< Return to Video

De ce știința cu adevărat inovatoare necesită un salt în necunoscut

  • 0:00 - 0:02
    Pe la mijlocul doctoratului
  • 0:02 - 0:06
    m-am împotmolit groaznic.
  • 0:06 - 0:08
    Nici o direcție pe care o încercam
  • 0:08 - 0:09
    nu ducea nicăieri.
  • 0:09 - 0:11
    Presupunerile pe care mă bazam
  • 0:11 - 0:13
    păreau să nu mai meargă.
  • 0:13 - 0:16
    Mă simțeam ca un pilot
    care zboară prin ceață
  • 0:16 - 0:19
    și am rămas fără simțul orientării.
  • 0:19 - 0:20
    Nu mă mai bărbieream.
  • 0:20 - 0:23
    Nu mă puteam scula din pat dimineața.
  • 0:23 - 0:25
    Simțeam că nu sînt vrednic
  • 0:25 - 0:28
    să intru pe poarta facultății,
  • 0:28 - 0:30
    pentru că nu eram ca Einstein sau Newton
  • 0:30 - 0:33
    sau alt om de știință
    ale cărui rezultate le știam.
  • 0:33 - 0:35
    În știință învățăm numai despre rezultate,
  • 0:35 - 0:37
    nu și despre proces.
  • 0:37 - 0:42
    Și atunci desigur
    eu nu puteam fi om de știință.
  • 0:42 - 0:44
    Dar am avut destul sprijin
  • 0:44 - 0:45
    și am depășit momentul
  • 0:45 - 0:47
    și am descoperit ceva nou despre natură.
  • 0:47 - 0:50
    Ai un nemaipomenit sentiment de liniște
  • 0:50 - 0:51
    cînd ești singurul om din lume
  • 0:51 - 0:53
    care cunoaște o nouă lege a naturii.
  • 0:53 - 0:57
    Și am început al doilea proiect
    din doctoratul meu.
  • 0:57 - 0:58
    Și s-a întîmplat din nou.
  • 0:58 - 1:00
    M-am împotmolit și am ieșit la mal.
  • 1:00 - 1:02
    Și am început să mă gîndesc
  • 1:02 - 1:03
    că poate e ceva comun.
  • 1:03 - 1:05
    Am întrebat și alți studenți
    și mi-au spus:
  • 1:05 - 1:07
    „Da, exact asta ni s-a întîmplat și nouă,
  • 1:07 - 1:09
    și nu ne-a avertizat nimeni.”
  • 1:09 - 1:11
    Cu toții am studiat știința ca și cum ar fi
  • 1:11 - 1:14
    o secvență de pași logici
    de la întrebare la răspuns.
  • 1:14 - 1:17
    Dar procesul cercetării
    nu e nici pe departe așa.
  • 1:17 - 1:20
    În aceeași perioadă luam lecții
  • 1:20 - 1:22
    de teatru de improvizație.
  • 1:22 - 1:23
    Deci ziua făceam fizică,
  • 1:23 - 1:25
    iar noaptea rîdeam, săream,
  • 1:25 - 1:26
    cîntam din gură și la chitară.
  • 1:26 - 1:28
    Teatrul de improvizație,
  • 1:28 - 1:31
    la fel ca știința, merge spre necunoscut,
  • 1:31 - 1:32
    pentru că trebuie să joci pe scenă
  • 1:32 - 1:34
    fără regizor, fără scenariu,
  • 1:34 - 1:36
    fără să ai idee ce vei zugrăvi
  • 1:36 - 1:39
    sau ce vor face personajele celelalte.
  • 1:39 - 1:41
    Dar, spre deosebire de știință,
  • 1:41 - 1:44
    în teatrul de improvizație
    ți se spune din prima zi
  • 1:44 - 1:46
    ce se va întîmpla cînd vei urca pe scenă.
  • 1:46 - 1:48
    Vei eșua lamentabil.
  • 1:48 - 1:50
    Vei rămîne blocat.
  • 1:50 - 1:52
    Așa că ne antrenam să rămînem creativi
  • 1:52 - 1:53
    în acea stare blocată.
  • 1:53 - 1:55
    De exemplu, aveam un exercițiu
  • 1:55 - 1:56
    în care stăteam în cerc
  • 1:56 - 1:59
    și fiecare trebuia să dansăm step
    în stilul cel mai groaznic,
  • 1:59 - 2:01
    iar ceilalți aplaudau
  • 2:01 - 2:02
    și te încurajau
  • 2:02 - 2:04
    și te susțineau pe scenă.
