Oare avem un suflet cuantic?| Stuart Hameroff | TEDxBrussels

Acest discurs a fost susținut la un eveniment TEDx, folosindu-se formatul conferințelor TED, dar a fost organizat în mod independent de către o comunitate locală. Pentru mai multe detalii, accesează http://ted.com/tedx.

Timp de 35 de ani cercetările dr. Hameroff au implicat conștiința - modul în care bucata de carne roz, aflată între urechile noastre, produce bogăția experiențelor conștienței. Hameroff, un doctor de anestezie clinică, a studiat modul în care moleculele gazului anestezic șterg conștiența în mod selectiv, prin efectele cuantice, delicate, asupra dinamicilor proteinelor. Urmând un interes crescut în capacitatea computațională a microtubulaturilor din interiorul neuronilor, Hameroff a făcut echipă cu eminentul fizician britanic, Sir Roger Penrose, pentru a dezvolta o controversată teorie cuantică a conștiinței, denumită reducție obiectivă orchestrată (Orch OR), care conectează procesele creierului cu geometria fundamentală spațialo-temporală. Recent, Hameroff a explorat implicațiile teoretice ale Orch OR pentru conșiință și existența ei în afara trupului, distribuția ei la o scală mai profundă, joasă și rapidă în spațio-timpul nonlocal, holografic, oferind posibile abordări științifice asupra sufletului și a spiritualității.

Bună ziua, tuturor.

Mă bucur să fiu aici. Vă mulțumesc frumos.

Am să vă vorbesc despre cum biologia
cuantică poate salva lumea

și amenințările asupra lumii -
în viitorul apropiat,

fără să mă îngrijoreze
Punctul Omega, ca pe Frank,

dar în următorii 100-1000 de ani -

aglomerația, ura, războaiele, terorismul -
toate provocate de suprapopulare -

boala, lipsa hranei și a energiei,
poluarea și încălzirea,

lipsa scopului și a sensului -

un fel de criză existențială:
cine suntem și de ce suntem aici?

Lumea, aflată sub amenințare,
pare să fie împărțită în două tărâmuri

care sunt explicate
de două seturi de legi fizice.

Cea cuantică - care e un pic deconectată,
oh nu, nu e -

care e imaterială,
posibilități coexistente,

nelocală, unificată, conectată,

are un adevăr absolut -
chiar dacă, încă nu știm care e acesta -

niveluri ale realității mai adânci,

și în multe cazuri: spirituale.

Lumea clasică,

universul mingii de biliard,
în care trăim acum -

pare, în totalitate, dar nu e așa -

e material, newtonian, cert,
macroscopic, local, previzibil,

deconectat, postmodern,
și de fapt, cumva, plictisitor.

(Râsete)

De fapt, ce e viața?

Dacă abordezi viața
din perspectiva fizicii clasice,

vezi că biologia e un set de funcții
auto-guvernante.

Viața nu are secrete.

Activitățile creierului sunt egale
cu cele ale computerelor.

Conștiința e o iluzie epifenomenală,
fără vreo putere cauzală.

Aceasta e limita în neuroștiința
și în filozofia standard.

Thomas Huxley a spus acum ceva vreme:

„Suntem doar automate conștiente,
bieți spectatori”, ca și Pac-Man.

Este ceea ce primim

din abordarea fizicii clasice
asupra creierului.

Aplicând fizica cuantică în biologie,

prima dată de Erwin Schrödinger,
care a venit cu ecuația lui Schrödinger,

pisica lui Schrödinger,
cartea lui Schrödinger „Ce e viața?” -

unde a sugerat că efectele cuantice
joacă un rol vital în sistemele vii -

și proteina lui Schrödinger,
dovedită în 2007,

ce arată că proteina poate fi
în suprapoziții cuantice

în două sau mai multe stări,
în același timp.

A sugerat, și mulți dintre noi
am sugerat ulterior,

că atributele cuantice,
complicația nonlocală,

suprapoziționalitatea, unitatea,

coerența cuantică, informația cuantică,
un fel de vitalitate cuantică,

ar putea juca un rol important
în funcțiile biologice,

cum ar fi diviziunea celulară, în mitoză,

cum centriolii ghidează
diviziunile cromozomilor,

care, dacă nu e perfectă, duce la cancer.

