Cum să-i înveți pe oameni să folosească legea

Ce poți să faci când roțile justiției nu se învârt suficient de rapid? Sau când acestea nu se învârt deloc? Vivek Maru lucrează pentru a transforma relația dintre oameni și lege, transformând legea dintr-o abstracție sau amenințare în ceva ce toată lumea reușește să înțeleagă, să folosească și să modeleze. El nu se va baza exclusiv pe avocați, ci pe o comunitate de consultanți juridici, sau asistenți juridici, sau avocați fără licență, care servesc comunitatea lor și simplifică legea în termeni ușor de înțeles, pentru a-i ajuta pe oameni să găsească soluții. Aflați mai multe despre cum această abordare inovatoare îi ajută pe oamenii excluși social să-și revendice drepturile. „Puțină emancipare juridică poate avea un impact mjor de durată,” spune Maru.

Vreau să vă povestesc despre cineva.

Am să-l numesc Ravi Nanda.

Îi schimb numele pentru a-l proteja.

Ravi face parte dintr-o comunitate
de păstori din Gujarat

de pe coasta de vest a Indiei,

e același loc de unde provine
și familia mea.

Când avea 10 ani, întreaga sa comunitate
a fost forțată să plece

deoarece o societate multinațională

a construit o facilitate de producție
pe pământul pe care locuiau ei.

După 20 de ani, aceeași companie
a construit o fabrică de ciment

la doar 100 de metri de locul
unde locuiesc ei acum.

Pe foaie India are reglementări solide
în domeniul mediului,

însă această companie
a încălcat multe dintre ele.

Praful care emană de la acea fabrică
acoperă mustața lui Ravi

și întreaga sa îmbrăcăminte.

Am stat doar 2 zile unde locuiește el
și nu m-am oprit din tușit o săptămână.

Ravi spune că, dacă oamenii sau animalele
mănâncă orice din ce crește în satul său

sau beau apa,

se îmbolnăvesc.

Copii sunt nevoiți să meargă pe jos
distanțe lungi cu vitele sau cu bivolii

pentru a găsi teren pentru pășunat
necontaminat.

Mulți dintre acești copii
au abandonat școala,

chiar și trei dintre proprii săi copii.

Ravi a făcut apel împotriva
Companiei mulți ani la rând.

El a zis: ,,Am scris atâtea scrisori
că familia mea m-ar putea incinera cu ele.

Nu mai este nevoie să cumpere lemne.”

(Râsete)

El a spus că această companie
a ignorat fiecare dintre aceste scrisori,

și, astfel, în 2013,

Ravi Nanda a decis să recurgă
la ultima formă de protest

care credea el că i-a mai rămas.

A mers până la porțile fabricii
cu o damigeană cu petrol în mână,

intenționând să își dea foc.

Ravi nu e singurul om disperat.

Națiunile Unite estimează faptul că
- la nivel mondial -

patru miliarde de oameni trăiesc
fără un acces de bază la justiție.

Acești oameni se confruntă cu amenințări
grave privind siguranța, traiul

și demnitatea lor.

Întotdeauna există legi
care să-i protejeze pe acești oameni,

însă adesea ei n-au auzit
niciodată de ele.

iar sistemele care se presupune că
ar trebui să aplice legea

sunt corupte, sau încălcate
sau ambele.

Suferim de o epidemie globală
de injustiție,

însă, noi preferăm să o ignorăm.

Chiar acum, în Sierra Leone,

în Cambodgia, în Etiopia,

fermierii sunt amăgiți

să-și arendeze pământurile
pe 50 de ani

pe o nimica toată,

fără să li se explice
clauzele contractuale.

Se pare că guvernele
sunt de acord cu asta.

Chiar acum, în Statele Unite,

în India, în Slovenia,

oameni ca Ravi își cresc copiii

în umbra fabricilor
sau a minelor

care otrăvesc aerul și apa.

Sunt legislații în domeniul mediului
care ar proteja acești oameni,

dar mulți nu le-au văzut,

și nu au avut șansa de a le aplica.