  • 2:05 - 2:07
    Cînd am devenit profesor
  • 2:07 - 2:08
    și a trebuit să-mi îndrum studenții
  • 2:08 - 2:10
    în proiectele lor de cercetare,
  • 2:10 - 2:11
    mi-am dat din nou seama
  • 2:11 - 2:13
    că nu știu ce să fac.
  • 2:13 - 2:15
    Studiasem mii de ore de fizică,
  • 2:15 - 2:17
    biologie, chimie,
  • 2:17 - 2:19
    dar nici o oră, nici un o noțiune
  • 2:19 - 2:22
    despre cum să conduci,
    cum să îndrumi pe cineva,
  • 2:22 - 2:23
    împreună spre necunoscut,
  • 2:23 - 2:25
    despre motivație.
  • 2:25 - 2:27
    Așa că m-am inspirat
    din teatrul de improvizație
  • 2:27 - 2:29
    și le-am spus studenților din prima zi
  • 2:29 - 2:32
    ce urmează să se întîmple
    cînd începi cercetarea.
  • 2:32 - 2:34
    E vorba de modelul nostru mintal
  • 2:34 - 2:36
    despre cum va fi în cercetare.
  • 2:36 - 2:38
    Pentru că de cîte ori facem ceva,
  • 2:38 - 2:41
    de exemplu dacă vreau
    să ating tabla aceasta,
  • 2:41 - 2:43
    creierul creează întîi un model,
  • 2:43 - 2:45
    o predicție a ce anume
    vor face mușchii mei
  • 2:45 - 2:47
    încă înainte să mișc mîna.
  • 2:47 - 2:48
    Și dacă mă blochez,
  • 2:48 - 2:50
    dacă modelul diferă de realitate,
  • 2:50 - 2:53
    asta produce un stres,
    numit „disonanță cognitivă”.
  • 2:53 - 2:55
    De aceea e bine ca modelul
    să corespundă realității.
  • 2:55 - 2:59
    Dar dacă crezi știința
    așa cum se predă ea,
  • 2:59 - 3:01
    dacă crezi manualele, ești susceptibil
  • 3:01 - 3:04
    să ai următorul model pentru cercetare.
  • 3:07 - 3:10
    Dacă A este întrebarea
  • 3:10 - 3:14
    și B este răspunsul,
  • 3:14 - 3:18
    atunci cercetarea e un drum drept.
  • 3:18 - 3:21
    Problema e că dacă un experiment nu merge
  • 3:21 - 3:25
    sau dacă un student e deprimat,
  • 3:25 - 3:27
    percepția este de greșeală categorică
  • 3:27 - 3:30
    și asta produce un stres extraordinar.
  • 3:30 - 3:32
    De aceea pe studenții mei îi învăț
  • 3:32 - 3:35
    un model mai realist.
  • 3:39 - 3:40
    Poftim, un exemplu de situație
  • 3:40 - 3:44
    care nu se potrivește cu modelul.
  • 3:46 - 3:50
    (Rîsete)
  • 3:50 - 3:53
    (Aplauze)
  • 4:02 - 4:05
    Deci pe studenții mei
    îi învăț un alt model.
  • 4:05 - 4:07
    Dacă A e întrebarea,
  • 4:07 - 4:09
    B e răspunsul...
  • 4:13 - 4:15
    Rămîi creativ în nor!
  • 4:15 - 4:17
    ...și pornești la drum,
  • 4:17 - 4:19
    dar experimentele nu merg, și nu merg,
  • 4:19 - 4:22
    și nu merg, și nu merg,
  • 4:22 - 4:24
    pînă ajungi într-un loc
    asociat cu emoții negative,
  • 4:24 - 4:27
    unde pare că presupunerile
    pe care te bazezi
  • 4:27 - 4:28
    nu mai au sens,
  • 4:28 - 4:31
    de parcă ți-a tras cineva
    covorul de sub picioare.
  • 4:31 - 4:36
    Iar eu acest loc îl numesc „nor”.
  • 4:42 - 4:46
    NOR
  • 4:47 - 4:50
    Te poți rătăci în nor
  • 4:50 - 4:53
    o zi, o săptămînă, o lună, un an,
  • 4:53 - 4:54
    o carieră întreagă.
