Cum pot ajuta piețele online economia locală, fără a dăuna

Dezvoltarea piețelor online precum Uber, Airbnb și Amazon poate uneori să amenințe afacerile locale ca taxiurile, hotelurile și magazinele prin diminuarea locurilor de muncă și prin reducerea veniturilor comunității. Dar nu trebuie să fie așa, spune consultantul în strategii, Amane Dannouni. Bazându-se pe exemple precum Gojek (Uber pentru Indonezia cu motociclete) și Jumia (varianta africană pentru Amazon), el explică cum unele piețe online fac compromisuri pentru a include, mai degrabă decât să înlocuiască, concurența existentă în economia locală, și astfel toți beneficiază pe termen lung.

În februarie 2013, eu și soția mea
ne-am mutat în Singapore.

Exact în același timp,

Uber a anunțat că își vor începe
activitatea în țară.

Eu și soția mea
ne înțelegem asupra multor privințe,

dar Uber cu siguranță nu era printre ele.

Deși eram bucuros
de apariția acestei aplicații

și că poate nu va mai trebui
să deținem mașini,

ea simțea că fiecare mașină Uber va fura
slujbele șoferilor de taxi.

Și Sarah nu era singura.

Precum Uber, Airbnb, Amazon
și alte companii din toată lumea,

ceea ce noi numim „piață online”,

pe măsură ce încep să-și extindă prezența,

am auzit cu toții numeroși legislatori

îngrijorați de cum vom facem față
acestor noi riscuri

de scădere a locurilor de muncă,
a salariilor și a contribuțiilor.

De asemenea, am auzit
și lideri de companii

îngrijorați de competiția acerbă
a platformelor globale

care le vor înghiți afacerile locale.

Și la nivel rațional,
bineînțeles că înțeleg.

La urma urmei, avem o economie
bazată pe cerere și ofertă.

Dacă în orice piață
crești producția dramatic,

te aștepți ca prețurile, profitul
și dezvoltare să scadă considerabil

din cauza concurenței.

Dar din experiență personală,

vă spun că am văzut
și partea cealaltă a poveștii.

Unde piețele online,

precum Gojek în Indonezia
sau Jumia în Africa,

au ajutat mediul de afaceri
și comunitățile din jurul lor.

Partea pozitivă pe care am văzut-o

a fost demonstrată de o femeie,
o taximetristă din Egipt,

care acum avea oportunitatea să lucreze

fără hărțuirea experimentată
în domeniul taximetriei.

A fost demonstrată
și într-un orășel din Kenya

care a avut o substanțială
creștere economică,

deoarece un frumos, dar complet
necunoscut lac din apropiere

a devenit o atracție turistică națională.

Piața online va continua să se dezvolte.

Și se va transforma
după felul în care cumpărăm,

în care călătorim

și în care facem tranzacții
unii cu ceilalți.

Așadar, trebuie să înțelegem

unde este adevărul
dintre cele două povești.

Ar trebui să ne așteptăm
mai mult la partea bună

sau mai mult la partea întunecată
și îngrijorătoare?

Și există o cale de a o obține
pe prima fără a o avea pe a doua?

Eu cred că da.

În calitate de consultant de strategii,
studiez afacerile ca profesie.

Și ca matematician în adâncul inimii,

nu am putut trăi cu ideea că ceva
total opus poate fi la fel de adevărat.

Așadar, m-am întors la lucrurile de bază
și m-am întrebat:

Ce fac de fapt piețele online?

Cu ce se ocupă?

Ei bine, la baza

fac ceva foarte simplu.

Ele pun în contact
vânzătorii și cumpărătorii.

Atât.

Pentru șoferi și pasageri ai Uber,

Grab în partea de sud-est a Asiei

sau DiDi în China.

Pentru comercianți și consumatori

ai Amazon, Alibaba sau Jumia în Africa.

Și pentru cazare ai Airbnb,

pentru strângere de fonduri
ai Kickstarter,

și lista poate continua.

Ce au toate aceste exemple în comun

e că au mutat această
funcționalitate de bază

de punere în contact a vânzătorilor
și a cumpărătorilor

din mediul fizic în mediul digital.