Și lumea se pare că a decis
că asta e OK.

De ce ar fi nevoie ca să schimbăm asta?

Legea se presupune a fi
limba folosită

pentru a traduce visele noastre
despre justiție

în doctrine vii care ne unesc.

Legea se presupune a fi diferența

dintre o societate
condusă de cei mai puternici

și una care onorează demnitatea tuturor,

fie ei puternici sau slabi.

Din acest motiv, i-am spus bunicii mele
cu 20 de ani în urmă

că vreau să merg la Facultatea de Drept.

Bunica nu a stat pe gânduri.
Mi-a spus fără ezitare.

Mi-a spus: „Avocații sunt mincinoși.”

(Râsete)

A fost descurajant.

(Râsete)

Însă bunica are pe undeva dreptate.

Ceva legat de lege și avocați
a luat o turnură proastă.

Înainte de toate, noi, avocații
costăm mult,

și tindem să ne concentrăm
asupra parcursurilor formale, în instanță,

nepractice pentru multe din problemele
cu care se confruntă oamenii

Mai rău, profesia noastră a transformat
legea în ceva extrem de complex.

Legea e ca un polițist cu echipament
de restabilire a ordinii publice.

Intimidant și impenetrabil,

și e greu de ghicit dacă dedesubt se află
vreo urmă de umanitate.

Dacă vrem să facem justiția
o realitate pentru toți,

trebuie să transformăm legea
dintr-o abstracție sau o amenințare

în ceva ce fiecare persoană
poate înțelege, folosi sau modela.

Fără îndoială că avocații
ocupă un rol crucial în această luptă,

însă nu ne putem baza doar pe avocați.

În domeniul sănătății,
spre exemplu,

nu ne bazăm doar pe doctori
pentru a-i trata pe pacienți.

Mai avem nevoie de asistente,
de moașe și de asistenți sociali.

Același lucru e valabil
și pentru justiție.

Asistenții juridici,

uneori, îi numim
consultanți juridici

sau avocați fără licență,

pot fi o conexiune.

Acești consultanți juridici sunt
din comunitatea pe care o deservesc.

Aceștia demistifică legea,

o explică în termeni simpli,

iar apoi îi ajută pe oameni
să găsească o soluție.

Ei nu se concentrează doar pe tribunale.

Apelează la toate instituțiile:

departamente ministeriale, administrații
locale și Secretariatul Ombudsmanului.

Avocații adesea le spun clienților:

,,Vă pot eu rezolva cazul.”

Consultanții Juridici
transmit un mesaj diferit,

ei nu spun: ,,Am să rezolv asta
pentru dumneavoastră.”

Dimpotrivă: „Vom rezolva asta împreună

și, în tot acest timp, vom avansa.”

Consultanții juridici
mi-au salvat relația cu Legea.

După cam un an la Facultatea de Drept,
era cât pe ce să abandonez.

Mă gândeam că poate
ar fi trebuit să ascult de bunica.

Până când am început
să lucrez cu consultanți juridici

în Sierra Leone, în 2003,

atunci mi-am recâștigat
încrederea în Lege,

și am devenit tot mai obsedat de aceasta.

Să ne întoarcem la Ravi.

în 2014, el chiar a ajuns
la porțile acelei fabrici

cu o damigeană de petrol în mână,

însă a fost arestat înainte să facă ceva.

Nu a trebuit să stea mult în închisoare,

însă s-a simțit de-a dreptul înfrânt.

Apoi, după 2 ani, a întâlnit pe cineva.

Am să-l numesc Kush.

Kush face parte dintr-o echipă
de consultanți juridici

ce activează pentru justiția pe probleme
de mediu pe coasta din Gujarat.

Kush îi explicase lui Ravi
că Legea e de partea sa.

Kush i-a tradus în limba gujarati
ceva ce Ravi nu a mai văzut.

Se numește
„accept de funcționare.”

Este emis de către Guvernul Statelor Unite

și acesta le permite fabricilor
să funcționeze

doar dacă îndeplinesc
anumite condiții.