  • 4:54 - 4:57
    Dar uneori, dacă ai destul noroc
  • 4:57 - 4:58
    și destul sprijin,
  • 4:58 - 5:00
    vei vedea, în materialele tale
  • 5:00 - 5:04
    sau gîndindu-te la forma norului,
  • 5:04 - 5:06
    un răspuns nou.
  • 5:07 - 5:11
    C. Și îți propui să încerci.
  • 5:11 - 5:13
    Iar experimentele nu merg, și nu merg,
  • 5:13 - 5:15
    dar ajungi acolo.
  • 5:15 - 5:17
    Atunci le spui tuturor despre asta,
  • 5:17 - 5:20
    publicînd un articol
    pe tema „A săgeată C”,
  • 5:20 - 5:21
    ceea ce este o cale bună de comunicare,
  • 5:21 - 5:24
    dar numai dacă nu uiți calea
  • 5:24 - 5:26
    care te-a adus acolo.
  • 5:26 - 5:28
    Norul acesta e
    o parte inerentă a cercetării,
  • 5:28 - 5:30
    o parte inerentă a meșteșugului nostru,
  • 5:30 - 5:34
    pentru că norul stă de pază la graniță.
  • 5:38 - 5:40
    Stă de pază la granița
  • 5:40 - 5:43
    dintre cunoscut
  • 5:46 - 5:49
    și necunoscut.
  • 5:53 - 5:55
    Ca să descoperi ceva cu adevărat nou
  • 5:55 - 5:59
    cel puțin una din presupunerile
    fundamentale trebuie schimbată.
  • 5:59 - 6:01
    Ceea ce înseamnă că în știință
  • 6:01 - 6:02
    facem ceva destul de eroic.
  • 6:02 - 6:04
    În fiecare zi încercăm să ne plasăm
  • 6:04 - 6:06
    la granița dintre cunoscut și necunoscut
  • 6:06 - 6:08
    și să înfruntăm norul.
  • 6:08 - 6:09
    Observați că pe B l-am pus
  • 6:09 - 6:10
    în zona cunoscutelor,
  • 6:10 - 6:12
    pentru că știam de el de la bun început.
  • 6:12 - 6:16
    Dar C este întotdeauna mai interesant
  • 6:16 - 6:18
    și mai important decît B.
  • 6:18 - 6:20
    Deci B este esențial pentru a porni,
  • 6:20 - 6:22
    dar C este mult mai profund,
  • 6:22 - 6:26
    iar asta e partea uimitoare a cercetării.
  • 6:27 - 6:29
    Simplul fapt de a ști
    cuvîntul acesta, „nor”,
  • 6:29 - 6:32
    a avut efecte majore
    în grupul meu de cercetare.
  • 6:32 - 6:33
    Studenții vin acum și-mi spun:
  • 6:33 - 6:35
    „Uri, sînt în nor!”
  • 6:35 - 6:39
    Iar eu le spun:
    „Minunat, înseamnă că suferi cumplit!”
  • 6:39 - 6:40
    (Rîsete)
  • 6:40 - 6:42
    Dar într-un fel mă bucur,
  • 6:42 - 6:44
    pentru că poate sîntem aproape de granița
  • 6:44 - 6:46
    dintre cunoscut și necunoscut,
  • 6:46 - 6:47
    și avem șansa de a descoperi
  • 6:47 - 6:49
    ceva cu adevărat nou.
  • 6:49 - 6:51
    Așa funcționează mintea noastră.
  • 6:51 - 6:54
    Știind că norul
  • 6:54 - 6:58
    este normal, este esențial
  • 6:58 - 6:59
    și de fapt e frumos
  • 6:59 - 7:03
    ― ne putem înscrie în
    Asociația de Apreciere a Norului ―
  • 7:03 - 7:05
    și ne detoxifică de sentimentul
  • 7:05 - 7:07
    că e ceva în neregulă cu noi.
  • 7:07 - 7:10
    Ca îndrumător, știu ce să fac,
  • 7:10 - 7:12
    și anume să sprijin și mai mult studentul.
  • 7:12 - 7:14
    Psihologia ne învață
  • 7:14 - 7:17
    că frica și deznădejdea
  • 7:17 - 7:18
    îți limitează mintea
  • 7:18 - 7:21
    la o gîndire prudentă și conservatoare.
