Istoria versus Sigmund Freud - Todd Dufresne

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/history-vs-sigmund-freud-todd-dufresne

Lucrând în Viena la începutul secolului XX, el și-a început cariera de neurolog înainte de a inova disciplina psihanalizei, iar influența sa o domină pe cea a altor psihologi în ochii publicului. Avea dreptate Sigmund Freud
în privința naturii umane? Erau metodele sale științifice? În Istoria versus Sigmund Freud, Todd Dufresne pune sub acuzare acest personaj controversat.

Lecție de Todd Dufresne, regie de Brett Underhill.

Lucrând în Viena
la începutul secolului XX,

el și-a început cariera de neurolog

înainte de a inova psihanaliza.

El susținea că oamenii
sunt motivați de dorințele inconștiente

și de amintirile reprimate,

iar problemele lor pot fi abordate

prin conștientizarea acelor motivații
cu ajutorul terapiei prin discuție.

Influența sa o domină
pe a altor psihologi în ochii publicului.

Însă avea dreptate Sigmund Freud
asupra naturii umane?

Iar metodele sale erau științifice?

Liniște, liniște.

Astăzi în boxa martorilor
îl avem pe... tata?

Hm, nu, onorată instanță.

Acesta e medicul Sigmund Freud,

unul din cei mai inovativi gânditori
din istoria psihologiei.

Un obsedat de sine
care a propagat teorii pseudoștiințifice.

Deci, care este aceasta?

El a abordat aspecte
pe care medicina le refuză să le discute.

Practica privată a lui Freud trata femeile

care sufereau de ceea ce pe timpuri
era numită isterie,

iar plângerile lor
nu erau luate în serios.

De la femeile cu depresie
pe care le-a tratat inițial,

la veteranii Primului Război Mondial
care sufereau de TSPT,

tratamentul prin discuție
al lui Freud a funcționat,

iar vizibilitatea oferită pacienților
a impus centrelor medicale

să accepte că tulburările psihologice
ale acestora erau adevărate.

Desigur, el nu și-a ajutat toți pacienții.

Freud era convins
că comportamentul nostru

e modelat de dorințele inconștiente
și amintirile reprimate.

El a inventat stimuli inconștienți
și iraționali fără bază

în spatele comportamentului
supraviețuitorilor de traumă

și a declanșat o suferință reală.

Cum adică?

El a denaturat
unele din cele mai faimoase studii de caz,

afirmând că tratamentul său
a vindecat pacienți,

când de fapt au ajuns și mai rău.

Mai târziu, psihiatrii,
fiind influențați de teoriile sale,

și-au convins pacienții „să recupereze"

presupusele amintiri reprimate
ale abuzului din copilărie

ce nu a avut loc niciodată.

Au fost distruse vieți și familii.

Nu-l putem învinui pe Freud
pentru aplicarea incorectă a meseriei sale

asta ar însemna că-l judecăm.

Multe din ideile sale erau dăunătoare
fără nicio aplicare incorectă.

El considera homosexualitatea
un defect de dezvoltare.

El a inventat termenul invidia penisului,

însemnând că femeile sunt bântuite
pe viață de lipsa penisurilor lor.

Freud a fost rezultatul epocii sale.

Da, unele detalii erau eronate,

însă el a creat un spațiu nou
pentru a fi explorat, cercetat

și pe care să se bazeze viitorii savanți.

Tehnicile terapiei moderne
pe care se bazează milioane de oameni

au provenit din munca
începută cu psihanaliza.

Iar astăzi toți știu
că există un inconştient,

idee popularizată de Freud.

Astăzi psihologii cred
doar în „inconștientul cognitiv",

faptul că nu ești conștient
de tot ce se întâmplă la un moment dat.

Freud a dus această idee prea departe,
atribuind oricărui lucru un sens profund.

El și-a construit teoriile
pe idei științifice ce erau depășite

chiar și pentru timpurile sale,
și nu doar conform standardelor de azi;

de exemplu, el credea
că psihologia individuală

derivă de la moștenirea biologică
ale evenimentelor din istoria antică.

Am în vedere antic
precum epoca de gheață

sau moartea lui Moise.

Freud și aliații săi apropiați
credeau că aceste traume preistorice

au avut un efect continuu
asupra psihologiei umane.

El credea că faza de indiferență
față de sexualitate în timpul pubertății

era un ecou al epocii de gheață.

Cu astfel de convingeri bizare,
cum l-am putea lua în serios?

Orice gânditor renumit
al secolelor trecute

are idei ce par fantastice
conform standardelor de azi,

dar nu putem, din acest motiv,
să le subestimăm influența.

Freud a fost un inovator, creând legături
între idei din multe domenii.

Conceptele sale
au devenit termeni comuni

ce conturează modul în care înțelegem
și vorbim despre experiențele noastre.

Complexul lui Oedip? Ego și Id?
Mecanisme de apărare? Ultima dorință?

Toate astea provin de la Freud.

Însă Freud nu s-a prezentat
ca un teoretician monden,

el a susținut că opera sa era științifică.

Spuneți că el...
a reprimat faptele incomode?

Teoriile lui Freud erau de nefalsificat.

O clipă, deci spuneți că avea dreptate?

Nu, ideile sale erau astfel concepute
încât să nu poată fi verificate empiric.

Freud nu credea
în psihanaliza pe care o propaga.

El era pesimist
asupra impactului terapiei.

Ce?! Cred că trebuie să mă întind!

Multe din ideile lui Sigmund Freud
nu rezistă în fața științei moderne,

iar practica sa clinică
nu respectă standardele etice de azi.

În același timp, el a declanșat
o revoluție în psihologie și în societate,

creând un vocabular
pentru a vorbi despre emoție.

Freud a greșit destul în viață.

Însă oare un gânditor e responsabil

pentru modul în care generațiile următoare

îi vor pune ideile în practică?

Merită ei vina, lauda sau reabilitarea

atunci când judecăm trecutul?