Deci, împreună au comparat
cerințele legale cu realitatea

au adunat probe,

și au redactat o cerere,

nu către tribunale,
ci către instituțiile administrative,

la Departamentul pentru Controlul Poluării
și la Administrația Regională.

Acele cereri au zguduit un pic temeliile.

Un inspector de mediu
a venit în inspecție,

după care compania a introdus
un sistem de filtrare a aerului

care se presupune că a fost folosit
în tot acest timp.

În plus, au introdus acoperirea
celor 100 de camioane

care vin și pleacă zilnic
din acea fabrică.

Cele două măsuri au redus
poluarea aerului considerabil.

Cazul e departe de a fi soluționat,

însă conștientizarea și utilizarea legii
i-a dat lui Ravi speranțe.

Există oameni aidoma lui Kush
care întâlnesc persoane de genul lui Ravi

în multe locuri.

Azi am colaborat cu un grup
numit Namati.

Namati ajută o rețea globală

dedicată emancipării legislative.

Împreună, însumăm
peste o mie de organizații

în 120 de țări.

Împreună, formăm o comunitate
de sute de mii de asistenți juridici.

Să vă dau un alt exemplu.

Dânsa este Khadija Hamsa.

E una dintre cele 5 milioane de persoane
din Kenja care sunt supuse discriminării

atunci când încearcă să obțină
o carte de identitate.

Este asemenea lui Jim Crow South
în Statele Unite.

Dacă provii dintr-un anume trib,

majoritatea musulmani,

ești doar exclus.

Fără buletin, nu poți candida
pentru un loc de muncă.

Nu primești împrumut bancar.

Nu te poți înscrie la universitate.

Ești exclus din societate.

Timp de opt ani, Khadija încercase
de nenumărate ori să obțină un buletin.

Apoi a întâlnit un consilier juridic
care lucra în comunitatea ei

pe nume Hassan Kassim.

Hassan îi explicase Khadijei
cum funcționează trierea,

a ajutat-o să adune documentele
necesare,

a ajutat-o să se prezinte în fața
comitetului de triere.

În final, a reușit să obțină un buletin
cu ajutorul lui Hassan.

Primul lucru pe care l-a făcut
cu buletinul

a fost să obțină certificatele
de naștere pentru copiii ei.

de care aveau nevoie
pentru a merge la școală.

În Statele Unite,
printre multe alte probleme,

ne confruntăm cu o criză a chiriașilor.

În multe orașe,

90% dintre proprietari au un avocat,

în timp ce 90% dintre chiriași
nu au avocați.

În New York, un nou colectiv
de consilieri juridici --

numiți Promotori pentru
Accesul la Justiție --

îi ajută pe oameni să înțeleagă
legea privind locuințele.

În mod normal, în New York,

unul din nouă chiriași
aduși în fața instanțelor

sunt evacuați.

Cercetătorii au analizat
150 de cazuri

în care oamenii au primit ajutor
de la consilierii juridici,

și aceștia nu au mai fost dați afară,

nici unul.

Emanciparea legislativă
poate să aibă un efect major.

Conștientizez începutul
unei adevărate mișcări,

dar suntem departe de ce e necesar.

Nu am ajuns încă acolo.

În majoritatea țărilor din lume,

guvernele nu oferă nici măcar
un dolar ca sprijin

consilierilor juridici
cum ar fi Hassan sau Kush.

Guvernele nici măcar nu recunosc
rolul pe care-l joacă acești consilieri

și nici nu-i protejeză.

Nu vreau să vă las impresia

că acești consilieri juridici
și clienții lor câștigă mereu.

Nu e deloc așa.

Fabrica aceea de ciment
din satul lui Ravi,

închide sistemul de filtrare
pe timpul nopții,

când e cel mai puțin probabil
să fie prinși asupra faptului.

Funcționarea acelui filtru costă bani.

Ravi a făcut fotografii
cu aerul poluat pe timpul nopții.

Și i le-a trimis lui Kush în luna Mai.

