Mesajele care salvează vieţi

Când Nancy Lublin a început să trimită mesaje adolescenţilor să o ajute cu organizaţia ei de schimbare socială, ea a aflat un lucru şocant -- copiii au început să trimită mesaje înapoi vorbind despre propriile lor probleme, de la intimidare până la depresie şi abuz. Aşadar a stabilit o linie de asistenţî bazată pe mesaje şi rezultatele ar putea fi mai importante decât s-a aşteptat.

Pentru cei mai mulţi dintre voi, acesta este un dispozitiv

pentru a cumpăra, vinde, juca jocuri,

viziona videoclipuri.

Eu cred că ar putea fi o ancoră de salvare.

De fapt, cred că ar putea salva mai multe vieţi

decât penicilina.

Scrisul mesajelor:

Ştiu că atunci când spun "scrisul de mesaje", mulţi dintre voi vă gândiţi la cele cu conţinut sexual,

mulţi dintre voi vă gândiţi la pozele obscene pe care le vedeţi --

sper că nu sunt trimise de copiii voştri către alte persoane --

sau să încercaţi să traduceţi prescurtări

cum ar fi LOL, LMAO, HMU.

Pot să vă ajut cu astea mai târziu.

Dar părinţii din sală

ştiu că scrisul mesajelor este de fapt

cel mai bun mod de a comunica cu copiii voştri.

Ar putea fi singurul mod în care puteţi comunica cu copiii voştri.

(Râsete)

Un adolescent obişnuit trimite 3,339 mesaje pe lună,

numai dacă este fată, atunci va fi aproape de 4,000.

Şi secretul este că îl deschide pe fiecare.

Mesajele au o rată de deschidere de 100%.

Acum părinţii sunt foarte alarmaţi.

Este o rată a deschiderii de 100%,

chiar dacă nu îţi răspunde

când o întrebi când vine acasă pentru cină.

Vă asigur că a citit acel text.

Şi acesta nu este un fenomen suburban al adolescenţilor cu iPhone.

Scrisul mesajelor este de fapt peste medie

pentru minorităţi şi tineri de la oraş.

Ştiu asta pentru că la DoSomething.org,

care este cea mai mare organizaţie

pentru adolescenţi şi schimbare socială din America,

acum şase luni am schimbat direcţia

şi am început să ne concentrăm pe mesaje.

Acum trimitem mesaje la aproximativ 200,000 de copii pe săptămână

despre campaniile noastre de a face şcolile lor mai ecologice

sau să lucreze cu cei fără adăpost, şi altele.

Estimăm că este de 11 ori mai eficient decât mail-ul.

Am găsit şi o consecinţă neintenţionată.

Primim înapoi mesaje precum acestea.

"Nu vreau să mă duc la şcoală astăzi.

Băieţii mă fac poponar."

"Mă tăiam, părinţii mei au aflat,

aşa că m-am oprit.

Dar am început iar acum o oră."

Sau, "Mă va viola în continuare.

Mi-a spus să nu zic la nimeni.

Este tatăl meu. E cineva acolo?"

Ultimul este un mesaj real pe care l-am primit.

Şi da, suntem acolo.

Nu voi uita ziua când am primit acel mesaj.

În acea zi am hotărât

să facem o linie de asistenţă cu mesaje.

Pentru că nu asta este ceea ce facem noi.

Noi facem schimbare socială.

Copiii ne trimit aceste mesaje

pentru că trimiterea de mesaje este ceva atât de familiar şi comod pentru ei

şi nu au la cine să apeleze

astfel încât le trimit către noi.

Aşadar gândiţi-vă, o linie de asistenţă cu mesaje este ceva destul de eficient.

Este rapid, este destul de privat.

Nimeni nu te aude într-un chioşc, doar scrii mesaje în linişte.

Este în timp real.

Putem să ajutăm milioane de adolescenţi cu consiliere şi trimiteri.

Asta este grozav.

Dar ceea ce face acest lucru extraordinar sunt informaţiile.

Pentru că nu sunt mulţumită doar să ajut acea fată

cu consiliere şi trimiteri.

Vreau să previn aceste tâmpenii.

Aşadar gândiţi-vă la un comp.

Este ceva în New York.

Poliţia a făcut-o. Obişnuia să fie făcută la întâmplare.

Şi au început să facă hărţi cu comportament criminal.

Au început să urmărească

furturi mărunte, chemarea poliţiei, chestii din astea --

o hartă a viitorului de fapt.

Şi au găsit lucruri cum ar fi,

atunci când vezi metamfetamină pe stradă,

dacă adaugi prezenţa poliţiei,

poţi să reduci producerea inevitabilă

de atacuri, jafuri care ar avea loc.

De fapt, în anul după ce

poliţia din New York a pus CompStat în funcţiune,

rata crimelor a scăzut cu 60 la sută.

Aşadar gândiţi-vă la informaţiile dintr-o linie de asistenţă bazată pe mesaje.

Nu există statistici despre intimidare sau abuz la o întâlnire

despre boli de alimentaţie, tăiere sau viol --

nici o statistică.

Poate sunt câteva studii longitudinale,

care costă mult şi durează la fel de mult.

Sau poate sunt nişte dovezi anecdotice.

Imaginaţi-vă cum e să aveţi informaţii în timp real

asupra fiecăreia dintre aceste probleme.

Ai putea să informezi legislaţia.

Ai putea să informezi politicile şcolilor.

Ai putea să spui unui director,

"Ai o problema în fiecare Joi la ora trei.

Ce se întâmplă în şcoala ta?"

Poţi să vezi impactul imediat al legislaţiei

sau a unui discurs plin de ură pe care îl ţine cineva la o adunare de la şcoală

şi să vezi ce rezultă.

Asta este, pentru mine

puterea mesajelor şi a informaţiilor.

Pentru că atunci când oamenii vorbesc cum informaţiile

au făcut posibil ca Facebook-ul

să-mi saboteze prietenul din clasa a treia,

sau Target să îmi spună când a venit vremea să cumpăr mai multe scutece,

sau când un tip vrea să facă o echipă mai bună de baseball,

sunt chiar entuziasmată de puterea informaţiilor şi de puterea mesajelor

în a ajuta acel copil să se ducă la şcoală,

să ajute acea fată să nu se mai taie în baie

şi, să o ajute categoric pe acea fată care este violată de tatăl ei.

Mulţumesc.

(Aplauze)