  • 7:21 - 7:23
    Dacă vrei să explorezi căile nesigure
  • 7:23 - 7:24
    necesare pentru a ieși din nor,
  • 7:24 - 7:26
    ai nevoie de alte emoții
  • 7:26 - 7:28
    ― solidaritate, sprijin, speranță ―
  • 7:28 - 7:30
    venite din legătura cu altcineva.
  • 7:30 - 7:32
    Ca în teatrul de improvizație,
  • 7:32 - 7:34
    și în știință e bine
    să pășești în necunoscut
  • 7:34 - 7:36
    împreună.
  • 7:36 - 7:38
    Știind despre nor,
  • 7:38 - 7:41
    mai învățăm de la teatrul de imporvizație
  • 7:41 - 7:44
    și un mod foarte eficient
    de a purta conversații
  • 7:44 - 7:46
    în interiorul norului.
  • 7:46 - 7:48
    Se bazează pe principiul central
  • 7:48 - 7:49
    al teatrului de improvizație,
  • 7:49 - 7:52
    care astfel îmi vine din nou în ajutor.
  • 7:52 - 7:54
    Constă în a spune „Da, și”
  • 7:54 - 7:57
    cînd ceilalți actori oferă ceva.
  • 8:04 - 8:07
    Asta înseamnă să accepți ofertele
  • 8:07 - 8:09
    și să le continui, spunînd „Da, și”.
  • 8:09 - 8:11
    De exemplu, dacă un actor spune
  • 8:11 - 8:12
    „Uite o băltoacă!”,
  • 8:12 - 8:13
    iar celălalt actor spune
  • 8:13 - 8:15
    „Nu, e doar o scenă”,
  • 8:15 - 8:17
    improvizația s-a terminat.
  • 8:17 - 8:20
    A murit. Și toată lumea e frustrată.
  • 8:20 - 8:22
    Se numește „blocare”.
  • 8:22 - 8:23
    Dacă nu dai atenție comunicării,
  • 8:23 - 8:26
    conversațiile științifice
    pot fi pline de blocări.
  • 8:26 - 8:29
    Dacă spui „Da, și” se întîmplă așa:
  • 8:29 - 8:31
    „Uite o băltoacă!”
    „Da, hai să sărim în ea!”
  • 8:31 - 8:34
    „Uite o balenă! Hai s-o apucăm de coadă!
  • 8:34 - 8:36
    Ne trage pînă-n lună!”
  • 8:36 - 8:39
    Deci cînd spunem „Da, și”
    ocolim criticul interior.
  • 8:39 - 8:41
    Cu toții avem un critic interior
  • 8:41 - 8:42
    care veghează ce spunem,
  • 8:42 - 8:44
    ca lumea să nu ne creadă vulgari
  • 8:44 - 8:45
    sau nebuni sau neoriginali,
  • 8:45 - 8:47
    iar știința e plină de frica
  • 8:47 - 8:48
    de a părea neoriginal.
  • 8:48 - 8:50
    Spunînd „Da, și” excludem criticul
  • 8:50 - 8:53
    și eliberăm vocile ascunse
    ale creativității
  • 8:53 - 8:55
    pe care nici nu știam că le avem.
  • 8:55 - 8:57
    Ele aduc adesea răspunsul
  • 8:57 - 8:59
    despre nor.
  • 8:59 - 9:01
    După cum vedeți, faptul de a ști
  • 9:01 - 9:03
    despre nor și despre „da, și”
  • 9:03 - 9:06
    a făcut ca grupul meu să fie foarte creativ.
  • 9:06 - 9:08
    Studenții au început să se joace cu ideile
  • 9:08 - 9:10
    și am făcut descoperiri surprinzătoare
  • 9:10 - 9:13
    la interfața dintre fizică și biologie.
  • 9:13 - 9:16
    De exemplu, timp de un an
    am rămas împotmoliți
  • 9:16 - 9:17
    încercînd să înțelegem
  • 9:17 - 9:20
    complexele rețele biochimice din celule
  • 9:20 - 9:22
    și ne spuneam „sîntem afundați în nor”.
  • 9:22 - 9:24
    Și cînd vorbeam în joacă
  • 9:24 - 9:26
    studentul meu Shal Shen Orr a spus:
  • 9:26 - 9:29
    „Hai, măi, să desenăm
    rețeaua asta pe hîrtie.”
