Richard Dawkins despre ateismul militant

Richard Dawkins îndeamnă pe toți ateii să își facă publică atitudinea -- și să lupte împotriva incursiunii bisericii în politică și știință. O prelegere aprinsă, distractivă, puternică.

Ce muzică splendidă, muzica de intrare --

"Marșul Elefanților" din Aida -- e muzica pe care am ales-o pentru înmormântarea mea --

(Râsete)

-- și vă puteți da seama de ce. E triumfal.

Mă voi simți -- nu voi simți nimic, dar dacă aș putea,

m-aș simți triumfal că totuși am trăit,

și că am trăit pe această splendidă planetă,

și pentru că mi s-a dat ocazia să înțeleg

câte ceva despre motivul pentru care am fost aici în primul rând, înainte de a nu mai fi.

Puteți să-mi înțelegeți neobișnuitul accent englezesc?

Ca toată lumea, am fost hipnotizat de sesiunea de ieri cu animale.

Robert Full și Frans Lanting și alții --

frumusețea lucrurilor pe care le-au arătat.

Singura notă ușor deranjantă a fost când Jeffrez Katyenberg a povestit despre mustang,

"cea mai spendidă creatură lasată de Dumnezeu pe acest pământ."

Ei, bineînțeles, noi știm că el n-a vrut să spună asta,

dar în țara aceasta momentan nu poți fi prea precaut.

(Râsete)

Sunt biolog și teorema centrală a obiectului nostru de studiu: teoria designului,

teoria evoluției prin selecție naturală a lui Darwin.

În cercuri profesionale de pretutindeni, este bineînțeles universal acceptată.

În cercuri non-profesionale în afara Americii, este în mare măsură ignorată.

Dar în cercuri non-profesionale în America,

stârnește atâtă ostilitate --

(Râsete)

-- se poate spune pe bună dreptate că biologii americani sunt în stare de război.

Acest război este în prezent atât de îngrijorător,

cu cazuri în instanța apărând într-un stat federal după celălalt,

încât am simțit că trebuie să spun ceva despre asta.

Dacă vreți să știți ce am de spus despre darwinism în sine,

mi-e teamă că va trebui să aruncați o privire în cărțile mele,

pe care nu le veți găsi la librăria de afară.

(Râsete)

Cazurile contemporane în instanțe

adesea au de-a face cu așa-zise noi variante ale creaționismului,

denumite design inteligent sau DI.

Nu vă lăsați păcăliți. Nu e nimic nou în ceea ce privește DI.

E doar creaționism sub un alt nume.

Rebotezat -- am ales conștient acest cuvânt --

(Râsete)

-- din motive tactice, politice.

Argumentele așa-zișilor teoreticieni DI

sunt aceleași vechi agumente care au fost dezmințite iar și iar,

de la Darwin până în ziua de azi.

Există un lobby evoluționist eficient

care coordonează lupta în numele științei

iar eu încerc să fac tot ce pot pentru a-i ajuta,

dar ei devin destul de furioși când oameni ca mine îndrăznesc să menționeze

că întâmplător suntem și atei, nu numai evoluționiști.

Li se pare că facem valuri și e de înțeles de ce.

Creaționiștii, cărora le lipsește orice argument ștințiific coerent în favoarea afirmațiilor lor,

se bazează pe fobia populară împotriva ateismului.

Învățați-vă copiii despre evoluție în ora de biologie

și ei vor trece la droguri, furt calificat și perversiune sexuală.

(Râsete)

Defapt, bineînțeles că teologi educați de la Papă în jos

sunt fermi în susținerea evoluției.

Această carte, "În căutarea Dumnezeului lui Darwin" de Kenneth Miller,

este printre cele mai eficace atacuri împotriva Designului Inteligent

din câte știu și este în mod special eficace

pentru că e scrisă de un creștin evlavios.

Oameni ca Kenneth Miller pot fi considerați mană cerească de către lobbyul evoluționist --

(Râsete)

-- pentru că ei demască minciuna că evoluționismul este, efectiv,

echivalent cu ateismul.

Oamenii ca mine, pe de altă parte, fac valuri.

