Sfânta Casiana Imnografa

Sfânta Casiana este cea mai timpurie femeie compozitor. O femeie a muzicii, a înțelepciunii, a spiritualității și cu o extraordinară agerime a minții.

Istoria omenirii a fost multă vreme
pusă pe muzică, iar Biserica

este plină de imnuri puternice și frumoase
care ne amintesc de Iisus Hristos.

Astăzi, vă vom prezenta pe unul
dintre cei mai iubiți imnografi ai noștri,

Sfânta Casiana.

Casia sau Casiana este una dintre

cele mai vechi compozitoare femei
cunoscute în istorie.

Ea era o femeie creștină profund devotată,
care l-a iubit pe Dumnezeu

și care a lăsat o moștenire frumoasă
Bisericii.

Ea este cea mai veche femeie compozitor
al cărei nume îl știm

și a cărei muzică ne-a rămas.

Aproximativ 25 de imnuri ale lui Kassia
se cântată încă în Biserică,

deși ar putea fi mai multe
care încă nu i-au fost atribuite.

Cel mai faimos imn al ei e cântat anual
în Biserica Ortodoxă

într-una dintre cele mai sfinte zile

ale anului, în Marțea Mare și Sfântă
din Săptămâna Mare, care este

săptămâna care precedă Vinerea Mare
și Ziua Învierii, ziua Sfintelor Paști.

Ea provenea dintr-o familie foarte
înstărită

din Constantinopolul secolului al IX-lea,

și de la o vârstă fragedă

înțelepciunea și cunoștințele ei
au strălucit

și au impresionat cu adevărat
oameni cu educație înaltă.

Când era încă adolescentă,
unele dintre scrierile ei

au atras atenția unuia dintre
cei mai mari sfinți ai epocii,

un sfânt pe nume Teodor (Studitul).

Scrierea imnurilor este o
profesie foarte dificilă, deoarece implică

combinarea teologiei profunde cu
priceperea muzicală,

iar Teodor a fost șocat că o femeie
atât de tânără putea face asta.

Teodor și Casiana au rămas prieteni
apropiați până la moartea lui Teodor.

El i-a scris odată o scrisoare

în care îi spunea că frumusețea
spiritualității ei depășește cu mult

chiar și frumusețea aspectului ei fizic.

Și Sf. Teodor nu era superficial,
cu complimente drăguțe,

Casiana era vestită pentru frumusețe.

Se vorbea despre ea în tot orașul
Constantinopol și fiecare familie bogată

dorea ca ea să se căsătorească
cu unul dintre fiii lor.

Ea a fost chiar înscrisă în echivalentul
din acea epocă pentru

concursul Miss Univers.

Marele premiu era căsătoria cu tânărul
împărat și deci a deveni

împărăteasa întregului Imperiu.

Acea înscriere a fost ideea părinților ei
și ea nu a fost foarte încântată de asta.

Cu toate acestea, tânărul împărat Teofil
a fost șocat că o femeie atât de frumoasă

se afla acolo în fața lui.

Dar a făcut o greșeală teribilă
și a insultat femeile

și chiar nu trebuia să facă asta.

Teofil a spus gânditor: "Totuși, printr-o
femeie au venit cele mai rele lucruri”.

El se dădea un pic teolog, făcând referire
la Eva care a adus păcatul în lume.

Iar Casiana a răspuns instantaneu:

„Și tot printr-o femeie au venit
și cele mai bune lucruri”,

referindu-se, bineînțeles,
la Maica Domnului,

cea care l-a născut pe Isus Hristos.

Acest mic schimb de cuvinte chiar
l-a stânjenit pe Teofil.

Fusese întrecut teologic de o femeie
la un concurs de frumusețe.

Nu știm sigur dacă el a eliminat-o
pe Casiana din concurs

sau dacă ea a decis că de fapt nu vroia
să se afle acolo și a plecat.

Ceea ce știm este că el nu a mai
considerat-o ca o opțiune

și, în schimb, a ales o altă frumusețe
celebră a Constantinopolului,

o femeie pe nume Teodora.

Înainte de a trece mai departe
de la împăratul Teofil,

este interesant de observat că
ambele femei de care a fost atras,

Teodora și Casia, sunt ambele amintite
în Biserică ca sfinte,

în timp ce Teofil este amintit ca eretic.

