Civilizația de pe Valea Indului | Civilizații timpurii | Istoria Lumii | Khan Academy

Civilizația de pe Valea Indului (sau harappă) a avut o durată de aproximativ 2000 de ani și un teritoriu extins care include nordul Afganistanului, Pakistanul și nord-vestul Indiei de astăzi. Sal explorează istoria acestei civilizații, inovațiile tehnologice, arta, practicile arhitecturale și agricultura acesteia.

Istoria lumii pe Khan Academy: De la preistorie până la zilele noastre, acest curs acoperă evenimente din întreaga lume care au modelat planeta noastră.

Istoria lumii pe Khan Academy: De la primele civilizații și până în modernitate, geografia, religia, comerțul și politica au unit și au dezbinat oamenii și națiunile. Fă o călătorie în timp și spațiu și descoperă istoria fascinantă a lumii în care trăim.

Gratuit. Pentru oricine. Întotdeauna. #PoțiÎnvățaOrice #YouCanLearnAnything

Abonează-te la KhanAcademy: https://www.youtube.com/subscription_center?add_user=khanacademy

După cum am vorbit
în multe alte videoclipuri,

unele dintre cele mai vechi civilizații

s-au format de-a lungul râurilor.

Și nu este o coincidență,
pentru că tot acolo

apar și primele forme de agricultură.

Agricultura a contribuit
la o densitate a populației

mai mare și mai sedentară,

și a permis o oarecare specializare.

Am discutat despre
mai multe civilizații;

egiptenii antici de
pe lângă fluviul Nil,

mesopotamienii de pe
lângă Tigru și Eufrat.

Acum vom vorbi
despre civilizația antică

de pe valea fluviului Indus.

Fluviul Indus parcurge astăzi
mare parte a Pakistanului,

și de aceea a fost numită
civilizația de pe Valea Indului.

Civilizația de pe Valea Indului.

Mai este numită uneori și

civilizația Harappa,

acesta fiind primul loc
unde au fost găsite

dovezi ale existenței acestei
civilizații destul de extinse.

Ca să ne familiarizăm cu timpul,

vedem aici perioada
considerată de istorici

și arheologi ca fiind perioada
principală a civilizației.

Există dovezi că în zonă
ar fi existat așezări,

civlizație și agricultură

încă din 7000 î.e.n,

asta în baza dovezilor
pe care le avem azi;

când ne referim însă la
civilizația de pe Valea Indului

aceasta începe, de obicei,
în jurul anului 3300 î.e.n.

Aici, cu portocaliu,

avem perioada harappă timpurie.

Cele mai importante
structuri și artefacte

tehnologice au fost descoperite

chiar aici, în perioada considerată

perioada matură a civilizației harappe,

după care asistăm la declinul acesteia.

Vom vorbi despre motivele
care ar fi putut contribui la

declinul acesteia, deși nu suntem siguri,

dar are loc în perioada târzie.

În context cu alte civilizații

să ne amintim că în această perioadă

sumerienii antici începeau să devină,

am putea spune, mai civilizați.

Pe măsură ce înaintăm în
a doua jumătate a mileniului

al treilea, civilizațiile sumeriene

și acadiene încep să se amestece.

În această perioadă
avem imperiul Akkadian

condus de Sargon cel mare.

Pe măsură ce ne apropiem
de sfârșitul perioadei târzii,

chiar aici, suntem
aproximativ în timpul

lui Hammurabi și
al Imperiului Babilonian.

În Egipt, dacă ne
întoarcem în 2500,

în această perioadă
au fost construite

piramidele și avem regii egipteni,

acești regi-zei care au
condus în cea mai mare

parte a acestei perioade.

Vom observa că a existat un oarecare

schimb cultural între
aceste civilizații importante.

Ca să înțelegem cât de
extinsă a fost această

civilizație harappă, vă
voi arăta această hartă.

Harta aceasta este una
mărită a regiunii

de-a lungul Văii Indului
pe care v-am arătat-o.