  • 9:29 - 9:31
    În loc să spun
  • 9:31 - 9:34
    „Dar am tot desenat-o
    de atîtea ori, și nu merge”,
  • 9:34 - 9:37
    am spus: „Da, și...
  • 9:37 - 9:39
    ...hai să luăm o foaie mare”.
  • 9:39 - 9:40
    La care Ron Milo a spus:
  • 9:40 - 9:42
    „Hai să luăm o foaie uriașă,
    pentru arhitecți,
  • 9:42 - 9:44
    că știu eu unde s-o tipărim.”
  • 9:44 - 9:46
    Și am tipărit rețeaua
    și ne-am uitat la ea.
  • 9:46 - 9:49
    Atunci am făcut cea mai mare
    descoperire a noastră,
  • 9:49 - 9:51
    că rețeaua asta complicată se compune
  • 9:51 - 9:54
    din numai cîteva structuri simple și repetitive,
  • 9:54 - 9:58
    ca motivele unui vitraliu.
  • 9:58 - 10:00
    Le numim „motive de rețea”
  • 10:00 - 10:02
    și sînt circuitele elementare
  • 10:02 - 10:03
    care ne ajută să înțelegem
  • 10:03 - 10:06
    logica după care se iau decizii în celule
  • 10:06 - 10:09
    în toate organismele,
    inclusiv corpul nostru.
  • 10:09 - 10:11
    La scurt timp după asta
  • 10:11 - 10:13
    am început să fiu invitat
    să fac prezentări
  • 10:13 - 10:15
    pentru mii de oameni de știință din lume,
  • 10:15 - 10:17
    dar informația despre nor
  • 10:17 - 10:18
    și despre „Da, și”
  • 10:18 - 10:20
    a rămas doar în grupul meu.
  • 10:20 - 10:22
    Vedeți, în știință nu vorbim
    despre proces,
  • 10:22 - 10:25
    despre ceva subiectiv sau emoții.
  • 10:25 - 10:27
    Vorbim despre rezultate.
  • 10:27 - 10:29
    Nu aveam cum să vorbesc
    despre asta la conferințe.
  • 10:29 - 10:31
    Era de neconceput.
  • 10:31 - 10:33
    Am văzut alți cercetători cum se blochează
  • 10:33 - 10:34
    fără a avea un cuvînt
  • 10:34 - 10:36
    pentru ce vedeau.
  • 10:36 - 10:37
    Modul lor de gîndire
  • 10:37 - 10:39
    se limita la căi prudente,
  • 10:39 - 10:41
    știința lor nu-ți atingea potențialul,
  • 10:41 - 10:42
    iar ei sufereau.
  • 10:42 - 10:44
    Mă gîndeam că asta e,
  • 10:44 - 10:46
    eu să fac grupul meu cît mai creativ
  • 10:46 - 10:48
    și dacă toată lumea face la fel
  • 10:48 - 10:50
    știința pînă la urmă
  • 10:50 - 10:52
    va crește și se va îmbunătăți.
  • 10:52 - 10:55
    Modul acesta de gîndire
    s-a schimbat radical
  • 10:55 - 10:57
    cînd s-a întîmplat s-o aud
    pe Evelyn Fox Keller
  • 10:57 - 10:59
    vorbind despre experiența ei
  • 10:59 - 11:00
    ca femeie în cercetare.
  • 11:00 - 11:02
    Punea întrebarea:
  • 11:02 - 11:04
    „Cum se face că nu vorbim
  • 11:04 - 11:06
    despre aspectele subiective
    și emoționale ale cercetării?
  • 11:06 - 11:10
    Nu e o întîmplare.
    Astea sînt valorile noastre.”
  • 11:10 - 11:12
    Vedeți, știința urmărește cunoaștere,
  • 11:12 - 11:14
    obiectivă și rațională.
  • 11:14 - 11:16
    Asta e partea frumoasă a științei.
  • 11:16 - 11:18
    Dar avem și o preconcepție culturală
  • 11:18 - 11:20
    că a face știință,
  • 11:20 - 11:22
    ce facem noi pentru a obține cunoașterea,
  • 11:22 - 11:25
    trebuie să fie tot obiectiv și rațional.
  • 11:25 - 11:26
    Ca Spock.
