Afazia: tulburarea care vă face să vă pierdeți cuvintele

Vizualizați lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/aphasia-the-disorder-that-makes-you-lose-your-words-susan-wortman-jutt

Limbajul este o parte esențială a vieții noastre, adesea perceput drept un proces cât se poate de firesc. Cu toate acestea, dacă pânza delicată a rețelelor limbajului din creierul vostru este perturbată de infarct, boală sau traumă, v-ați putea găsi în situația de a vă pierde cuvintele. Susan Wortman-Jutt detaliază o tulburare numită afazie, care poate afecta toate aspectele comunicării.

Lecție de Susan Wortman-Jutt, animație deTED-Ed.

Limbajul este esențial în viața noastră,
adesea perceput ca fiind un proces firesc.

Prin intermediul acestuia, ne putem
comunica gândurile și sentimentele,

ne putem pierde în romane,

putem trimite SMS-uri

și saluta prieteni.

Este greu să ne imaginăm neputința
de a traduce gândurile în cuvinte.

Dar dacă pânza delicată a rețelelor
limbajului din creierul vostru

este perturbată de infarct,
boală sau traumă,

v-ați putea găsi în situația
de a vă pierde cuvintele.

Această tulburare, denumită afazie
poate afecta toate aspectele comunicării.

Persoanele afectate de afazie rămân
la fel de inteligente ca și înainte.

Acestea știu ce vor să spună,

însă nu reușesc mereu
să exprime cuvintele.

Acestea pot folosi în mod involuntar
substituiri numite parafazii,

înlocuind cuvinte înrudite,
precum „câine" în loc de „pisică"

sau cuvinte care sună asemănător,
precum „casă" în loc de „cal".

Uneori, cuvintele acestora
chiar nu se pot distinge.

Există tipuri diferite de afazii,
grupate în două categorii:

afazie fluentă sau receptivă

și afazie non-fluentă sau expresivă.

Persoanele cu afazie fluentă pot avea
inflexiune vocală normală,

dar folosesc cuvinte fără sens.

Acestea înțeleg cu greu discursul altora

și adesea nu reușesc să-și identifice
propriile greșeli de vorbire.

Persoanale cu afazie non-fluentă,
pe de altă parte,

pot avea o capacitate bună de înțelegere,

dar fac pauze lungi între cuvinte
și greșeli de gramatică.

Ocazional, cu toții avem
senzația de „îmi stă pe limbă”

când nu ne vine în minte un cuvânt,

dar cei afectați de afazie reușesc cu greu
să numească obiecte simple, de zi cu zi.

Până și cititul și scrisul pot fi
un exercițiu greu și frustrant.

Cum are loc această pierdere de limbaj?

Creierul uman are două emisfere.

La majoritatea oamenilor,
emisfera stângă guvernează limbajul.

Știm acest lucru deoarece în 1861

doctorul Paul Broca a studiat un pacient

care își pierduse abilitatea de a utiliza
orice cuvânt, în afară de „tan".

Într-un studiu postmortem
al creierului pacientului,

Broca a descoperit o leziune mare
în emisfera stângă,

cunoscută astăzi drept aria lui Broca.

Oamenii de știință cred că aria lui Broca
e responsabilă pentru numirea obiectelor

și coordonarea mușchilor
implicați în vorbire.

În spatele ariei lui Broca se află aria
lui Wernicke, aproape de cortexul auditiv.

Acolo creierul dă sens sunetelor vorbirii.

Lezarea ariei lui Wernicke afectează
capacitatea de înțelegere a limbajului.

Afazia e cauzată de lezarea unei singure
sau a ambelor arii specializate în limbaj.

Din fericire, în creier există alte arii

care sprijină aceste centre lingvistice

și care ajută comunicarea.

Chiar și părțile creierului responsabile
de mișcare sunt legate de limbaj.

Studii cu fMRI arată că la auzul verbelor
de acțiune, gen „aleargă” sau „dansează”,

părțile creierului reponsabile
de mișcare se activează

ca și cum corpul
chiar ar alerga sau dansa.

Și cealalată emisferă a noastră
contribuie la limbaj,

sporind ritmul și intonația vorbirii.

Aceste arii non-verbale ajută
uneori persoanele cu afazie

când comunicarea este dificilă.

Așadar, cât de frecventă este afazia?

Aproximativ 1 milion de oameni
din S.U.A. sunt afectați,

cu un număr de noi cazuri anuale
estimat la 80.000.

Circa o treime dintre supraviețuitorii
unui infarct suferă de afazie,

devenind mai frecventă
decât boala Parkinson

sau scleroza multiplă,

însă mult mai puțin cunoscută.

Există o formă rară de afazie numită
afazie primară progresivă sau APP,

care nu este cauzată de infarct
sau leziune cerebrală,

ci este o formă de demență

în care pierderea limbajului
este primul simptom.

Scopul tratării APP este menținerea
funcției limbajului cât mai mult posibil

înainte de instalarea
simptomelor de demență.

Totuși, când afazia este dobândită
în urma unui infarct sau traume cerebrale,

îmbunătățirea limbajului poate fi obținută
prin terapie de vorbire.

Capacitatea de vindecare a creierului
nostru, denumită plasticitate cerebrală,

permite zonelor adiacente
leziunii cerebrale

să preia anumite funcții în timpul
procesului de recuperare.

Oamenii de știință au făcut experimente
utilizând noi forme de tehnologie

care se crede că ar putea stimula
plasticitatea cerebrală în cazul afaziei.

Între timp, multe persoane cu afazie
rămân izolate,

de teamă că alții nu-i vor înțelege sau
nu le vor da suficient timp să vorbească.

Oferindu-le timpul și flexibilitatea
de a comunica așa cum le stă în putință,

îi puteți ajuta să redeschidă
poarta limbajului,

depășind limitările afaziei.