Tămăduirea - ar putea avea
o componentă nonlocală.

De asemenea, conștiința.

Cum a spus și Walters,

eu și Roger Penrose am dezvoltat
o teorie a conștiinței, numită Orch OR -

nu am timp să vă detaliez acum.

Practic, propune calculul cuantic

al microtubulaturilor neuronilor
dinăuntrul neuronilor.

Deci, nu doar comunicarea
dintre doi neuroni,

privim la un nivel mai profund,
înăuntrul neuronilor,

prin mecanica cuantică, dând o perspectivă
globală asupra conștiinței,

rezultatul fiind cauzalitatea în timp real

și voința liberă.

Evităm problema epifenomenului;

îi oferă conștiinței control în timp real

și o conexiune potențială
cu geometria spațialo-temporală concretă,

geometria cuantică spațialo-temporală,
prin reducția obiectivă a lui Roger.

Lucru consacrat
în tradițiile spirituale estice.

Lui Roger nu-i place
să vorbească despre ele,

dar mi-am luat libertatea să observ
implicațiile a ceea ce a spus el

și a ceea ce am spus noi
despre conștiință,

pentru filozofiile estice
și alte tradiții spirituale.

Dar scepticii au spus: „Sistemele vii
sunt prea calde, umede și gălăgioase.

Coerența cuantică
e distrusă de incoerență.”

Incoerență.

Dar în ultimii cinci ani,

multiple dovezi, pornind cu fotosinteza,

au arătat cum coerența cuantică apare
frecvent în sistemele biologice calde.

Plantele, hrana pe care o mâncăm,
toate depind de coerența cuantică.

Plantele absorb fotoni,
transformându-i în energie chimică,

folosind coerența cuantică.

Apoi, recent, onoratul Bandyopadhyay

la Institutul Național
al Științelor Materiale din Japonia

a demonstrat că există
coerență megaherțică,

conductanță cuantică și qubiți topologici

în microtubulaturi la temperatura camerei.

O muncă fascinantă.

Teze despre biologia cuantică, sesiuni,
apar ca ciupercile după ploaie.

Sesiuni la Societatea Americană de Fizică,

recent la Google - Sesiunea Google Despre
Biologia Cuantică și nu numai.

Cum va salva lumea acest lucru?

Hadeți să ne întoarcem la amenințările
asupra lumii și să le luăm pe primele:

aglomerarea, ura,
războaiele și terorismul.

E prea complicat. Le păstrăm pentru final.

Ne vom întoarce la ele.

Bine, boala,
Jeff a vorbit un pic despre ea.

Dar viața este un sistem cuantic,

ne putem întreba: „Cum este optimizată
coerența cuantică într-o stare sănătoasă?”

Trebuie să schimbăm unghiul viziunii.

Putem considera boala ca pe o incoerență,

boala, ca un proces, care tinde
să distrugă coerența cuantică,

care e forma optimă de funcționare
a sistemelor vii.

Apoi, un cod molecular în timp real
pentru memorie, cogniție și conștiință

poate fi utilizat în terapie.

În microtubulaturile menționate anterior,
este un cod informațional,

ce le zice proteinelor motorii
unde să ducă proteinele,

precursorii sinapselor,
proteinele-cărămidă.

Și când acest proces merge prost,
avem boala Alzheimer.

O moleculă numită CaMKII
pare să ia informația sinaptică

și să o depoziteze în microtubulaturi,
într-un cod de memorie.

Cred că va fi echivalentul codificării,
în timp real, al codului ADN

care a fost descoperit de Watson și Crick.

Când îl vom putea folosi,
vom fi capabili să tratăm bolile,

conectând în timp real codul molecular,

înăuntrul celulelor.

Bine, următoarea întrebare: cum poate
biologia cuantică să salveze lumea,

să rezolve lipsa hranei și a energiei?

Eficiența crescută a conductanței
cuantice transformă lumina soarelui

în energie chimică,
folosită în fotosinteză, lucru dovedit,

ar trebui să producă substanțe

cum ar fi grafene și fulerene

pentru a revoluționa agricultura
moleculară și energia solară.

Mohan Sarovar, UC Berkeley,
lucrează în această direcție,

e unul dintre oamenii
care lucrează cu fotosinteza.

