Cât de deştepţi sunt delfinii? - Lori Marino

Vedeţi lecţia înteagă: http://ed.ted.com/lessons/how-smart-are-dolphins-lori-marino

Delfinii reprezintă una dintre cele mai inteligente specii de animale de pe Pământ. De fapt, coeficientul lor de encefalizare (mărimea creierului comparată cu cea medie pentru mărimea corpului) este al doilea după cel al oamenilor. Mai exact, cât de deştepţi sunt? Lori Marino detaliază câteva date incredibile despre delfini.

Lecţie de Lori Marino, animaţie de Zedem Media.

În 1985, trei cercetători aflaţi
într-o expediţie de cercetare a delfinilor

s-au cam plictisit.

Pentru a se înveseli, unul dintre ei
s-a prefăcut că este Poseidon

punându-și o ghirlandă de alge pe cap
şi apoi aruncând-o în ocean.

Câteva clipe mai târziu, un delfin
a apărut cu ghirlanda de alge pe cap.

Sigur, ar fi putut fi o coincidenţă,

dar se poate și ca delfinul
să fi imitat omul de ştiinţă.

Asta deoarece delfinii sunt printre
cele mai deştepte specii de pe Pământ.

Mai exact, cât de destepţi sunt?

Ca balenele sau marsuinii,

delfinii aparţin
grupului de mamifere acvatice

cunoscute drept cetacee,
care cuprind 86 de specii diferite,

şi au o legătură comună
cu copitatele sau animalele cu copite.

La origine mamifere de uscat,

primele cetacee au intrat în apă
acum aproximativ 55 de milioane de ani

ca animale de pradă mari
cu dinţi ascuţiţi.

Apoi, o schimbare în temperatura oceanului
acum aproximativ 35 de milioane de ani

a redus prezenţa prăzii.

Un grup de cetacee
care a supravieţuit problemelor,

odontocentele, au sfârșit prin a fi
mai mici și cu dinţi mai puţin ascuţiţi,

dar cu creiere mai mari şi mai complexe

ce facilitau realizarea
de relaţii sociale complexe,

precum și ecolocația
pentru a naviga şi a comunica.

În prezent,

creierul delfinilor moderni e atât de mare
încât coeficientul de encefalizare,

mărimea creierului lor comparată cu
cea medie pentru mărimea corpului,

este al doilea după cel al oamenilor.

Delfinii au evoluat ca să supravieţuiască

prin abilitatea lor de a forma
reţele sociale complexe

ce vânează, gonesc rivalii
şi cresc puii împreună.

De pildă, un grup de delfini de Florida

utilizează o formă sofisticată
de cooperare pentru a vâna peşti.

Un delfin numit „făuritorul de rețea"
lovește nămolul

în timp ce un altul transmite un semnal

celorlalţi delfini să se alinieze simultan
şi să prindă peştele care scapă.

Atingerea unui astfel de scop necesită
planificare deliberată şi cooperare,

care, în schimb, cere o formă
de comunicare intenţională.

Delfinii îşi transmit
metodele de comunicare şi alte aptitudini

din generaţie în generaţie.

Populaţii diferite de delfini
prezintă variaţiuni în saluturi,

strategii de vânătoare
şi alte comportamente.

Acest tip de transmisie culturală
se extinde până la folosirea unor unelte.

Un grup de delfini cu bot gros
de pe coasta australiană,

poreclit The Dolphin Sponge Club,

au învăţat să-şi acopere boturile
cu bureţi când trec prin corali duri,

transmițând cunoştinţele
de la mamă la fiică.

Delfinii au demonstrat
până şi înţelegerea limbajului.

Când au fost învăţaţi un limbaj bazat
pe fluierături şi gesturi ale mâinilor,

nu numai că au înţeles
ce însemnau semnele,

dar şi că ordinea lor
avea un înţeles:

diferenţa dintre a aduce
mingea la cerc

şi a aduce cercul la minge.

Astfel, puteau să proceseze două elemente
de bază ale limbajului uman:

simboluri care desemnează
obiecte şi acţiuni

şi sintaxa care controlează
cum sunt structurate.

Delfinii sunt una dintre puţinele specii
care trec testul oglinzii.

Recunoscându-se în oglinzi,
demonstrează conştiinţă de sine fizică

şi cercetările arată că ei îşi pot
recunoaşte nu numai corpurile,

ci şi gândurile, o proprietate
numită metacogniţie.

Într-un studiu, delfinii
comparând două sunete

pot indica un răspuns identic,
diferit sau nesigur.

La fel ca oamenii,

au indicat nesiguranţă
îndeosebi în încercări dificile,

sugerând că sunt conştienţi
de ceea ce ştiu

şi cât de încrezători sunt
în acele cunoştinţe.

Dar unele dintre cele mai uimitoare
lucruri despre delfini

sunt simţurile de empatiei,
altruism şi ataşament.

Obiceiul de a ajuta indivizii răniţi
trece dincolo de bariera speciei,

fapt evidenţiat de multe cazuri

de delfini cărând oameni
la suprafaţa apei ca să respire.

La fel ca noi, delfinii îşi plâng morţii.

Dacă ne uităm la dovezi,

ne-am putea întreba de ce oamenii
încă vânează delfini pentru carne,

îi pun în pericol prin pescuit şi poluare

sau îi închid pentru a face trucuri.

Întrebarea finală nu e
dacă delfinii sunt fiinţe

inteligente şi complexe,

ci dacă oamenii pot empatiza cu ei destul
cât să-i ţină în siguranţă şi liberi.