  • 11:27 - 11:28
    Și cînd pui pe ceva
  • 11:28 - 11:30
    eticheta de obiectiv și rațional,
  • 11:30 - 11:32
    automat partea opusă,
  • 11:32 - 11:33
    subiectivul și emoționalul,
  • 11:33 - 11:35
    primește eticheta de non-știință
  • 11:35 - 11:37
    sau anti-știință
    sau amenințător pentru știință,
  • 11:37 - 11:39
    și nu vorbim despre asta.
  • 11:39 - 11:41
    Cînd am auzit asta,
  • 11:41 - 11:43
    că știința are o cultură,
  • 11:43 - 11:45
    s-a făcut lumină în mintea mea.
  • 11:45 - 11:46
    Pentru că dacă știința are o cultură,
  • 11:46 - 11:48
    cultura se poate schimba,
  • 11:48 - 11:49
    iar eu pot contribui
  • 11:49 - 11:52
    cu puterile mele la schimbarea științei.
  • 11:52 - 11:55
    Atunci la următoarea conferință
  • 11:55 - 11:57
    am vorbit despre cercetarea mea,
  • 11:57 - 11:58
    și apoi despre importanța
  • 11:58 - 12:00
    subiectivului și emoționalului în știință
  • 12:00 - 12:02
    și că trebuie să vorbim despre asta.
  • 12:02 - 12:03
    M-am uitat la public
  • 12:03 - 12:05
    și erau... reci.
  • 12:05 - 12:08
    Nu auzeau ce spun,
  • 12:08 - 12:09
    în contextul unei conferințe
  • 12:09 - 12:11
    cu 10 prezentări PowerPoint înlănțuite.
  • 12:11 - 12:14
    Am încercat iar și iar,
    conferință după conferință,
  • 12:14 - 12:16
    dar nu mă puteam face auzit.
  • 12:16 - 12:20
    Eram în nor.
  • 12:21 - 12:23
    Pînă la urmă am reușit să ies din nor
  • 12:23 - 12:26
    prin improvizație și muzică.
  • 12:26 - 12:28
    De atunci, la toate conferințele
    unde mă duc
  • 12:28 - 12:31
    fac o prezentare științifică
    și o a doua prezentare, specială,
  • 12:31 - 12:33
    numită „Iubire și teamă în laborator”,
  • 12:33 - 12:35
    și o încep printr-un cîntec
  • 12:35 - 12:38
    despre teama cea mai mare
    a oamenilor de știință,
  • 12:38 - 12:41
    și anume că muncim din greu,
  • 12:41 - 12:43
    descoperim ceva nou,
  • 12:43 - 12:47
    și apoi publică altcineva
    același rezultat.
  • 12:47 - 12:49
    Zicem că „ne-a măturat”.
  • 12:49 - 12:52
    E groaznic să fii măturat.
  • 12:52 - 12:54
    Ne face să nu mai vorbim unul de altul
  • 12:54 - 12:56
    și e neplăcut,
  • 12:56 - 12:58
    pentru că în știință vrem
    să facem schimb de idei
  • 12:58 - 13:01
    și să învățăm unul de la altul.
  • 13:01 - 13:03
    Și atunci le cînt un blues...
  • 13:05 - 13:10
    (Aplauze)
  • 13:11 - 13:14
    ...intitulat „Măturat din nou”.
  • 13:14 - 13:16
    Și rog publicul să mă acompanieze.
  • 13:16 - 13:20
    Le spun: „Dv. cîntați «Măturat, măturat»”.
  • 13:20 - 13:23
    Sună așa: „Măturat, măturat!”
  • 13:23 - 13:24
    Sună așa:
  • 13:24 - 13:26
    ♪ Iar am fost măturat ♪
  • 13:26 - 13:28
    ♪ Măturat! Măturat! ♪
  • 13:28 - 13:29
    Și tot așa.
  • 13:29 - 13:31
    ♪ Iar am fost măturat ♪
  • 13:31 - 13:33
    ♪ Măturat! Măturat! ♪
  • 13:33 - 13:34
    ♪ Iar am fost măturat ♪
  • 13:34 - 13:36
    ♪ Măturat! Măturat! ♪
  • 13:36 - 13:38
    ♪ Iar am fost măturat ♪
  • 13:38 - 13:39
    ♪ Măturat! Măturat! ♪
  • 13:39 - 13:41
    ♪ Iar am fost măturat ♪
  • 13:41 - 13:43
    ♪ Măturat! Măturat! ♪
  • 13:43 - 13:46
    ♪ Mamă, sînt îndurerat ♪
  • 13:46 - 13:50
    ♪ Doamne ajută, iar am fost măturat ♪
  • 13:51 - 13:57
    (Aplauze)
  • 13:58 - 13:59
    Mulțumesc.
