Limbajul muzicii - Victor Wooten

Lecţia completă e disponibilă aici: http://ed.ted.com/lessons/victor-wooten-music-as-a-language

Muzica este un mijloc important de comunicare. Ne face să râdem, să plângem, să cădem pe gânduri sau să ne punem întrebări. Victor Wooten, un basist care a câştigat de cinci ori premiul Grammy, ne invită să ne apropiem de muzică în acelaşi mod în care învăţăm o limbă: acceptând greşelile şi exersând cât de mult posibil.
Lecţie de Victor Wooten, produsă pentru TED-Ed.

Muzica este un limbaj.

Limbajul muzical şi cel verbal servesc aceluiaşi scop.

Ambele sunt forme de expresie.

Pot fi folosite ca mod de comunicare cu ceilalţi.

Pot fi citite sau scrise.

Ne fac să râdem sau să plângem,

să cădem pe gânduri sau să ne punem întrebări,

se pot adresa unei persoane sau mai multora.

Cu siguranţă, ambele ne fac să ne mişcăm.

Uneori, muzica e mai grăitoare decât cuvintele,

deoarece nu e nevoie să o înţelegi ca ea să aibă efect.

Deşi mulţi muzicieni sunt de acord că muzica e un limbaj,

rareori o trateaza ca atare.

Pentru mulţi, ea se poate învăţa doar urmând

un regim strict, sub tutela unui maestru specializat.

Asta a fost calea urmată timp de sute de ani

şi a fost o abordare de succes,

dar...

ia mult timp.

Prea mult.

Gândiţi-vă la prima limbă pe care aţi învăţat-o când eraţi mici.

Mai mult, gândiţi-vă cum a fost când aţi învăţat-o.

Eraţi copilaşi când aţi început să vorbiţi

şi, deşi nu vorbeaţi prea bine limba,

vi s-a permis să faceţi greşeli.

Cu cât mai multe greşeli făceaţi,

cu atât mai tare zâmbeau părinţii.

Nu aţi învăţat să vorbiţi mergând într-un loc de câteva ori pe săptămână.

Şi majoritatea oamenilor cu care aţi vorbit, nu erau începători.

Erau deja vorbitori experţi.

Imaginaţi-vă că părinţii v-ar fi obligat să vorbiţi doar cu alţi copilaşi

până ați fi devenit suficient de buni pentru a vorbi cu ei.

Probabil aţi fi devenit adulţi şi nu aţi fi putut vorbi normal.

Ca să folosim un termen muzical, de mici ni se permite

să „improvizăm” cu profesioniştii.

Dacă abordăm muzica cu aceeaşi naturaleţe cu care abordăm limba maternă,

vom învăţa s-o „vorbim” la fel de repede ca pe limba maternă.

Există dovezi ale acestui fapt în aproape orice familie în care copiii cresc

alături de muzicieni.

Iată câteva sfaturi de urmat dacă doriţi să învăţaţi sau să predaţi muzică:

la început, acceptaţi greşelile în loc să le corectaţi.

Ca şi în cazul unui copil care cântă la o chitară imaginară,

nu există note greşite.

Lăsaţi-i pe cei mici să cânte, să se joace

şi să exerseze zilnic cu muzicieni desăvârşiţi.

Încurajaţi-i pe micii muzicieni să se joace, în loc să exerseze.

Cu cât se joacă mai mult, cu atât exersează singuri.

Muzica vine de la muzician,

nu din instrument.

Şi, mai ales, reţineţi că un limbaj funcţionează mai bine

dacă avem ceva interesant de spus.

Mulţi profesori de muzică nu descoperă niciodată ceea ce au de zis elevii lor.

Le spunem doar ce trebuie spus.

Copiii vorbesc ani de zile înainte să înveţe alfabetul.

Regulile multe date la început vor întârzia procesul de învăţare.

Pentru mine, felul în care abordăm muzica ar trebui să fie identic.

Până la urmă, muzica e şi ea un limbaj.