Invențiile schimbă cursul istoriei (în bine sau în rău) - Kenneth C. Davis

Vezi lecţia întreagă pe: http://ed.ted.com/lessons/how-inventions-change-history-for-better-and-for-worse-kenneth-c-davis

Inventată în 1793, maşina de separat bumbacul a schimbat istoria în bine şi în rău. Permițând ca pe o mână de pămînt să facă munca a 10 oameni, a creat o nouă industrie care a adus bogatie si putere Sudului Americii -- dar, în mod tragic, a şi multiplicat şi prelungit folosirea muncii sclavilor.
Kenneth C. Davis laudă inovaţia, în timp ce ne avertizează despre consecinţe neintenţionate.
Lecţie realizată de Kenneth C. Davis, animaţia realizată de Sunni Brown.

Aceasta e povestea unei invenţii care a schimbat lumea.

Imaginaţi-vă o maşină care ar putea reduce 10 ore de muncă la una.

O maşină atât de eficientă încât ar putea permite oamenilor să facă alte lucruri,

ca un fel de computer personal.

Dar maşina despre care vă voi spune nu face nimic din toate astea.

De fapt, a reuşit chiar contrariul.

La sfârşitul anilor 1700, când America îşi revenea ca republică sub noua constituţie,

sclavia era o realitate americană tragică.

George Washington şi Thomas Jefferson au devenit preşedinţi în timp ce deţineau sclavi,

ştiind că această instituţie aparte contrazicea idealurile şi principiile pentru care luptaseră în revoluţie.

Dar amândoi au crezut că sclavia avea să moară odată cu ivirea secolului al XIX-lea,

Desigur, se înşelau amarnic.

Motivul a fost o invenţie,

o maşină despre care vi s-a spus în şcoala generală:

Maşina de separat firele de bumbac a domnului Eli Whitney.

Absolvent la Yale, în vârstă de 28 de ani, Whitney a venit în 1793 în Carolina de Sud să lucreze ca tutore.

Presupunem că unii localnici i-au spus de dificultatea de a curăţa bumbacul.

Separarea seminţelor de scamele de bumbac era plictisitoare şi consumatoare de timp.

Lucrând manual un sclav putea curăţa cam o jumătate de kilogram de bumbac pe zi.

Dar Revoluţia Industrială era în curs de desfăşurare,

şi cererea era în creştere.

Mori mari din Marea Britanie şi New England erau avide după bumbac pentru a produce haine de serie.

După cum spune povestea, Whitney a avut un moment de revelaţie şi a inventat acest motor.

Adevărul e că această maşină exista deja de secole în forme mici şi ineficiente.

În 1794, Whitney a îmbunătăţit formele existente şi a înregistrat-o ca invenţie proprie:

o mică maşină care antrena un set de conuri,
care separau mecanic seminţele de scame,

când era răsucită o manivelă.

Cu acesta, un singur muncitor putea curăța de la 150 de kilograme la 500 kg de bumbac pe zi.

În 1790, 3000 de baloturi de bumbac erau produse în America, în fiecare an.

Un balot era egal cu 250 kg.

Din 1801, o dată cu răspândirea maşinăriei de separat

producţia de bumbac a crescut la 100.000 de baloturi pe an.

După distrugerile războiului din 1812,

producţia a ajuns la 400.000 de baloturi pe an.

Pe măsură ce America se extindea prin achiziţia terenului din Lousiana, în 1803,

producţia anuală a explodat la 4 milioane de baloturi. Bumbacul era rege.

Depăşise valoarea tuturor produselor americane luate împreună,

cu 3/5 din producția Americii.

Dar în loc să reducă necesitatea forţei de muncă, maşinăria de separat bumbac a propulsat-o,

căci și mai mulţi sclavi erau necesari pentru a planta şi culege bumbacul rege.

Maşinăria de bumbac şi cererea fabricilor din Nord şi din Anglia au reconfigurat cursul sclaviei americane.

În 1790, primul recensământ oficial american a numărat aproape 700,000 de sclavi.

În 1810, la doi ani după ce schimbul de sclavi fusese interzis în America,

numărul a crescut la mai mult de 1 milion.

În următorii 50 de ani numărul a explodat la 4 milioane de sclavi în 1860,

în zorii Războiului Civil.

Cât despre Whitney, el a suferit soarta multor inventatori.

În ciuda brevetului lui, alţi plantatori au copiat cu uşurinţă maşina sau au făcut propriile îmbunătăţiri.

Am putea spune că proiectul lui a fost piratat.

Whitney a făcut puţini bani de pe urma maşinii care a transformat America.

Dar pentru o imagine de ansamblu şi întrebări mai cuprinzătoare:

Ce ar trebui să facem cu maşina de separat bumbacul?

Istoria a dovedit că invenţiile pot fi săbii cu două tăişuri.

De multe ori aduc cu ele consecinţe neintenţionate.

Fabricile Revoluţiei Industriale au stimulat inovarea şi boom-ul economic în America.

Dar ele au depins şi de munca minorilor,

şi au condus la tragedii precum focul de la Triangle Shirtwaist care a ucis peste 100 de femei în 1911.

Scutecele de unică folosinţă au făcut mai uşoară viaţa părinţilor,

dar au făcut să înceteze serviciile de livrare de scutece.

Ne dorim oare gropi de gunoi încărcate de scutece murdare?

Şi bineînţeles, extraordinara ecuaţie a lui Einstein a deschis o lume de posibilităţi.

Dar ce facem dacă una dintre ele este Hiroshima?