Harta cuprinde mare parte din Pakistan

și aceste pătrate roșii marchează

siturile unde s-au găsit
dovezi ale civilizației.

Primul loc a fost Harappa, chiar aici,

regiunea Punjab din Pakistan.

Și de-asta este numită
civilizația harappă.

Dar puteți vedea că este
multe mai mare decât Harappa.

Cel mai mare sit este la Mohenjo-Daro,

în regiunea Sindh din Pakistan,

și se presupune că în jur de 40 000

de oameni ar fi trăit în acest oraș

pe care îl numim azi Mohenjo-daro.

Până astăzi au fost descoperite
mai mult de 1000 de situri

în această zonă și se presupune
că aproximativ 5 milioane

de oameni au făcut parte
din această civilizație.

Motivul pentru care presupunem

că este vorba de o civilizație,

și să măresc harta ca să
înțelegem cât de mare este.

Multe dintre aceste
situri se află în Pakistan.

Sunt câteva și aici,
în India modernă,

deci avem de-a face
cu o rețea extinsă

formată din aceste situri,
și motivul pentru care

le considerăm o singură civilizație

sau cel puțin o cultură
conectată este standardizarea.

Standardizarea o găsim
în sistemul de măsurare.

Aceștia aveau o
unitate de măsură

de doar 1,6 mm și este
un aspect important

pentru că nu ar fi creat o
asemenea unitate de măsură,

de 1,6 mm dacă nu ar fi
știut să o folosească și

să construiască lucruri
de o asemenea precizie.

Iar unele dintre aceste lucruri

atât de precise sunt chiar construcțiile.

Aveau aceste cărămizi standard,
de o anumită dimensiune,

și multe dintre simbolurile folosite

au fost găsite în toate aceste situri.

Nu este cunoscut dacă
acestea erau controlate

de un singur conducător
sau împărat dar cu siguranță

a existat un schimb intercultural;

foloseau cărămizi de aceeași dimensiune,

aceleași simboluri,

și aceleași unități de măsură.

După cum vă puteți imagina,

existența unei unități de
măsură atât de mică, de precisă,

sugerează că erau niște
constructori desăvârșiți.

Și acest lucru este confirmat
de aceste descopriri.

Aceasta este o imagine
a sitului din Mohenjo-Daro,

din regiunea Sindh a Pakistanului modern,

și putem observa cât de etanșă
este această lucrare în cărămidă;

destul de bună chiar și după
standardele moderne.

Trebuie să ne gândim câte
dintre construcțiile noastre

ar rezista atât de bine 5000 de ani,

într-un astfel de climat.

Aceasta se presupune că
a fost o baie publică.

În spate putem vedea o fortăreață.

Am descoperit structuri de apărare.

Poate cel mai impresionant este existența

unui sistem de canalizare,
care, în sine, este impresionant.

Se presupune că aveau apă
curentă, fântâni, în case.

Era o civilzație cu o tehnologie

foarte avansată pentru acea vreme.

Din multe puncte de vedere,
era mult mai avansată decât

celelalte civilizații contemporane
despre care am discutat.

Avem aici niște exemple de
sculpturi și forme de artă.

Aceasta este o sculptură numită

„Fata dansatoare”; ea nu dansează

dar se presupune că
ar fi profesia acesteia.

Acestea sunt doar
speculații ale arheologilor.

Aceasta este numită „Preotul-Rege”,

dar și aceasta este tot o speculație.

Aici avem un exemplu
de sigiliu făcut de ei.

Și acestea sunt bijuterii,

bijuterii foarte elaborate,

care nu au fost descoperite

doar în aceste situri arheologice.

Bijuterii harappe au fost decoperite

până și în situri arheologice
aparținând Mesopotamiei.

Din acastă cauză se bănuiește
că ar fi existat o rețea

comercială maritimă
foarte activă între aceste zone.

Unele bijuterii aparținând
acestor civilizații

de pe Valea Indului erau fabricate

din cochilii din peninsula Arabică.