Dar aici vreau să spun ceva drăguț despre creaționiști.

Nu este un lucru pe care îl fac des, deci ascultați cu atenție.

(Râsete)

Cred că au dreptate într-o privință.

Cred că au dreptate că evoluția

este fundamental ostilă religiei.

Am spus deja că mulți evoluționiști individuali, ca Papa,

sunt în același timp și religioși, dar cred că se amăgesc.

Cred că o înțelegere profundă a darwinismului

are un efect profund coroziv asupra credinței religioase.

Ei, s-ar putea să sune ca și când ar urma să propovăduiesc ateismul

și vreau să vă asigur că nu voi face asta.

În fața unui public atât de sofisticat -- ca acesta --

aş bate la porţi deschise.

Nu, lucrul la care vreau să vă îndemn --

(Râsete)

-- in schimb, lucrul la care vreau să vă îndemn este ateismul militant.

(Râsete)

(Aplauze)

Dar asta este o formulare prea negativă.

Dacă aș fi vrut -- dacă aș fi o persoană interesată în conservarea credinței religioase,

mi-ar fi foarte teamă de puterea pozitivă a științei evoluționiste

și a oricărei științe în general, dar a evoluției în mod special,

de a inspira și încânta, tocmai pentru că este ateistă.

Ei, cea mai dificilă problemă pentru orice teorie a designului biologic

este să explice impresionanta improbabilitate statistică a lucrurilor vii.

Improbabilitatea statistică a unui design bun --

complexitate este un alt cuvânt pentru asta.

Argumentul creaţionist standard -- există doar unul, toate celelalte pot fi reduse la acesta --

se bazează pe o improbabilitate statistică.

Creaturile vii sunt prea complexe pentru a fi apărut din întâmplare;

de aceea ele trebuie să fi avut un designer.

Acest argument, bineînteles, se auto-desființează.

Orice designer capabil să conceapă ceva cu adevărat complex

trebuie sî fie el însuşi şi mai complex, iar asta chiar înainte de a lua în considerare

toate celelalte lucruri pe care ne aşteptăm să le facă,

precum să ierte păcate, să binecuvânteze căsătorii, să asculte rugăciuni --

-- să favorizeze partea noastră într-un război --

(Râsete)

-- să nu fie de acord cu viaţa noastră sexuală şi aşa mai departe.

(Râsete)

Complexitatea este problema pe care orice teorie a biologiei trebuie să o rezolve

şi nu se poate rezolva prin postularea unui agent care este şi mai complex,

lucru care doar agravează problema.

Selecţia naturală darwiniană este uluitor de elegantă

pentru că rezolvă problema explicării complexităţii

în termeni doar ai simplităţii.

Esenţialmente face asta oferind o rampă lină

a dezvoltării pas cu pas.

Dar aici doresc să subliniez

că eleganţa darwinismului are un efect coroziv asupra religiei

tocmai pentru că este atât de elegantă, de succintă, de puternică,

într-un mod cumpătat de puternic.

Are cumpătarea vânjoasă a unui magnific pod suspendat.

Teoria bazată pe Dumnezeu nu e doar o teorie proastă.

Se dovedeşte a fi, în principiu, incapabilă de a-şi face treaba.

Deci, întorcându-ne la tactică și la lobbyul evoluţionist,

vreau să argumentez că a face valuri este poate exact ceea ce trebuie făcut.

Modul meu de a ataca creaţionismul este diferit de cel al lobbyului evoluţionist.

Modul meu de a ataca creaţionismul este să atac religia în totalitatea ei

iar aici trebuie să admit tabuul remarcabil

privind vorbirea de rău religiei,

şi voi face asta cu cuvintele răposatului Douglas Adams,

un prieten drag care, dacă n-a fost niciodată la TED,

cu siguranţă ar fi trebuit invitat.

(Richard Saul Wurman: - A fost.)

Richard Dawkins: A fost. Bine. Mă gândeam că trebuie să fi fost.

Îşi începe acest discurs care a fost înregistrat la Cambridge

cu puţin timp înainte de moartea sa.

