Alzheimerul nu e simplă bătrânețe, îl putem vindeca

Sunt peste 40 de milioane de oameni în lume care suferă de boala Alzheimer, iar acest număr crește dramatic odată cu trecerea anilor. Nu s-au făcut progrese reale în lupta cu această boală, de la descrierea ei de acum peste 100 de ani. Cercetătorul Samuel Cohen ne dezvăluie un nou succes în lupta cu boala Alzheimer, arătându-ne că există o speranță. „Alzheimerul este o boală”, spune Cohen, „și o putem trata.”

În anul 1901

o femeie pe nume Auguste a fost dusă
la un azil medical din Frankfurt.

Auguste delira

și nu-și putea aminti
nici cele mai mici detalii ale vieții.

Doctorul ei se numea Alois.

Alois nu știa cum s-o ajute pe Auguste,

dar a avut grijă de ea
până când a decedat, în 1906.

După decesul ei,
Alois a efectuat o autopsie

și a găsit plăci și ghemuri ciudate
în creierul Augustei,

cum nu mai văzuse până atunci.

Dar iată un lucru încă și mai șocant.

Dacă Auguste ar fi trăit în prezent,

n-am fi putut-o ajuta
mai mult decât Alois, acum 114 ani.

Alois era dr. Alois Alzheimer,

iar Auguste Deter

a fost primul pacient diagnosticat
cu boala pe care azi o numim Alzheimer.

După 1901 medicina a avansat mult.

Am descoperit antibiotice și vaccinuri
care ne protejează de infecții,

tratamente împotriva cancerului,
antiretrovirale pentru HIV,

statine pentru boli de inimă
și multe altele.

Totuși,

nu am progresat aproape deloc
în tratarea bolii Alzheimer.

Sunt într-o echipă de cercetători

care se străduiesc
să vindece boala Alzheimer

de peste un deceniu.

Mă gândesc la asta tot timpul.

Alzheimerul afectează
40 de milioane de oameni în lume.

Până în 2050 va afecta
150 milioane de oameni,

printre care s-ar putea
să fii chiar și tu.

Dacă speri să trăiești
până la 85 de ani sau mai mult,

șansele să faci Alzheimer
sunt unu din doi.

Adică probabil îți vei petrece bătrânețea
fie suferind de Alzheimer,

fie îngrijind un prieten
sau pe cineva drag care are Alzheimer.

Deja numai în Statele Unite

îngrijirea pacienților cu Alzheimer
costă anual 200 miliarde de dolari.

Fiecare al cincilea dolar din Medicare
e cheltuit pe Alzheimer.

E cea mai scumpă boală a prezentului

și se estimează va fi
de cinci ori mai scumpă în 2050,

când va îmbătrâni generația „baby-boom”.

Poate vi se pare surprinzător că,
simplu spus,

Alzheimerul e una din marile probleme
medicale și sociale de azi.

Ne-am ocupat prea puțin de ea.

Azi, dintre primele 10 cauze de deces
la nivel mondial,

Alzheimerul e singura

pe care n-o putem preveni,
trata sau măcar încetini.

Știm mai puține despre Alzheimer
decât despre alte boli,

pentru că am investit prea puțin timp
și bani în cercetarea ei.

Guvernul SUA cheltuie anual
de 10 ori mai mult

pe cercetarea cancerului
decât pe Alzheimer,

deși pe Alzheimer cheltuim mai mult

și cauzează anual
la fel de multe decese cât cancerul.

Iar lipsa resurselor provine
dintr-o cauză și mai profundă:

o lipsă de conștientizare.

Iată lucru pe care puțini îl știu,
dar ar trebui să-l știm toți:

Alzheimerul e o boală
și îl putem trata.

În mare parte din ultimii 114 ani,

toată lumea, inclusiv cercetătorii,
confunda Alzheimerul cu îmbătrânirea.

Credeam că senilitatea e o latură
naturală și inevitabilă a îmbătrânirii.