  • 13:59 - 14:00
    Vă mulțumesc pentru acompaniament.
  • 14:00 - 14:03
    Atunci toți încep să rîdă, să respire,
  • 14:03 - 14:05
    observă că mai sînt și alți cercetători
  • 14:05 - 14:06
    cu aceleași probleme
  • 14:06 - 14:08
    și începem să vorbim despre aspectele
  • 14:08 - 14:10
    emotive și subiective ale cercetării.
  • 14:10 - 14:12
    Ai sentimentul eliberării de un imens tabu.
  • 14:12 - 14:15
    Putem vorbi în sfîrșit de asta
    într-o conferință.
  • 14:15 - 14:17
    Cercetătorii au înființat acum grupuri
  • 14:17 - 14:18
    unde se întîlnesc regulat
  • 14:18 - 14:21
    și discută despre aspectele
    emoționale și subiective
  • 14:21 - 14:22
    din activitatea lor de îndrumare
  • 14:22 - 14:24
    și de sondare a necunoscutului.
  • 14:24 - 14:25
    Au început chiar să țină cursuri
  • 14:25 - 14:27
    despre procesul științific,
  • 14:27 - 14:29
    despre sondarea necunoscutului, împreună,
  • 14:29 - 14:30
    și multe altele.
  • 14:30 - 14:31
    Visul meu este acesta:
  • 14:31 - 14:35
    așa cum orice om de știință
    știe cuvîntul „atom”,
  • 14:35 - 14:37
    știe că materia se compune din atomi,
  • 14:37 - 14:38
    orice om de știință va ști
  • 14:38 - 14:41
    cuvinte ca „nor” sau „da, și”,
  • 14:41 - 14:44
    iar știința va deveni mult mai creativă,
  • 14:44 - 14:47
    va face multe mai multe
    descoperiri neașteptate
  • 14:47 - 14:49
    pentru folosul nostru al tuturor
  • 14:49 - 14:52
    și va fi și mult mai distractivă.
  • 14:52 - 14:54
    Ceea ce v-aș ruga să țineți minte de aici
  • 14:54 - 14:57
    este că data viitoare cînd veți avea
  • 14:57 - 14:59
    o problemă pe care n-o puteți rezolva,
  • 14:59 - 15:01
    la lucru sau în viață,
  • 15:01 - 15:03
    există un nume pentru ceea ce veți vedea:
  • 15:03 - 15:04
    norul.
  • 15:04 - 15:06
    Puteți merge prin nor
  • 15:06 - 15:07
    nu singur, ci împreună
  • 15:07 - 15:09
    cu cineva care vă e sursă de sprijin,
  • 15:09 - 15:11
    care spune „Da, și” la ideile dv.,
  • 15:11 - 15:14
    care vă ajută să vă spuneți
    „Da, și” la propriile idei,
  • 15:14 - 15:15
    pentru a vă crește șansele ca,
  • 15:15 - 15:17
    printre firele de nor,
  • 15:17 - 15:19
    să găsiți acel moment de liniște
  • 15:19 - 15:21
    unde veți vedea prima licărire
  • 15:21 - 15:24
    a unei descoperiri neașteptate:
  • 15:24 - 15:26
    C-ul căutat.
  • 15:26 - 15:29
    Mulțumesc.
  • 15:29 - 15:33
    (Aplauze)
Title:
De ce știința cu adevărat inovatoare necesită un salt în necunoscut
Speaker:
Uri Alon
Description:

Pe cînd își făcea doctoratul în fizică, Uri Alon a crezut că a dat greș, pentru că toate direcțiile lui de cercetare se înfundau. Dar cu ajutorul teatrului de improvizație a ajuns să-și dea seama că a te rătăci poate fi ceva plăcut. O sugestie pentru oamenii de știință să nu mai creadă că cercetarea e o linie dreaptă de la întrebare la răspuns, ci ceva mai creativ. Vă veți regăsi în acest mesaj, indiferent în ce domeniu lucrați.

more » « less
Video Language:
English
Team:
closed TED
Project:
TEDTalks
Duration:
15:52

Romanian subtitles

Revisions

Our website uses cookies for analysis purposes.