Începe explicând cum ştiinţa funcţionează prin testarea ipotezelor

care sunt considerate vulnerabile la combatere şi după aceea continuă.

Citez, "Religia pare să nu funcţioneze astfel.

Are anumite idei la bază, pe care le numim sacre sau sfinte.

Asta înseamnă că există o idee sau noţiune

despre care nu ai voie să spui nimic rău.

Pur şi simplu nu ai voie. De ce? Pentru că nu ai voie.

(Râsete)

De ce ar trebui să fie perfect legitim să susţii republicanii sau democraţii,

un model economic împotriva celuilalt, Macintosh în loc de Windows,

dar a avea o opinie despre cum a început universul,

despre cine a creat universul -- nu, asta e sfânt.

Deci, nu suntem obişnuiţi să contestăm idei religioase

şi este foarte interesant câtă furoare provoacă Richard

când face acest lucru." Se referea la mine, nu la acela.

"Toată lumea e înnebunită în legătură cu asta,

pentru că nu ai voie să spui aceste lucruri, dar când privești rațional lucrurile

nu există nici un motiv pentru care aceste idei n-ar trebui să fie la fel de deschise spre dezbatere

ca oricare altele, doar că ne-am pus cumva de acord

că ele n-ar trebui să fie," și acesta este finalul citatului din Douglas.

Din perspectiva mea, nu doar știința are un efect coroziv asupra religiei,

religia are și ea un efect coroziv asupra științei.

Învață oamenii să fie mulțumiți cu triviale non-explicații supranaturale

și îi orbește în privința minunatelor explicații reale pe care le avem la îndemână.

Îi învață să accepte autoritate, revelație și credință

în loc să insiste întotdeauna asupra dovezilor.

Uitați-l pe Douglas Adams, o poză magnifică din cartea sa, "Ultima șansă de a vedea."

Acum, vedeți o revistă științifică reprezentativă, Recenzia trimestrială de biologie.

Iar eu voi îngriji, ca redactor-colaborator,

un număr special cu subiectul, "Un asteroid a omorât dinozaurii?"

Iar prima lucrare este o lucrare științifică standard,

prezentând dovezi, "Strat de iridiu la limita K-T,

crater datat cu potasiu-argon în Yucatan,

sugerează că un asteroid a omorât dinozaurii."

O lucrare științifică foarte comună.

Ei, următoarea, "Președintelui Societății Regale

i-a fost dată o convingere interioară profundă" -- (Râsete) --

"... Că un asteroid a omorât dinozaurii."

(Râsete)

"Profesorului Huxtane, în taină, i s-a revelat

că un asteroid a omorât dinozaurii."

(Râsete)

"Profesorul Hordley a fost crescut în așa fel

încât să aibă credință totală și indiscutabilă" --

(Râsete)

"... că un asteroid a omorât dinozaurii."

"Profesorul Hawkins a promulgat o dogmă oficială

obligatorie pentru toți hawkensienii loiali

că un asteroid a omorât dinozaurii."

(Râsete)

Așa ceva este bineînțeles de neconceput.

Dar să presupunem --

(Aplauze)

-- în 1987, un reporter l-a întrebat pe George Bush senior

dacă recunoaște egalitatea cetățenească și patriotică

a americanilor care sunt atei.

Răspunsul dlui. Bush a devenit infam.

"Nu, nu cred că ateii ar trebui să fie considerați cetățeni,

sau să fie considerați patrioți.

Aceasta este o națiune sub Dumnezeu."

Bigotismul lui Bush nu a fost o greșeală izolată,

lăsată să scape din afect și retractată mai târziu.

El și-a susținut afirmația în ciuda cererilor repetate de clarificare și retragere.

El chiar a vorbit serios.

Mai precis, el știa că acest lucru nu reprezenta un pericol pentru alegerea sa, chiar dimpotrivă.

Democrații la fel ca republicanii fac paradă cu religiozitatea lor

dacă vor să fie aleși. Amândouă partidele invocă o națiune sub Dumenzeu.

Ce ar fi spus Thomas Jefferson?

Întâmplător, în mod normal nu sunt foarte mândru de a fi britanic,

dar nu te poți abține să faci această comparație.

