-
Ne-am făcut viața, precum spune
poetul, „foarte complicată”.
-
Aceasta, deoarece nu o umplem
cu lumina lui Hristos.
-
Apoi vin copiii, nepoții, și ei
nu au nimic de câștigat de la noi.
-
- Lumina lui Hristos -
Mitropolitul Neophytos de Morfu
-
Binecuvântați să fie anii voștri,
sub ocrotirea lui Dumnezeu.
-
Plini de sfințenie, plini de lumină.
-
Vedeți voi, Sfântul Ioan Lampadistis,
pentru ca el să se îmbrace în lumina
-
Sfintei Treimi, Dumnezeu
a rânduit, a îngăduit,
-
ca mai întâi el să rămână
fără lumina trupească, să orbească.
-
Și totuși, această cruce,
această durere, această mâhnire nu a
-
devenit o sursă de depresie.
-
Acesta este un mesaj
important pentru noi toți care
-
suntem neascultători, nerăbdători,
pentru ca atunci când vine o boală,
-
o durere, mâhnire, sau
moartea unei persoane dragi,
-
ori un alt eveniment
precum acestea care se petrec
-
peste tot în lume: plăgi, cutremure,
cataclisme, incendii, inundații,
-
secete, - din cauza păcatelor noastre,
ale tuturor, atât clerici cât și laici -,
-
pierdem această perspectivă, că
toate lucrurile se pot întâmpla, nu doar
-
datorită păcatelor noastre, ci ca să ne
ajute pe calea pocăinței, spre a deveni
-
noi înșine purtători de făclii, adică,
în alte cuvinte, înveșmântați în lumină.
-
Un purtător de torță e o persoană ce
emană lumină. Bineînțeles, sfântul este
-
numit "purtător de torță" și pentru că
este de origine din Lampadis.
-
Dar, în biografia lui se spune că oamenii
din acea vreme, de acum 900 de ani,
-
în vremea când trăia sfântul, au văzut o
lumină ieșind din mormântul sfântului,
-
dovadă a faptului că în toți anii în care
a trăit, și care nu au fost mulți...
-
Câți ani a trăit,
Părinte Iakovos?
-
După ce a orbit a mai trăit zece
ani, de la 15 la 25 ani.
-
El a folosit acei zece ani
în avantajul lui.
-
Cum profităm noi oare de anii
pe care îi avem?
-
Aceasta este întrebarea pe care
mi-o pun mie însumi când mă surprind,
-
de prea multe ori, robit de informațiile
de pe telefonul meu.
-
Suntem prinși de ceva ce avem cu toții.
-
De multele telefoane, de multa vorbărie.
-
Ne-am făcut viața, precum
spune poetul, „foarte complicată”.
-
Deoarece nu o umplem
cu lumina lui Hristos.
-
Apoi vin copiii, nepoții, iar ei nu au
nimic de câștigat de la noi,
-
nici de la tată, nici de la mamă, nici de
la bunică, nici de la bunic.
-
Copiii sunt lumină ce vor lumină
de la noi. Pe Hristos îl vor de la noi,
-
pe Hristos, Lumina cea adevărată.
Trebuie să știm aceste lucruri.
-
De aceea se întâmplă toate aceste lucruri.
-
Ca și clopotele.
Sunt ca ceasuri cu alarmă.
-
„Hei!” spune Hristos. „Treziți-vă!”
-
„Eu sunt Lumina cea adevărată.
-
Nu vă lăsați amăgiți de comfort,
de bani, de slavă sau de plăceri!”
-
Sărbătoarea de astăzi, a acestui
sfânt tânăr, a celor cu chipul tânăr,
-
de aceasta ne aduce aminte
sărbătoarea de azi:
-
cum ne valorificăm timpul?
-
Sf. Ioan a pus cu adevărat în aplicare
ceea ce spune Vechiul Testament:
-
„Ajungând curând la desăvârşire,
dreptul a apucat ani îndelungaţi.”
(Solomon 4:13)
-
Alții, pentru a trăi viața Sf. Ioan Teologul,
trebuie să trăiască 1000 de ani.
-
Dar viețile noastre nu ajung de obicei la
acești 1000 de ani.
-
De aceea ar trebui să avem grijă
de timpul nostru.
-
Cum? Să îl umplem de lumină
-
astfel încât copiii noștri
să aibe dreptul la lumină
-
în aceste încercări ce
se pregătesc să vină.
-
Pentru ca ei să poată fi învingători
asupra morții, învingători asupra
-
păcatului, învingători asupra diavolului,
precum a reușit
-
Sfântul Ioan Lampadistis și toți sfinții.
-
Și precum obișnuia să spună stareța
Galaktia: „Lumina lui Dumnezeu
-
nu doar strălucește, ci e o lumină
plină de informație [cunoaștere].”
-
Precum sunt căutările noastre către
Dumnezeu Cel în Trei Lumini,
-
așa va fi și
lumina ce o vom primi,
-
căci Tatăl este Lumină, Fiul
este Lumină, Duhul Sfânt este Lumină.
-
Sfântul Ioan a înțeles aceasta și în
orbirea lui a fost luminat.
-
Să ne învrednicească Domnul și pe noi!
-
Și mama mea, care a adormit
în Domnul, obișnuia să spună,
-
când Sfântul Nikita i-a zis că
unul din fiii ei avea cancer...
-
I-a spus: „Ceilalți copii
nu ți-au spus. Îți spun eu,
-
te voi pregăti, dar această boală nu este
spre moarte, ci e pedagogia lui Hristos.
-
Iar mama mea a venit la mine
în Evrychou și mi-a zis:
-
„Haris este foarte bolnav
și tu nu mi-ai spus?”
-
„Unde ai auzit despre aceasta?”
„Sfântul Nikitas mi-a spus.”
-
E o capelă acolo în Latchi unde mama
obișnuia să aprindă o candela.
-
Și l-a văzut pe Sfânt acolo,
în după-amiaza aceea,
-
iar el i-a zis: „Vino să-ți spun ceva.”
-
„Fiul tău, Haris are o boală gravă, dar
aceasta nu este spre moarte.
-
„Este școala lui Hristos.”
-
Ea a spus: „Am înțeles primul lucru
ce mi l-ai spus. Nu va muri acum...”
-
Haris încă trăiește, slavă Domnului!
-
„Dar ultima parte, că este școala lui
Hristos, aceasta nu am înțeles.”
-
Dumnezeu a îngăduit
ca el să aibă această boală
-
ca să îl poată aduce mai aproape de El.
Mai aproape de Hristos.
-
Aceasta înseamnă să faci pedagogie.
-
Îl conduc pe copil spre învățător, iar
Învățătorul nostru este Iisus Hristos.
-
Ce a răspuns ea când i-am zis aceasta?
-
„Hristoase al meu, dă copiilor mei tot
ceea ce dorești Tu. Orice încercare vrei,
-
atâta timp cât aceasta
îi va apropia de Tine.”
-
Ați auzit aceasta? Purtătorul de făclie
de acum 900 de ani nu este singur,
-
mai sunt multe alte persoane în zilele
noastre care sunt la fel.
-
Dorința lor este viața veșnică, nu o
viață trecătoare, în păcat.
-
[Către preot]:„Mulți ani binecuvântați
și luminoși! Și, părinte, fie ca mereu
-
să împărtășiți lumină pelerinilor
ce vin aici.”