Ravi spune că aerul încă e irespirabil.

În acest an, Ravi a participat
la un protest.

Kush era frustrat.

A spus: ,,Vom câștiga
dacă ne folosim de lege.”

Ravi a zis: ,,Cred în lege cu tărie,

dar nu este suficient pentru noi.”

Fie că e India, Kenja, S.U.A.
sau orice alt loc din lume,

încercarea de a face legea
să triumfe într-un sistem corupt

e ca și în cazul lui Ravi.

Speranța și disperarea
sunt cot la cot.

Nu trebuie doar să sprijinim
și să protejăm

munca avocaților din întreaga lume,

trebuie să schimbăm sistemele în sine.

Fiecare caz de care se ocupă
un consultant juridic

e o poveste despre cum
funcționează sistemul.

Când aduni aceste povești,

îți dă portretul detaliat
al sistemului în întregime.

Oamenii pot folosi acea informație

pentru a cere îmbunătățiri
aduse legilor și politicilor.

În India, consilierii juridici și clienții
s-au folosit de propriile experiențe

pentru a propune reglementări
mai inteligente privind mineralele.

În Kenja, consilierii și clienții acestora
se folosesc de date din mii de cazuri

pentru a demonstra că trierea
este neconstituțională.

Este o modalitate diferită
de a aborda reforma.

Acesta nu este un consultant
care zboară cu avionul în Myanmar

cu un șablon pe care intenționează
să dea copy paste din Macedonia,

și nu este nici măcar
o postare furioasă pe Tweet.

E vorba despre accelerarea reformei

pornind de la experiența
oamenilor obișnuiți,

care încearcă să facă sistemul
și reformele să funcționeze.

Această transformare în relația
dintre oameni și lege

este lucrul potrivit care trebuie făcut.

Este esențial pentru a putea depăși

toate celelalte provocări
din prezent.

Noi nu putem evita colapsul
legat de mediu

dacă oamenii
cei mai afectați de poluare

nu au niciun cuvânt de spus
în ceea ce privește terenurile și apa

și nu vom reuși să reducem sărăcia
sau să dezvoltăm șansele

dacă oamenii săraci nu își pot
exercita drepturile de bază.

Nu vom putea depăși, cred,

sentimentul de disperare
pe care politicienii ni-l impun

dacă sistemele noastre
rămân rigide.

Înainte să vin, i-am cerut permisiunea
lui Ravi să povestesc întâmplarea sa.

L-am întrebat dacă are vreun mesaj
pe care ar vrea să vi-l transmit.

A spus: „[Gujarati]."

Treziți-vă.

„[Gujarati]."

Nu vă fie teamă.

„[Gujarati]."

Luptați împotriva birocrației.

Dar cred că se referea la o luptă
contra legilor și nu cu arme.

„[Gujarati]."

Poate nu astăzi, poate nu anul acesta,
poate nu în decurs de 5 ani,

dar ne vom afla dreptatea.

Dacă tipul acesta, a cărui comunitate
este otrăvită fiecare zi,

care era pe cale
să își ia propria viață --

dacă el nu a renunțat
să caute dreptatea,

atunci nici lumea n-ar trebui să renunțe.

În ultima instanță, ceea ce Ravi numește
„lupta cu birocrația”

se referă la a construi o versiune
mai profundă a democrației

în care oamenii nu doar voteză
la câțiva ani,

ci participă zilnic la normele
și instituțiile care ne unesc,

în care absolut toți,
chiar și cei mai puțin puternici,

pot cunoaște legea, pot folosi legea
și o pot forma.

Ca să realizăm aceste lucruri,
să câștigăm această luptă,

e nevoie de noi toți.

Vă mulțumesc. Mulțumesc.

(Aplauze)

Kelo Kubu: Mulțumesc, Vivek.

Voi face câteva presupuneri

că oamenii din această sală știu
care sunt Țelurile Dezvoltării Sustenabile

și știu cum funcționează
acest proces,

dar aș vrea să discutăm puțin

despre Țelul nr. 16: Pace, justiție
și Instituții puternice.