(Aplauze)

Practic, ce este un ateu?

Un ateu este doar cineva care simte față de Iehova

același lucru pe care orice creștin cum se cade îl simte față de Tor sau Baal sau vițelul de aur.

După cum s-a mai spus, toți suntem atei față de cei mai mulți zei

în care umanitatea a crezut vreodată. Unii din noi doar merg cu un zeu mai departe.

(Râsete)

(Aplauze)

Și oricum am defini ateismul, este cu siguranță tipul de convingere academică

pe care o persoană este îndreptățită să o aibe fără a fi demonizată

ca non-cetățean ne-patriot, ne-electibil.

Totuși, este un fapt de netăgăduit că a recunoaște deschis că esti ateu

este echivalent cu a te prezenta ca dl. Hitler sau dna. Belzebut.

Iar asta se trage din percepția ateilor

ca o ciudată, nesemnificativă minoritate.

Natalie Angier a scris o contribuție mai degrabă tristă în New Yorker,

spunând cât de singură se simte ca atee.

E limpede că ea se simte ca parte a unei minorități asediate,

dar, de fapt, cum arată cifrele privind ateii americani?

Ultimul recensământ a dat rezultate surprinzător de încurajatoare.

Creștinismul, bineînțeles, ocupă o masivă parte a leului

din populație, cu aproape 160 de milioane.

Dar care credeți că este grupul al doilea ca mărime,

întrecând numeric în mod convingător evreii având 2,8 milioane, musulmanii având 1,1 milioane

și hindușii, budiștii și toate celelalte grupuri religioase puse lalolaltă?

Grupul al doilea ca mărime, cu aproape 30 de milioane,

este descris ca non-religios sau secular.

Nu poți să nu te miri cum politicienii în căutare de voturi

sunt proverbial preaplini de venerație față de puterea, de exemplu, a lobbyului evreiesc.

Statul Israel pare să își datoreze chiar propria existență

votului evreiesc american, în timp ce concomitent

necredincioșii sunt condamnați la uitare politică.

Acest vot secular non-religions, mobilizat corespunzător,

e de nouă ori mai numeros ca votul evreiesc.

De ce această minoritate mult mai substanțială

nu face nici o mișcare pentru a-și exersa mușchiul politic?

Bine, atât despre cantitate. Cum rămâne cu calitatea?

Există vreo corelație, pozitivă sau negativă,

între inteligență și tendința de a fi religios?

(Râsete)

Recensământul pe care l-am citat, care este recensământul ARIS,

nu și-a descompus datele după clasă socio-economică sau educație,

QI sau orice altceva.

Dar un articol recent de Paul G. Bell în revista Mensa

oferă câteva indicii.

Mensa, după cum știți, este o organizație internațională

pentru oameni cu un QI foarte mare.

Iar dintr-o meta-analiză a literaturii,

Bell concluzionează, citez, "Din 43 de studii efectuate după 1927

asupra relației dintre credința religioasă și propria inteligență sau nivelul educațional,

în afară de patru, toate au constatat o corelație inversă.

Adică, cu cât este mai mare propria inteligență sau nivelul educațional,

cu atât mai puțin probabil este să fii religios."

Bine, n-am văzut toate cele 42 de studii și nu pot să comentez asupra meta-analizei

dar aș vrea să văd mai multe studii efectuate analog.

Și stiu că există, dacă aș putea face puțină reclamă,

știu că există oameni în public

capabili să finanțeze fără dificultate un masiv studiu pentru a clarifica problema

iar eu fac această sugestie -- dacă mă întrebați pe mine.

Dar dați-mi voie să vă prezint acum niște date

care au fost publicate și analizate cum se cuvine

despre un grup special, și anume, oameni de știință de frunte.

În 1998, Larson și Witham

au chestionat crema oamenilor de știință americani,

aceia care au fost onorați prin alegerea lor în Academia Națională a Științelor

iar în cadrul acestui grup select,

credința într-un Dumnezeu personal a scăzut până la un zdrobitor șapte la sută.