Dar ajunge să comparăm vizual
un creier sănătos cu unul cu Alzheimer

ca să observăm distrugerea fizică reală
cauzată de această boală.

Pe lângă pierderile grave
de memorie și capacitate mentală,

distrugerile din creier
produse de Alzheimer

reduc semnificativ speranța de viață

și sunt mereu fatale.

V-am spus că dr. Alzheimer a găsit
plăci și ghemuri ciudate

în creierul Augustei acum un secol.

Timp de aproape un secol,
n-am prea știut ce sunt.

Azi știm că se compun
din molecule de proteină.

Imaginați-vă că molecula proteică
e ca o coală de hârtie

care în mod normal e pliată
ca un origami complex.

Unele părți ale hârtiei sunt lipicioase.

La o pliere corectă,
părțile lipicioase ajung în interior.

Dar uneori apar defecte
și părțile lipicioase ajung în afară.

Atunci molecule proteice
se lipesc una de alta

formând cocoloașe care apoi devin
plăci și ghemuri mari.

Asta vedem în creierul
pacienților cu Alzheimer.

Noi, la Universitatea Cambridge,
am petrecut ultimii 10 ani

încercând să înțelegem
cum se produce acest defect.

Sunt multe etape

și e greu să identifici
care etapă trebuie blocată.

E ca la dezamorsarea unei bombe:

tăind un fir poate nu se întâmplă nimic,

dar tăind altele bomba ar putea exploda.

Trebuie să găsim etapa de blocat
și apoi să creăm medicamentul potrivit.

Până de curând, de obicei tăiam fire
și speram să nimerim bine.

Dar acum avem un grup de oameni diverși:

medici, biologi, geneticieni, chimiști,
fizicieni, ingineri și matematicieni.

Împreună am reușit să identificăm,
o etapă decisivă a procesului

iar acum testăm
o clasă nouă de medicamente

care poate bloca exact etapa aceea,
oprind evoluția bolii.

Să vă arăt acum câteva rezultate recente.

Nimeni din afara laboratorului
nu le-a văzut încă.

Priviți ce s-a întâmplat
când am testat medicamentul pe viermi.

Aceștia sunt viermi sănătoși.

Îi vedeți cum se mișcă normal.

În schimb viermii de aici au în ei
molecule proteice lipite una de alta,

ca oamenii cu Alzheimer.

Se vede clar că sunt bolnavi.

Acum,

dacă le administrăm medicamentul
într-un stadiu timpuriu,

vedem că sunt sănătoși
și trăiesc cât e normal.

E doar un prim rezultat pozitiv,
dar astfel de cercetări ne arată

că Alzheimerul e o boală
pe care o putem înțelege și trata.

După 114 ani de așteptare,

avem o speranță reală pentru succes
în următorii 10–20 de ani.

Dar ca ne sporim șansele de a învinge
Alzheimerul avem nevoie de ajutor.

Nu e pentru cercetători ca mine,
ci pentru voi.

Trebuie să conștientizăm
că Alzheimerul e o boală

și că dacă încercăm o putem învinge.

În cazul altor boli,

pacienții și familiile lor
au cerut mai multă cercetare

și au pus presiune pe guverne,

pe industria farmaceutică,
pe cercetători și legiuitori.

Așa a avansat cercetarea pentru HIV
la sfârșitul anilor '80.

Azi vedem aceeași hotărâre
pentru învingerea cancerului.

Dar pacienții cu Alzheimer
adesea nu-și pot exprima dorințele,

iar familiile lor, victime ascunse,
îngrijindu-i zi și noapte,

sunt prea epuizate
să manifesteze pentru o schimbare.

Așadar,

totul depinde de voi.

Alzheimerul nu este, de regulă,
o boală genetică.

Oricine are creier e expus riscului.

Azi sunt 40 de milioane
de pacienți ca Auguste,

care nu pot crea singuri schimbarea
de care au nevoie.

Ajută-i, susținându-le cauza
și cerând un leac.

Mulțumesc.

(Aplauze)