-
- Și mintea se vatămă încetișor, pentru
că ești încontinuu cu telefonul.
-
- Să vă povestesc ce mi s-a
întâmplat când am fost la Tesalonic.
-
În anul 1980, de Paște....
....cam pe atunci....
-
- Ce vârstă aveam?
80 de ani?
-
- Nu s-a întâmplat
atât de demult, în 2000.
-
- Da, bine! Nici nu aveam 80 de ani,
-
...atunci când am făcut peritonita...
-
- Prin anul 2000 și ceva....
-
- Da, în orice caz! Eu făcusem peritonită.
-
Mă pregăteam, aveam slujbe de
Paște, în Săptămâna Luminată,
-
aveam liturghii încontinuu,
în Sâmbăta Mare, de Paște ??,
-
de miercuri, joi, aveam slujbe,
în fiecare zi, mă pregăteam să slujesc.
-
La 12 noaptea mă ia
o durere de stomac,
-
creștea încet-încet până m-a înțepenit.
-
Nu puteam să cobor.
-
M-au întrebat părinții ce am
și le-am spus că am dureri mari.
-
Au chemat un doctor din Karea,
-
m-a consultat și
mi-a spus că am peritonită.
-
De urgență la spital! M-au
luat cu o barcă din port.
-
Am mers la Salonic,
m-au consultat de dimineață
-
și au spus că sunt de operație.
-
Două, trei ore a durat operația.
-
Nu înțelegeam de ce a durat
atâta pentru o mică tăietură.
-
Doctorul mi-a spus: „A fost atât de
delicată situația încât cred că
-
numai Dumnezeu
și Maica Domnului v-au păzit
-
doar ce s-a spart peritoneul, trebuia să
se împrăștie lichidul în corp, în stomac,
-
dar Dumnezeu a făcut o minune
-
și lichidul nu s-a împrăștiat.
-
??
-
Trebuie multă atenție, nu cumva să se
întâmple ceva și să se infecteze acolo.
-
Era în pericol viața dumneavoastră.
-
Dacă s-ar fi împrăștiat acel lichid,
nu mai puteam face nimic.”
-
Și am mers la spital de
vineri până duminică.
-
Stăteam în pat.
-
Nu mâncasem absolut
nimic vreme de trei zile.
-
O asistentă îmi uda buzele
cu un tampon de bumbac.
-
Duminică dimineață
mi-a spus Părintele Mitrofan
-
??
-
„Noi mergem jos să ne luăm un suc.”
-
Și au dat drumul unui televizor,
care se afla suspendat acolo.
-
Aveau un sistem [o telecomandă]
cu care îl porneau.
-
Mi-au pus să ascult liturghia.
-
?
-
Eu stăteam nemișcat,
nu mă puteam urni din loc.
-
Îmi aduc aminte că slujea fericitul
întru pomenire Arhiepiscop Hristodulos
-
la Catedrala mitropolitană din Atena.
-
Era o slujbă în cinstea Sf. Grigorie
al V-lea. Și a predicat frumos.
-
Foarte frumoasă predică.
M-am bucurat nespus.
-
Și doar ce s-a terminat slujba,
-
a apărut pe ecran o scenă de balet.
-
Era o fețită zurbagie acolo,
[care cânta] atât de mică.
-
Însă se mișca încontinuu.
-
Dansa pe ritmul muzicii,
avea lângă ea o profesoară.
-
Și lumea de pe lume era în sală.
-
Băteau din palme și se distrau.
-
Ea făcea un spectacol
de toată frumusețea:
-
fugea încolo și-ncoace, se
mișca într-un ritm amețitor.
-
Și eu, nepriceputul,
să stau și să mă uit!
-
Nu știam cum să închid televizorul.
-
Însă aș fi putut să nu mă uit,
să-mi pun cerșeaful pe în cap.
-
Însă, uite! M-a ispitit și pe mine!
-
Când s-a terminat spectacolul cu fetița,
-
au apărut pe ecran tot felul
de reclame, printre care
-
și „Hristos a înviat!”, scris
cu litere de culoare roșie!
-
???
-
??
-
A venit apoi părintele
Mitrofan și i-am spus:
-
„Te rog să închizi televizorul și să
nu-l mai deschizi altă dată!
-
Nu vreau să mă mai uit
niciodată la televizor!”
-
Luni dimineață eram
mai bine, m-am sculat,
-
am făcut câțiva pași
- deja eram la metoc ??
-
Apoi m-am sculat
-
și am luat metanierul meu
-
ca să fac rugăciunea
lui Iisus, ca de obicei.
-
Să fac siragul de metanii clasic.
-
Când spun rugăciunea,
obișnuiesc să închid ochii,
-
pentru că suntem distrași
de ceea ce vedem.
-
Atunci când închizi ochii
ești mai concentrat.
-
Și spun: „Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”
-
Numai bine ce am început
să fac rugăciunea,
-
văd acea fetiță zurbagie în fața mea.
-
Și a început să se miște-n toate
felurile, ridica picioarele, ca un titirez...
-
„Maica Domnului, ce rău mai e și ăsta?”
-
Apoi m-am liniștit un pic și am uitat.
-
Mi-am zis: „Așa să pățesc
pentru că nu am fost atent.
-
Trebuie să fiu mai atent!”
-
Seara, stau iarăsi la rugăciune,
erau și părinții acolo,
-
iau metanierul și încep rugăciunea:
„Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!
-
Doamne Iisuse Hristoase,
miluiește-mă!”
-
Iar apare deodată acea
fetiță în fața mea. Era diavolul.
-
Și începe să danseze,
să zburde și să alerge...
-
„Doamne Iisuse Hristoase!
Maica Domnului, ajută-mă!”
-
??
-
Noaptea, mă trezesc și pățesc la fel.
-
Ai încurcat-o! - îmi spun.
-
„Maica Domnului, te rog
alung-o de la mine!
-
O să-mi pierd mințile.
-
Maica Domnului, ajută-mă!
Eu sunt de vină!
-
Dacă eram mai atent nu
cădeam în capcană. Maica Domnului!”
-
Și peste două zile ...?/
-
Vreau să vă spun câtă
atenție trebuie să avem!
-
Zici că ești atent, însă nu e astfel!
-
Trebuie multă atenție!
Să fim foarte aspri cu noi înșine!