Și făcând asta,

pot găsi potriviri mai bune,

pot s-o facă mai rapid

și în final, să producă mai multă
valoare pentru toată lumea.

De fapt, beneficul de baza
al piețelor online

e că ne oferă mai multe
pentru același efort.

De exemplu,

dacă ești șofer de taxi în San Francisco

și decizi să lucrezi zece ore pe zi,

vei avea în mașină un pasager

pentru patru ore din totalul de zece.

Dacă iei aceeași mașină
și o pui pe o platformă precum Uber,

poți crește timpul în care ai pasajeri

cu o oră și jumătate.

Aceeași mașină
devine cu 40% mai productivă.

Același lucru a fost demonstrat
și pentru alte piețe online.

Prin construcție, ele creează
mai multă valoare pentru economie.

Trebuie să ne dăm seama
cine adaugă această valoare.

Poți să o atribui șoferilor,

mai mulți pasageri, mai mult venit.

Poți s-o atribui consumatorilor,
dacă reduci prețurile.

Sau poți decide că platforma
poate păstra tot profitul.

Ce se întâmplă de obicei e că toți trei

împart cumva acest profit.

Dar cum rămâne cu restul dintre noi?

Și noi putem să fim afectați

fără să fim implicați în această afacere.

Dacă vecinul meu decide
să-și închirieze apartamentul pe Airbnb

și avem mai mulți oameni
care intră și ies din clădire,

mai mult zgomot decât de obicei,

atunci am un efect advers neplăcut
al acestei productivități magice.

Asta numesc economiștii
„externalitate negativă”.

Externalitatea negativă
a mașinilor Uber ce devin mai productive

e scăderea valorii licențelor
șoferilor de taxi

cu până la 30% în New York, de exemplu.

Asta e partea întunecată.

Și tot asta declanșează
manifestațiile în stradă

și uneori, chiar violență.

Cred cu tărie că acestea pot fi evitate.

Și a devenit mai clar pentru mine

pe măsură ce am petrecut timp
în piețele emergente.

De fapt, în timpul petrecut în Singapore,

am petrecut jumătate de săptămână
călătorind între regiuni,

între Malaezia, Thailanda, Indonezia,

și am devenit un utilizator,

de fapt, mai degrabă un fel de fan,

al pieței online care nu era
foarte de cunoscută atunci.

Dar unele dintre ele au avut niște
strategii interesante

care au redus dramatic efectele adverse,

externalitățile lor.

Gojek, de exemplu.

E precum Uber, însă cu motociclete.

E una dintre cele mai bine cotate
piețe online din Indonezia,

și asta are mult de a face
cu rolul pe care au ales să-l joace.

În loc să înceapă o luptă

cu fiecare modalitate de transport,

au ales să le integreze gradual
în propria lor platformă,

altfel încât fără să părăsești
aplicația Gojek,

poți să verifici programul
de transport public

și să alegi să iei autobuzul
pe o distanță mai lungă.

Apoi, poate, o motocicletă
sau un taxi obișnuit

pe care să-l comanzi și să-l plătești
de pe aceeași aplicație.

Dacă te uiți azi la Gojek,

9 din 10 foști șoferi de taxi

cred că calitatea vieții s-a îmbunătățit
după ce s-au alăturat platformei.

Și 9 din 10 consumatori,

9 din 10,

sunt de părere că Gojek are un impact
pozitiv asupra societății în general.

Acest nivel de încredere
a permis aplicației Gojek să se dezvolte

în ceea ce este azi,
o super piață online pentru orice,

de la mâncare la cumpărături,

chiar masaje și servicii de spălat rufe.

Totul a pornit de la un
compromis deliberat

de a fi orchestratorul
unui ecosistem mai mare,

unde alții pot să aibă propriul lor rol,

în schimbul unui singur câștigător,
un erou,

care să ia pentru el ceea ce, în final,
ar fi fost o parte mai mică.

Un alt exemplu interesant este Jumia.

Jumia este echivalentul
lui Amazon în Africa.

Dar nu generează același nivel de frică

în micile comunități de afaceri.

Unul dintre motive

e că au decis să investească activ

în antreprenorii africani,

să-i dezvolte în era digitală.