Aveau materiale din China,

materiale din alte părți ale Indiei,

deci o rețea comercială foarte extinsă.

Aceste civilizații le cunoșteau.

După cum am spus,

aceștia păreau a fi bine organizați.

Deși nu putem înțelege scrierile acestora,

am aici câteva exemple de scrieri.

Și putem observa,
în aceste exemple aici,

putem observa ceea
ce s-a transformat

într-un simbol notoriu
din cauza naziștilor,

și anume, o svastica.

Svastica era un simbol folosit de ei,

un simbol hindus,

considerat un simbol al norocului.

Este ceva ce naziștii și-au însușit

și transformat într-un simbol negativ,

dar demonstrează legătura

dintre civilizația harappă,
de pe Valea Indului

și aspecte ale culturii moderne

din India, precum religia hindusă.

Deși, repet, nu se cunosc amănunte

despre religia acestora
pentru că limba nu

a supraviețuit și nu putem
descifra scrierile harappe.

Dar datorită organizării lor

și uniformității în rândul acestor

situri care sunt atât de îndepărtate;

vorbim de o distanță
enormă chiar și pentru

lumea modernă, și cu atât mai

mare dacă vorbim de
acum 4-5 mii de ani.

Din această cauză considerăm că

trebuie să fi avut măcar
o formă decentă de

guvernare, administrare sau organizare

la nivel de stat, deși nu
suntem siguri dacă

a existat un imperiu unificat,
sau o formă de organizare

principală, sau doar au decis
să preia unii de la alții

standarde, simboluri, dimensiuni
de cărămizi și alte asemenea.

Principala enigmă a
civilizației de pe Valea Indului

este: de ce s-a sfârșit?

Părea a fi o civilizație prosperă,

poate cea mai extinsă.

Am menționat în alt videoclip că cea mai

veche roată a fost descoperită în

Mesopotamia, dar unii cred
că roata ar fi fost folosită

chiar mai devreme, de civilizația harappă.

Vorbim despre această perioada,
începând cu 3300 î.e.n,

dar avem dovezi că această civilizație

s-a născut mult mai devreme.

În acest sit, chiar aici,

în Mehrgarh, Pakistan.

Există dovezi că oamenii

aveau sate și practicau agricultură

încă din anul 7000 î.e.n,

iar acest sit a fost
descoperit abia în 1974.

Poate vom descoperi lucruri

ce ne vor trimite și
mai departe în trecut.

Vorbim despre o
civilizație care a existat

pentru o perioadă atât de lungă,
încă din anul 7000 î.e.n,

și care a durat mii de ani,

dar care dintr-o dată,
a intrat în declin.

Avem dovezi că schimburile
comerciale au scăzut treptat,

din ce în ce mai puțin
rafinament și apoi a dispărut.

Acesta este unul dintre misteriile

istoriei, ale arheologiei.

Cum a dispărut civilizația
de pe Valea Indului?

Teoriile mai vechi susțin că a fost vina

unei invaziei străine,
poate chiar de către

unii dintre strămoșii indienilor moderni,

sau poate aceștia au fost asimilați cumva.

Teoriile recente nu
susțin însă această ipoteză.

Acestea susțin că
ar fi vorba de o formă

de schimbare climatică,
care a condus la secetă

și care a îngreunat agricultura.

Alții consideră că ar fi vorba de un

dezastru natural, precum inundațiile.

Adevărul e că nu știm.

Sau poate că oamenii au decis să plece,

să moară sau să migreze
spre alte locuri din regiune.

Fără îndoială, a fost o
civilizație semnificativă

și acesta este doar începutul

a ceea ce se cunoaște despre ea.

Cunoaștem multe și știm
că a fost impresionantă,

chiar dacă nu le putem citi scrierea;

chiar dacă poate știm mai puțin

decât știm decât Mesopotamia
sau Egiptul Antic,

dar avem semne că,
odată cu trecerea timpului

a fost mai sofisticată și poate

chiar mai impresionantă
decât putem aprecia astăzi.