Aproximativ 20 la sută sunt agnostici iar ceilalți ar putea fi numiți obiectiv atei.

Rezulatate similare obținute pentru credința în nemurirea proprie.

În cercul biologilor, cifrele sunt chiar mai mici,

doar 5,5 la sută cred în Dumnezeu. Fizicieni: 7,5 la sută.

Nu am văzut cifre corespunzătoare pentru savanți de elită

din alte domenii precum istorie sau filozofie,

dar aș fi surprins să fie diferite.

Deci, am ajuns într-o situație cu adevărat remarcabilă,

o nepotrivire grotescă între intelighenția americană

și electoratul american.

O opinie filozofică despre natura universului,

care este comună marii majorități a oamenilor de știință de frunte americani

și probabil majorității intelighenției în general,

este atât de respingătoare pentru electoratul american

încât nici un candidat pentru alegeri prin vot popular nu îndrăznește să o afirme în public.

Dacă am dreptate, atunci asta înseamnă că înaltele funcții

în cel mai măreț stat al lumii

sunt blocate pentru oamenii cei mai bine calificați pentru a le deține, intelighenția,

atâta timp cât nu sunt pregătiți să mintă în privința convingerile lor.

Spunând-o fără menajamente, oportunitățile politice americane

sunt bine echipate împotriva celor

care sunt în același timp inteligenți si onești.

(Aplauze)

Nu sunt un cetățean al acestei țări, așa că sper să nu fie considerat nepotrivit

dacă sugerez că ceva trebuie făcut.

(Râsete)

Și am făcut deja o aluzie la ce ar putea să fie acel lucru.

Din ce am văzut la TED, acesta ar putea fi locul ideal pentru a-l lansa.

Din nou, mi-e teamă că va costa bani.

Avem nevoie de conștientizare,

de o campanie de ieșire în societate pentru ateii americani.

(Râsete)

Ar putea fi asemănătoare cu campania organizată de homosexuali

acum câțiva ani,

deși, să ne ferească cerul de a ne năpusti să deconspirăm

oameni împotriva voinței lor.

În cele mai multe cazuri, oameni care se deconspiră singuri

vor ajuta la distrugerea mitului conform căruia ceva este în neregulă cu ateii.

Dimpotrivă,

ei vor demonstra câ ateii sunt adesea genul de oameni

care ar putea avea rolul unor modele potrivite pentru copiii noștri.

Genul de oameni pe care i-ar putea folosi un agent de publicitate pentru a recomanda un produs.

Genul de oameni care șed în această sală.

Ar trebui să fie un efect al bulgărului de zăpadă, un feedback pozitiv,

așa încât cu cât avem mai multe nume, cu atât mai multe să adunăm.

Ar putea apărea neliniarități, efecte de limită.

Odată ce masa critică a fost atinsă,

apare o accelerație abruptă în recrutare.

Și din nou, vom avea nevoie de bani.

Presupun că termenul "ateu" în sine

conține sau rămâne o piedică

puternic disproporționată față de ceea ce înseamnă defapt și rămâne o piedică pentru oameni,

care în alte circumstanțe ar fi fericiți să se deconspire.

Deci, ce alt cuvânt ar putea fi folosit pentru a netezi drumul,

unge roțile, îndulci pastila? Darwin însuși prefera agnostic --

și nu doar din loialitate pentru prietenul său Huxley, care a inventat termenul.

Darwin a spus, "N-am fost niciodată un ateu

în sensul de a nega existența lui Dumnezeu.

Cred că în general agnostică

ar fi cea mai bună descriere a stării mele de spirit."

El a devenit chiar atipic de dificil cu Edward Aveling.

Aveling era un ateist militant,

care a eșuat în a-l convinge pe Darwin

să accepte dedicația cărții sale despre ateism --

întâmplător, dând naștere unui mit fascinant

conform căruia Karl Marx a încercat să-i dedice "Das Kapital" lui Darwin,

ceea ce nu a făcut. A fost defapt Edward Aveling.

