„A Doua Venire” de William Butler Yeats

O interpretare animată a poeziei „A Doua Venire” de William Butler Yeats.

„A doua venire” de William Butler Yeats:

Rotindu-se, rotindu-se într-o spirală
din ce în ce mai largă,

Șoimul nu mai aude șoimarul;

Părțile se desfac;
centrul nu le mai poate ține;

Anarhia se răspândește-n lume,

Mareea sângelui vlăguit încetează
să pulseze - pretutindeni

Ceremonia inocenței a devenit inutilă;

În timp ce oamenilor buni
le lipsesc convingerile,

Ticăloșii sunt plini de pasiuni intense.

Desigur, câteva revelații
sunt la îndemână;

Desigur, a Doua Venire este la îndemână.

A Doua Venire!
De-abia s-au spus acele cuvinte

Și, printr-o imagine imensă,
Spiritus Mundi

Îmi tulbură vederea:
undeva prin nisipurile pustiului

O înfățişare cu cap de om şi trup de leu,

Cu o privire goală și neiertătoare,
ca aceea a soarelui,

Își târâie încet coapsele,
în vreme ce în jurul ei

Se apleacă indignate umbre
de păsări ale deșertului.

Întunericul cade iarăși; dar știu eu acum

Că douăzeci de secole de somn împietrit

Au fost vexate până la coșmar
de leagănul unui copil,

Cum și ce fiară primitivă – ora ei,
în sfârșit, se-întoarce,–

Se lăbărțează către Betleem
spre a se naște?