-
Ne-am făcut viața, precum spune
poetul, „foarte complicată”
-
Aceasta deoarece nu o umplem
cu lumina lui Hristos.
-
Apoi vin copiii, nepoții, și ei
nu au nimic de câștigat de la noi.
-
- Lumina lui Hristos -
Mitropolitul Neophytos de Morfu
-
Binecuvântați să fie anii voștri.
Sub ocrotirea lui Dumnezeu.
-
Plini de sfințenie. Plini de lumină.
-
Vedeți voi, sfântul Ioan Lampadistis,
pentru ca el să fie acoperit în lumina
-
Sfintei Treimi, Dumnezeu a rânduit ca mai
întâi el sărămână fără lumina trupească,
-
să orbească. Și totuși, această cruce,
această durere, această mâhnire nu a
-
devenit o sursă de depresie. Acesta este
un mesaj important pentru noi toți care
-
suntem în neascultare, suntem nerăbdători,
pentru ca atunci când au loc o boală,
-
o durere sau moartea unei persoane dragi,
ori un alt eveniment precum acestea ce se
-
întâmplă peste tot în lume: plăgi,
cutremure, cataclisme, incendii,
-
inundații, secete, din cauza păcatelor
noastre, ale tuturor, atât clerici cât și
-
laici, pierdem această perspectivă, că
toate lucrurile se pot întâmpla, nu doar
-
datorită păcatelor noastre, ci ca să ne
ajute pe calea pocăinței, spre a deveni
-
noi înșine purtători de lampioane, adică
în alte cuvinte, plini de lumină.
-
Un purtător de lampion este o persoană ce
emană lumină. Bineînțeles, sfântul este
-
numit purtător de lampion și pentru că
este de origine din Lampadis.
-
Dar în biografia lui se spune că oamenii
din acea vreme, de acum 900 de ani, pe
-
vremea cânt trăia sfântul, au văzut o
lumină ieșind din mormântul sfântului,
-
dovadă a faptului că în toți anii în care
a trăit, și care nu au fost mulți...
-
Câți ani a trăit (sfântul),
părinte Iakovos?
-
Zece ani. După ce a orbit a mai trăit zece
ani, de la 15 la 25 ani.
-
El a folosit acei zece ani
în avantajul lui.
-
Cum profităm noi oare de anii
pe care îi avem?
-
Aceasta este întrebarea pe care mi-o pun
mie însumi când mă surprind,
-
de prea multe ori, prins în informațiile
de pe telefonul meu.
-
Suntem prinși de ceva ce avem cu toții.
-
De multele telefoane. De multa vorbărie.
-
Ne-am făcut viața, precum spune poetul,
„foarte complicată”.
-
Deoarece nu o umplem
cu lumina lui Hristos.
-
Apoi vin copiii, nepoții, iar ei nu au
nimic de câștigat (de la noi),
-
nici de la tată, nici de la mamă, nici de
la bunică, nici de la bunic.
-
Copiii vor lumină de la noi.
Pe Hristos îl vor de la noi.
-
Hristos, Lumina cea adevărată.
Trebuie să știm aceste lucruri.
-
De aceea se întâmplă toate aceste lucruri.
Ca și clopotele.Sunt ca ceasuri cu alarmă.
-
„Hei!” spune Iisus. „Treziți-vă!”
-
„Eu sunt Lumina cea advărată.
-
Nu vă lăsați amăgiți de comfort,
bani, slavă sau plăceri!”
-
Sărbătoarea de astăzi, a acestui
sfânt tânăr, a celor cu chipul tânăr,
-
de aceasta ne aduce aminte sărbătoarea de
azi: Cum ne folosim timpul?
-
Sfântul Ioan a pus cu adevărat în aplicare
ceea ce spune Vechiul Testament:
-
„Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a
apucat ani îndelungaţi.” (Solomon 4:13)
-
Alții, pentru a trăi viața Sfântului Ioan
Teologul,trebuie să trăiască o mie de ani.
-
Dar viețile noastre nu ajung de obicei la
acești o mie de ani.
-
De aceea ar trebui să avem grijă
de timpul nostru.
-
Cum? Să îl umplem de lumină astfel încât
copiii noștri să aibe dreptul la lumină
-
în aceste încercări ce
se pregătesc să vină.
-
Pentru ca ei să poată fi învingători
asupra morții, învingători asupra
-
păcatului, învingători asupra diavolului,
precum au reușit
-
Sfântul Ioan Lampadistis și toți sfinții.
-
Și precum obișnuia să spună stareța
Galaktia: „lumina lui Dumnezeu
-
nu doar strălucește, ci este
o lumină plină de informație (cunoaștere)”
-
Precum sunt întrebările noastre către
Dumnezeu Cel în Trei Lumini, așa va fi și
-
lumina ce o vom primi de la Lumina-Tatăl,
Lumina-Cuvântul, Lumina-Duhul Sfânt.
-
Sfântul Ioan a înțeles aceasta și în
orbirea lui a fost luminat.
-
Să ne învrednicească Domnul și pe noi.
-
Și mama mea ce a dormit în Domnul obișnuia
să spună când Sfântul Nikita i-a zis că
-
unul din fiii ei avea cancer...I-a spus:
„Ceilalți copii nu ți-au spus. Îți spun eu
-
Te voi pregăti, dar această boală nu este
spre moarte, ci este școala lui Hristos.
-
Iar mama mea a venit la mine
în Evrychou și mi-a zis:
-
„Charis este foarte bolnav
și tu nu mi-ai spus?”
-
„Unde ai auzit despre aceasta?” am zis.
„Sfântul Nikitas mi-a spus.”
-
Este o capelă acolo în Latchi unde mama
obișnuia să meargă să aprindă o lumânare.
-
Și l-a văzut pe Sfânt acolo, în dupăamiaza
aceea, iar el i-a zis: „vino să-ți spun.”
-
„Fiul tău Charis are o boală gravă, dar
aceasta nu este spre moarte.
-
„Este școala lui Hristos.”
-
Ea a spus: „Am înțeles primul lucru
(ce mi l-ai spus). Nu va muri acum...”
-
Charis încă trăiește, slavă Domnului!
-
„Dar ultima parte, că este școala lui
Hristos, aceasta nu am înțeles.”
-
Dumnezeu a rânduit ca el (Charis) să aibe
această boală
-
ca să îl poată aduce mai aproape de El.
Mai aproape de Hristos.
-
Aceasta înseamnă să faci pedagogie.
-
Îl conduc pe copil spre învățător, iar
Învățătorul nostru este Iisus Hristos.
-
Ce a răspuns ea când i-am zis aceasta?
-
„Hristoase al meu, dă copiilor mei tot
ceea ce dorești Tu. Orice test vei vrea,
-
atâta timp cât aceasta îi va apropia
de Tine.”
-
Ați auzit aceasta? Purtătorul de lampion
de acum 900 de ani nu este singur,
-
mai sunt multe alte persoane în zilele
noastre care sunt la fel.
-
Dorința lor este viața veșnică, nu o
viață temporară, în păcat.
-
(către preot) „Mulți ani binecuvântați
și luminoși! Și, părinte, fie ca mereu
-
să împărtășiți lumină pelerinilor
ce vin aici.”