El pare să fi fost atras de
genul potrivit de femeie,

dar nu le-a ascultat.

Pentru că soția sa, Sfânta Teodora,
ca și Sfânta Casiana, a devenit

o faimoasă apărătoare a iconografiei

și a reușit să readucă icoanele în
Biserică după controversele iconoclaste.

Așadar, Teofil avea oameni care
l-ar fi putut ajuta cu adevărat,

dacă ar fi fost atent.

Între timp, Casiana a lăsat în urmă
lumea Constantinopolului și

lumea superficială a familiilor nobiliare
și s-a dus la o mănăstire.

Acolo, în mănăstire, și-a continuat
scrisul și imnografia,

precum și susținerea adevărului
într-o epocă foarte grea.

Deși nu știm întreaga amploare a ceea ce
a făcut ea în lupta cu iconoclasmul,

avem referiri la suferința ei pentru
susținerea iconografiei.

Se știe că vechiul ei prieten, Teodor,
i-a scris pentru a-i mulțumi

pentru protejarea iconodulilor,
apărătorii iconografiei.

În afară de imnurile ei, mai avem și
alte scrieri ale Casianei

cunoscute ca „versete gnomice”.

Acestea sunt scurte enunțuri de un rând,

amintind de modul în care este
construită Cartea Pildelor

și a fost un stil de scriere care i-a fost
predat de Sfântul Teodor.

Tradiția spune că mulți ani mai târziu,
pe când era stareță la mănăstire,

împăratul Teofil a vrut să o vadă
pentru ultima oară.

S-a îndreptat spre mănăstire,
dar ea auzise deja că el vine

și, când a ajuns, a constatat
că ea nu era de găsit nicăieri.

Ea plecase să se ascundă
și a rămas ascunsă

până după ce împăratul a plecat
de la mănăstire.

Se spune că el s-a dus în chilia ei
să o aștepte să apară

și acolo a văzut unul dintre imnurile
la care lucra.

În timp ce citea ce scrisese ea,
s-a gândit să adauge și el un vers.

Se spune că l-ar fi scris, iar când Casia
s-a întors în sfârșit în camera ei

și a văzut ce a adăugat el, i-a plăcut
și l-a păstrat în imn.

Teophil a plecat și nu a mai văzut-o
pe Casia niciodată.

Imnul pe care ea îl scria, și la care
a adăugat și el,

e cel mai cunoscut imn asociat Casianei.

Imnul este scris din perspectiva femeii
păcătoase fără nume din Evanghelii,

cea cu vasul de alabastru,

care vine și spală picioarele
lui Iisus Hristos [cu lacrimile ei]

și le șterge cu părul ei
[și le unge cu mir].

Acest imn, adesea cunoscut sub numele
de „Cântarea Sfintei Casiana”,

e citit în fiecare an în Săptămâna Mare.

Este sobru și este mișcător
și este incredibil de puternic.

„Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate
multe, simțind Dumnezeirea Ta,

luând rânduială de mironosiță
și tânguindu-se

a adus Ție mir mai înainte de îngropare,

zicând: Vai mie! Că noapte îmi este
înfierbântarea desfrâului,

și întunecată și fără de lună
pofta păcatului.

Primește izvoarele lacrimilor mele,
Cel ce scoți cu norii apă din mare;

pleacă-te spre suspinurile inimii mele,

Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa
plecăciune.

Ca să sărut preacuratele Tale picioare

și să le șterg pe ele iarăși
cu părul capului meu.

Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva,
în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns.

Cine va cerceta mulțimea păcatelor mele
şi adâncurile judecăţilor Tale,

Mântuitorule de suflete, izbăvitorul meu?

Să nu mă treci cu vederea pe mine,
roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă.”

Mulțumesc foarte mult că ai urmărit
episodul nostru despre Sf. Casiana.

Am iubit-o mereu ca pe o sfântă și a fost
o plăcere să îți vorbesc despre ea.

Episodul este însoțit de o ceașcă
de ceai verde cu coajă de lămâie.

E foarte bun și a fost un cadou
de la nașa cumnatei mele,

care e o adevărată cunoscătoare de ceai.

Nu am verificat ce tip de ceai verde este,

dar, orice ar fi, e cu adevărat plăcut!