Bine, poluarea și încălzirea.

Același răspuns:

eficiența crescută a energiei solare
cu conductanță cuantică

ne poate ajuta foarte mult
cu poluarea și încălzirea.

Bine, ce facem cu lipsa scopului
și a sensului?

Cine suntem și de ce suntem aici?

Ei bine, admițând corectitudinea
conștiinței cuantice,

de exemplu, dacă ideea lui Penrose,
e corectă,

suntem literalmente, valuri,
în structura fină a geometriei spațiu-timp

care poate rezona -

niveluri de conștiință pot rezona
de la scara lui Planck,

nivelul de bază al Universului, multiple
niveluri ierarhice asupra creierului.

Este aidoma filozofiei estice

și mai arată că viața de apoi,
reîncarnarea, decorporalizările

de care am auzit, sunt plauzibile.

Sufletul cuantic.

Științific ar putea fi fezabil.

Aici este o poză a unei decorporalizări.

Lucrez în domeniul medical, în anestezie,
mereu auzim istorisiri de acest fel.

Examinări statistice ale oamenilor
care au avut atacuri de cord

arată că e un efect real,

și experiențele din preajma morții

trebuie să fie studiate.

Bine, hai să abordăm partea dificilă:
suprapopularea, ura, războiul, terorismul.

Aș sugera că acestea sunt impulsuri
interne pentru sentimente conștiente:

plăcerea sexuală, frica, furia, mântuirea.

E un pic simplificat,

dar ce-ar fi dacă am optimiza
coerența conștiinței cuantice din creier?

De exemplu, prin ultrasunete,
la frecvențe rezonante

pentru microtubulaturile creierului.

Ce-ar fi dacă în loc de nevoia
de agresivitate sau de atitudini sexuale,

cineva ar avea parte de plăcere
fără să intre în bucluc?

De exemplu, un recent...

(Râsete)
(Aplauze)

Vă mulțumesc.

O nouă abordare e prin folosirea
ultrasunetelor transcraniene

care fac microtubulaturile să vibreze
pe frecvențe rezonante.

Jamie Tyler, Universitatea de Stat
Arizona, a primit o bursă de la armată

pentru a studia interfețele ultrasonice
ale computerelor pentru creier, în armată,

cu promisiunea unor multiple aplicații
în medicină și psihiatrie.

La Universitatea din Arizona, le aplicăm

pentru a trata durerea cronică și memoria,
dar și alte probleme.

Menționez că multe din aceste situații -

din preajma morții și decorporalizările,
efectul de întoarcere în timp,

ce pot salva conștiința
de epifenomenalism,

și terapiile transcraniene:

transcranian magnetic,
transcranian electric

și terapiile transcraniene
cu ultrasunete -

vor fi dezbătute în mai,
la conferința din Stockholm,

Către o Știință a Conștiinței.

Roger Penrose și Deepak Chopra
în același loc.

O altă posibilitate
pentru această ultimă problemă:

Ce-ar fi dacă am putea încărca

sau teleporta cuantic conștiința
într-un mediu artificial,

compus din grafene, fulerene
sau matrice de microtubulaturi?

Cu posibilități aproape infinite,

pentru stări de conștiință iluminate,
îmbunătățite și pentru plăcere.

Acesta ar putea fi - și ar trebui să fie
ca să funcționeze -

mai bun decât sexul.

Acum, este oare posibil?

Ei bine, aceasta ne duce
la o idee a lui Decartes,

care a zis: „Probabil, din câte știm,
suntem doar un creier într-o cuvă,

hrăniți cu informații de un geniu rău.”

De exemplu, acest creier, ce crede
că el sau ea se plimbă afară ziua.

Poate că în viitor vom avea
un fel de dispuneri de grafene

cu un fel de experiență conștientă -

poate ceva de genul acesta,
poate veniți voi cu o idee;

e doar o sugestie -

unde, probabil, când trupurile noastre
vor ceda,

putem să ne încărcăm
sau să ne descărcăm conștiința

într-un alt mediu
și să existăm independent,

sau să o facem doar de distracție.

Pentru a concluziona,

cred că biologia cuantică
este, literalmente, secretul vieții,

și înțelegerea ei poate salva lumea.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)