Vivek Maru: Da. Își mai amintește cineva
de Țelurile de dezvoltare?

Au fost adoptate de Națiunile Unite
în 2000 și de guvernele din toată lumea.

și au fost concepute
pentru lucruri esențiale, lăudabile.

S-a redus mortalitatea infantilă
cu două treimi, foametea la jumătate,

lucruri cruciale.

Dar nu s-a făcut referire
la justiție sau la echitate,

la responsabilitate sau la corupție,

și am făcut progrese
timp de 15 ani

când acele țeluri erau valabile,

dar suntem foarte departe
de ceea ce necesită justiția,

nu ne vom atinge țelurile
dacă nu luăm justiția în considerare.

Când a început dezbaterea
despre următorul cadru de dezvoltare,

Țelurile de Dezvoltare Sustenabilă
din 2030,

comunitatea noastră s-a întrunit
din întreaga lume

pentru a argumenta că accesul la justiție
și putere juridică

ar trebui să fie parte a noului cadru.

Și s-a opus multă rezistență.

Acele lucruri sunt mai politice,
mai litigioase decât altele,

deci nu știam decât cu o noapte înainte
dacă se va realiza.

Am reușit cu greu.

16 dintre cele 17 țeluri vorbesc
despre accesul la justiție pentru toți,

ceea ce e mare lucru.

E un mare lucru, da.
Să aplaudăm justiția.

(Aplauze)

Aceasta e partea scandaloasă.

Ziua în care țelurile au fost adoptate,

majoritatea au fost însoțite
de mari angajamente:

un miliard de dolari
din partea Fundației Gates

și a Guvernului Britanic
pentru nutriție;

25 miliarde din finanțarea public-privată
pentru îngrijirea femeilor și a copiilor.

În ce privește accesul la justiție,
avem cuvinte puse pe hârtie,

dar nimeni nu acordă un cent,

aceasta este oportunitatea și provocarea
pe care o avem acum.

Lumea recunoaște mai mult ca oricând

că nu ne putem dezvolta
fără justiție,

oamenii nu își pot îmbunătăți viața
dacă nu pot să-și exercite drepturile,

și ceea ce e nevoie să facem acum
este să transformăm retoricul,

să transformăm acest principiu
în realitate.

(Aplauze)

KK: Cum putem ajuta?
Ce pot face oamenii din această sală?

VM. Bună întrebare.
Mulțumesc că ai întrebat.

Aș spune trei lucruri:

Prima este investiția.

Dacă aveți 10 dolari, sau 100 de dolari
sau un milion de dolari,

gândiți-vă să investiți din ei
în emanicipare juridică.

Este important

și este crucial pentru toți cei
de care ne pasă.

A doua idee:

Forțați politicienii și guvernele
să facă din aceasta o prioritate publică.

Cum e sănătatea sau educația,
așa și accesul la justiție

ar trebui să fie unul din lucrurile
pe care guvernul le datorează oamenilor,

și suntem departe de asta,

și în țările dezvoltate
și în cele sărace.

A treia idee:
fii un consilier juridic tu însuți.

Găsește o nedreptate
sau o problemă în locul unde trăiești.

Nu e greu de găsit dacă te uiți bine.

Râul este contaminat?

Cel care trece prin orașul
în care locuiești?

Sunt muncitorii plătiți
cu mai puțin de salariul minim

sau cei ce lucrează în condiții
de nesiguranță?

Află care sunt oamenii
cei mai afectați,

află ce spun legile,

vezi dacă poți folosi acele reguli
pentru a găsi soluția.

Dacă nu funcționează, vezi dacă
putem colabora pentru a îmbunătăți ceva.

Dacă toți începem să cunoaștem
legea, să o folosim, și să o formăm,

vom construi versiunea îmbunătățită
a democrației

de care cred că lumea noastră
are nevoie disperată.

(Aplauze)

KK: Mulțumesc mult, Vivek.
VM: Mulțumesc.