Țineți cont

că Jumia operează în țările
cu cele mai scăzute competențe digitale

și scoruri de conectivitate digitală
din lume.

Ar fi putut să se ocupe de acest lucru

într-un mod mai uzual,
prin lobby pentru reforme,

și probabil chiar fac asta,

dar au construit de asemenea
și Jumia University,

o platformă digitală de învățare

unde comercianții vin și dobândesc
competențe digitale și de afaceri.

Am studiat piața online
din Africa anul trecut

și în timpul studiului
am întâlnit unul dintre vânzătorii Jumia.

Numele lui e Jomo.

A fost concediat în 2014

și la momentul respectiv
s-a hotărât să devină propriul lui șef.

Voia să fie independent.

Voia de asemenea să nu mai fie
concediat din nou.

La acel moment Jomo nu avea
nicio idee ce însemna o afacere.

Trebuia să treacă printr-o serie
de cursuri de formare,

să învețe cum să selecteze produsele,
cum să le pună prețul

și cum să le promoveze online.

Astăzi, Jomo are un business online
cu zece angajați.

Și în urmă cu câteva luni

și-a deschis primul magazin
de cărămizi și mortar

într-o suburbie din Nairobi.

Prin universitatea sa,

Jumia are potențialul de a ajuta
un număr uriaș de oameni ca Jomo.

Și am estimat că împreună
cu alte piețe online

de pe continent,

ei pot genera trei milioane de locuri
de muncă în plus până în 2025.

Și vor putea face asta direct,

ori prin impactul asupra comunității.

Și uneori,

luând acest larg impact în considerare

sau uitând de el,

poate implementa sau
falimenta o platformă.

Pentru a ilustra asta,
să ne întoarcem în Singapore.

Așadar, când am decis cu soția mea
să părăsim țara anul trecut,

Uber a decis să facă la fel.

În același timp,

iar, am început să vedem acel tipar,

dar totuși poate este o coincidență.

În realitate, Uber a pierdut
bătălia pe transport

în fața unui start-up din Malaezia,
numit Grab.

În mod interesant,

soția mea nu are aceleași îngrijorări
în ceea ce privește Grab,

deoarece la început Grab
a avut un nume diferit.

Se numea MyTeksi,

și după cum îi spune și numele,
a debutat ca o platformă pentru taxiuri.

Când Grab a început să se dezvolte
în detrimentul taxiurilor,

acest lucru a fost văzut ca ceva
gradual și rezonabil.

Erau de asemenea foarte atenți
când făceau asta.

S-au gândit ce fel de plasă
de siguranță socială

ar trebui să le ofere tuturor șoferilor.

Așa că au implementat pachete
de asigurare specială

și chiar programe de educație financiară.

În comparație
cu ce s-a întâmplat în Londra,

în New York, în Paris,

unde șoferii de taxi nu simt
că platforma a înțeles

că ei trebuie să plătească
200.000 de euro pentru licența lor,

și majoritatea în rate.

Când nu iei această informație
din mediul social

în considerare,

ai parte de reacții puternice.

Nu încerc să susțin că aceste compromisuri

făcute fie de Grab sau Jumia
sau Gojek sunt fără riscuri.

Au încetinit dezvoltarea temporar
la un moment dat?

Poate.

Dar uitați-vă la ei azi.

Gojek valorează 10 miliarde de dolari.

Jumia e unul dintre cei trei unicorni
din întreaga Africă.

Și Grab, ei bine, a dat la o parte Uber

din întreaga regiune de sud-est a Asiei.

Cred de asemenea că aceste compromisuri
nu au nimic specific în piețele emergente.

Amazon sau Uber sau altele
pot învăța de la ei

și să se adapteze propriilor realități.

Pe termen lung,

nu trebuie să fie un joc cu sumă zero.

Pe termen lung,

și asta e poate
partea mea asiatică vorbind,

merită să ai răbdare.

Merită să consideri scopul tău
și prioritățile tale

în lumina unei ecuații mai mari

care te include pe tine
și utilizatorii tăi, bineînțeles,

dar include și autoritățile,

factorii de decizie și comunitățile.

Și aș mai susține, mai presus de toate,

că include și afacerile
care sunt menite să fie perturbate.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)