil că nu.

Pentru că ubuntu e lent

și e dificil.

E vorba de doi oameni

care renunță la pretenția

că le știu pe toate.

E vorba de doi oameni,

doi războinici,

care renunță la arme

și care încearcă să se apropie unul de celălalt.

Așa cum spunea poetul iranian Rumi:

"Dincolo de ideea

de bine și de rău,

se găsește un câmp.

Ne întâlnim acolo."

(Aplauze)