S-a întâmplat ca concubina lui Aveling să fie fiica lui Marx

iar după ce Darwin și Marx muriseră amândoi,

documentele lui Marx s-au amestecat cu cele ale lui Aveling

și o scrisoare trimisă de Darwin spunând, "Dragul meu domn, vă mulțumesc foarte mult

dar nu vreau să îmi dedicați cartea dumneavoastră mie,"

s-a presupus eronat a fi adresată lui Marx

și a produs acest întreg mit, pe care probabil l-ați auzit.

E un fel de mit urban,

că Marx a încercat să-i dedice Capitalul lui Darwin.

În orice caz, a fost Aveling, iar când s-au întâlnit, Darwin l-a provocat pe Aveling,

"De ce vă numiți atei?"

"Agnostic," a răspuns Aveling, "e doar un ateu descris respectabil,

iar un ateu este doar un agnostic descris agresiv."

Darwin s-a plâns, "Dar de ce să fii așa de agresiv?"

Darwin era de părere că ateismul poate fi bun pentru intelighenția,

dar oamenii obișnuiți nu erau, citez, "copți pentru asta."

Acesta este, bineînțeles, vechiul nostru prieten, argumentul "să nu facem valuri."

Nu s-a transmis dacă Aveling i-a spus lui Darwin să nu-și mai dea aere.

(Râsete)

Dar în orice caz, asta s-a întâmplat acum mai mult de 100 de ani.

Te gândești că poate ne-am mai maturizat de atunci.

Ei, un prieten, un inteligent evreu căzut din credință,

care întâmplător respecta sabatul

din motive de solidaritate culturală,

se descria ca "agnostic tip zâna măseluță."

Nu vroia să se numească ateu

pentru că e, în principiu, imposibil de a dovedi un negativ,

dar doar agnostic ar putea sugera că existența lui Dumnezeu

e din această cauză egală în termeni de probabilitate cu non-existența sa.

Deci, prietenul meu este strict vorbind un agnostic în privința zânei măseluță,

dar probabilitatea nu este foarte mare, nu? La fel și cu Dumnezeu.

De aici expresia, "agnostic tip zâna măseluță,"

dar Bertrand Russel a subliniat același lucru

folosind un ceainic ipotetic în orbită în jurul lui Marte.

Strict vorbind ar trebui să fii agnostic

în ceea ce privește existența unui ceainic în orbită în jurul lui Marte,

dar asta nu înseamnă că tratezi probabilitatea existenței lui

la nivel de egalitate cu non-existența sa.

Lista cu lucrurile în legătură cu care strict vorbind ar trebui să fim agnostici

nu se termină cu zâne măseluță sau ceinice. E infinită.

Dacă vrei să crezi într-un anumit punct din ea,

unicorni sau zâne măseluță sau ceainice sau Iehova,

cade în sarcina ta să spui de ce.

Sarcina nu este a noastră, tuturor celorlalți să spunem de ce nu.

Noi, cei care suntem atei, suntem în același timp și a-zâni și a-ceainici.

(Râsete)

Dar nu ne deranjăm să spunem asta

și din acest motiv prietenul meu folosește agnostic tip zâna măseluță

ca un termen pentru ceea ce cei mai mulți oameni ar numi un ateu.

Cu toate acestea, dacă vrem să atragem atei claustrați spre a se deconspira public,

va trebui să găsim ceva mai bun

pentru a ne pune pe stindarde decât agnostic tip zâna măseluță sau ceainic.

Deci, ce-ar fi să folosim umanist?

Acesta are avantajul unei rețele mondiale de asociații bine organizate

și reviste științifice și alte lucruri gata aranjate.

Problema mea cu termenul e legată doar de antropocentrismul său aparent.

Unul din lucrurile pe care l-am învățat de la Darwin

este că specia umană este doar una

din milioane de veri, unii apropiați, alții îndepărtați.

Și mai există și alte posibilități precum naturalist.

Dar și aici există problema confuziei,

pentru că Darwin ar fi crezut că naturalist,

naturalist este, bineînțeles, în contrast cu supernaturalist.

Și așa și este folosit uneori.

Darwin ar fi fost încurcat de celălalt sens al lui naturalist,

cu toate că asta a fost, bineînțeles, și presupun că mai există alții

care ar face confuzia cu nudism.

(Râsete)

Acești oameni ar putea fi cei aparținând gloatei britanice ucigașe

care anul trecut a atacat un pediatru încurcându-l cu un pedofil.

(Râsete)

Cred că cea mai bună alternativă disponibilă pentru ateu este non-teist.

Îi lipsește conotația puternică conform căreia cu certitudine Dumnezeu nu există

și ar putea fi din acest motiv cu ușurință adoptată de agnostici tip ceainic sau zână măseluță.

Este în întregime compatibil cu Dumnezeul fizicienilor.

Atunci când oameni ca -- atunci când atei

ca Stephen Hawking și Albert Einstein folosesc cuvântul "Dumenzeu,"

ei îl folosesc bineînțeles ca o stenografiere metaforică

a părții profunde, misterioase a fizicii pe care ei încă nu o înțeleg.

Non-teiștii ar reprezenta toate aceste lucruri, dar altfel decât ateii,

n-ar întâmpina aceeași reacție fobică, isterică.

Dar eu cred, defapt, că alternativa

este să înșfăcăm urzica termenului ateu însuși,

tocmai pentru că este un cuvânt tabu

purtând în sine frisoane de fobie isterică.

Masa critică ar putea să fie mai greu de atinsă cu cuvântul ateu

decât cu cuvântul non-teist,

sau un alt cuvânt neconfruntațional.

Dar dacă o atingem cu temutul cuvânt ateu însuși,

impactul politic va fi chiar mai mare.

Ei, am spus că dacă aș fi religios, mi-ar fi foarte frică de evoluție. Aș merge mai departe.

Mi-ar fi frică în general de știința înțeleasă corespunzător.

Și asta pentru că persectiva științifică asupra lumii

este cu atât de mult mai stimulantă, mai poetică,

mai plină de absolute minunății decât orice

din arsenalele sărăcăcioase ale imaginației religioase.

Conform lui Carl Sagan, un alt erou răposat recent,

"Cum se poate că aproape nici o religie importantă nu a privit înspre știință

și a concluzionat, 'asta e mai bună decât credeam!'

Universul este mult mai mare decât a spus profetul nostru,

mai mareț, mai subtil, mai elegant'? În loc de asta ei spun, 'Nu, nu, nu!

Zeul meu este un zeu mic și eu vreau ca el să rămâna astfel.'

O religie, veche sau nouă,

care ar sublinia măreția universului

după cum ea a fost revelată de știința modernă

ar putea fi capabilă să extragă din rezerve de reverență și venerație

de abia atinse de credințele convenționale."

Ei, acesta este un public elitist

și de aceea m-aș aștepta ca aproximativ 10 la sută dintre dumneavoastră să fie religioși.

Probabil că mulți dintre dumneavoastră se conformează convingerii noastre culturale că ar trebui să respectăm religia,

dar presupun și că un număr semnificativ dintre aceștia

în secret disprețuiesc religia la fel de mult ca și mine.

(Râsete)

Dacă sunteți unul dintre aceștia și bineînțeles mulți dintre dumneavoastră s-ar putea să nu fie,

dar dacă sunteți unul dintre ei, vă rog să nu mai fiți politicos,

ieșiți în față și spuneți-o, iar dacă sunteți întâmplător bogat,

gândiți-vă în ce mod ați putea să produceți schimbare.

Lobbyul religios în această țară

e masiv finanțat de fundații, lăsând la o parte toate scutirile de impozite,

de fundații ca Templeton Foundation și Discovery Institute.

Avem nevoie ca un anti-Templeton să facă un pas înainte.

Dacă s-ar vinde cartea mea la fel de bine ca cea a lui Stephen Hawkins,

în loc să se vândă doar la fel de bine ca cea a lui Richard Dawkinks, aș face-o chiar eu.

Oamenii întotdeauna încep cu, "Cum v-a schimbat 11 Septembrie?"

Ei, uitați cum m-a schimbat.

Haideți să nu mai fim atât de al dracului de respectuoși.

Vă mulțumesc foarte mult.

(Aplauze)